Contestație act administrativ fiscal. Decizia 707/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.707/R-
Ședința publică din 05 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - INDUSTRIE SRL cu sediul în, b-ul -, nr.148, jud.A, împotriva sentinței civile nr.235/CF din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat și intimatul pârât reprezentat de consilier juridic.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 26 lei potrivit ordinului de plată nr.4676/03.06.3008 (fila 418 din dosar) și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul recurentei reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pentru a dovedi că Aad edus TVA pentru aceste cheltuieli până la o anumită dată.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de apărătorul recurentei reclamante.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar un borderou cu acte, fiind comunicat și reprezentantului intimatului pârât.
Instanța având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă - INDUSTRIE SRL, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului și pe fond admiterea acțiunilor conexate, cu obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice - A, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.235/CF din 24 aprilie 2008 Tribunalului Argeș, a fost respinsă acțiunea formulată de - INDUSTRIE SRL, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că, la 15 02 2007, - INDUSTRIE SRL a solicitat să se dispună 1) anularea: a) raportului de inspecție fiscală nr. 12082 din 28.06.2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice A; b) a deciziei de impunere nr. 215 din 28.06.2006; c) a deciziei nr. 45 din 11.08.2006; 2) obligarea pârâtei la recunoașterea caracterului deductibil al sumei de 26.045 lei și la restituirea sumei respective, cu titlu de TVA, sub motiv că, greșit pârâta a reținut, prin raportul de inspecție fiscală nr. 12082 din 28.06.2006, că în luna februarie 2006 reclamanta nu ar fi respectat dispozițiile art. 145 alin. 3 și 8 și art.21 lit.m din Codul fiscal și că, în consecință, ea nu ar avea dreptul la deducerea TVA în sumă de 26.045 lei, cuprinsă în factura fiscală nr.-PJ/28.02.2006 emisă de - SA deoarece nu ar fi făcut dovada prestării serviciilor "Dezvoltare proiect "; și că, tot greșit a fost emisă și decizia de impunere nr.215 din 28.06.2006 prin care pârâta a imputat suma arătată, soluție ce ar fi fost menținută greșit prin decizia nr. 45 din 11.08.2006 în care a fost respinsă contestația reclamantei.
Tribunalul a mai reținut că, la 27.02.2007 aceeași reclamantă a solicitat să se dispună 1) anularea: a) raportului de inspecție fiscală nr. 12211 din 7.07.2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice A; b) a deciziei de impunere nr. 229 din 07.07.2006; c) a deciziei nr. 48 din 23.08.2006; și 2) obligarea pârâtei la recunoașterea caracterului deductibil al sumei de 26.048 lei și la restituirea sumei respective, cu titlu de TVA; sub motiv că, greșit pârâta a reținut, prin raportul de inspecție fiscală nr.12211 din 07.07.2006, că în luna februarie 2006 reclamanta nu ar fi respectat dispozițiile art. 145 alin. 3 și 8 și art. 21 lit. m din Codul fiscal că ea nu ar avea dreptul la deducerea TVA în sumă de 26.048 lei, cuprinsă în factura fiscală nr. -PJ/ 28.03.2006 emisă de - SA, deoarece nu ar fi făcut dovada prestării serviciilor "Dezvoltare proiect "; și că, tot greșit, prin decizia de impunere nr. 229 din 28.06.2006 a fost imputată suma arătată, soluție ce ar fi fost menținută greșit prin decizia nr. 48 din 23.08.2006 în care a fost respinsă contestația reclamantei.
În fine,tribunalula constatat că la 06.03.2007, aceeași reclamantă a solicitat să se dispună 1) anularea: a) raportului de inspecție fiscală nr. 12213 din 7.07.2006 al Direcției Generale a Finanțelor Publice A; b) deciziei de impunere nr. 230 din 07.07.2006; c) a deciziei nr. 53 din 04.09.2006; 2) obligarea pârâtei la recunoașterea caracterului deductibil al sumei de 25.801 lei și la restituirea sumei respective, cu titlu de TVA; sub motiv că, greșit pârâta a reținut, prin raportul de inspecție fiscală nr. 12213 din 07.07.2006 că în luna februarie 2006 reclamanta nu ar fi respectat dispozițiile art. 145 alin. 3 și 8 și art. 21 lit. m din Codul fiscal și că ea nu ar avea dreptul la deducerea TVA în sumă de 25.801 lei, cuprins în factura fiscală nr. -PJ/27.04.2006 emisă de - SA, deoarece nu ar fi făcut dovada prestării serviciilor "Dezvoltare proiect "; și că, în consecință, și prin decizia de impunere nr. 230 din 07.07.2006 ar fi fost imputată greșit suma arătată, soluție ce ar fi fost menținută greșit prin decizia nr. 53 din 04.09.2006 în care a fost respinsă contestația reclamantei.
Tribunalul, prin încheierea din 07.05.2007, a dispus conexarea ultimelor două cereri, înregistrate sub nr- și respectiv nr- la cererea inițială, înregistrată sub nr-.
Tribunalul a mai constatat că reclamanta și-a argumentat cele trei acțiuni arătând că, dovada efectuării prestațiilor în executarea contractului de prestări servicii nr. 3 din 10.01.2008 este făcută cu procesul-verbal de recepție din 27.02.2006, din 27.03.2006 și respectiv din 26.04.2006, procese-verbale prin care a fost stabilită suma datorată prestatorului; că, pârâta nu a contestat valabilitatea facturilor emise de - - SA și că, în consecință, solicitarea de alte documente decât factura și devizele de lucrări, este nelegală.
Analizândîn dreptlitigiul,tribunalula constatat că, otrivit p. art.145 alin.3 lit.a din Codul fiscal,dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă; iar potrivit alin.8 lit.a, al aceluiași articol, se prevede căpentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) și art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 alin.4; iar la alin.9 al aceluiași articol se arată că:prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevăd situațiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevăzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată.
De asemenea,tribunalula constatat că: în art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal se prevede căurmătoarele cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
Tribunalul a mai constatat că, în aplicarea acestor dispoziții, prin pct.48 din nr.HG44/2004 s-a reglementat că pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare; contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate; și că, de asemenea, prin Ordinul MFP nr.1850/2004, în aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, au fost reglementate registrele și formularele financiar-contabile utilizate în contabilitate, printre care și notele de recepție, și că,în cazul prestațiilor de servicii ce implică realizarea de lucrări, la procesul verbal de recepție trebuie anexată lucrarea executată, arătându-se în ce constă aceasta, precum și numărul paginilor acesteia, piese scrise și desenate dacă este cazul, lucrarea trebuind să se regăsească faptic la compartimentul beneficiarului care o utilizează.
II.În fapt, tribunalul a reținut că între reclamantă și - - SA s-a încheiat un contract de prestări servicii sub nr.03/10.01.2005 (41-46) având ca obiect, printre altele, art.1.2. "dezvoltarea proiectului "; că pentru lunile februarie, martie și aprilie 2006 au fost întocmite procesele verbale din 27.02.2006, 27.03.2006 și 26.04.2006, acte în care au fost consemnate activitățile desfășurate de - - SA, descrierea acestora fiind făcută generic, fără ca la actul încheiat să fie anexate documente care să justifice aceste prestații; că, organul fiscal a dedus din factura fiscală nr.-PJ/28.02.2006, TVA în sumă de 26.045 lei, din factura nr.-PJ/28.03.2006 suma de 26.048 lei, iar din factura nr.-PJ/21.07.2006 suma de 25.801 lei, aferentă acestui proiect, pe considerentul că nu există documente justificative în acest sens, stabilind că petenta nu are dreptul la deducerea acestora; că, din expertiza contabilă efectuată în cauză (fila 224) a rezultat că reclamanta are un singur angajat, cu timp limitat, deoarece toate lucrările ce fac obiectul de activitate al acesteia s-au executat ca prestații, iar valoarea acestora se stabilește pe bază de tarife întocmite de prestator, prin bugetul de cheltuieli anuale; toate cheltuielile fiind efectuate și înregistrate în evidența contabilă a - - SA, la factură fiind anexate documentele menționate în contract; că, potrivit concluziei expertului, reclamanta are dreptul la deducerea TVA în sumelor de 26.045 lei, 26.048 lei și 25.801 lei, pretinse prin acțiune.
De asemenea,tribunalula constatat că în structura - - SA funcționează Direcția Control de Gestiune (100), Direcția Financiară (101), Direcția Executivă (104), Administrație (119), direcții în care își desfășoară activitatea salariați cetățeni români și străini, expatriați, potrivit terminologiei folosite de - - SA și că, devizul de cheltuieli "Prestații Dezvoltare Proiect ", pentru anii 2005 și 2006 fost stabilit de - - SA prin luarea în considerare a cheltuielilor totale anuale, defalcate lunar, ce îi revin pentru fiecare salariat expatriat (102-103); că, potrivit fișelor de post (105-120), salariații din aceste structuri răspund în cadrul - - SA: de contractarea și comercializarea pieselor și accesoriilor auto în regim, inclusiv de eventualele reclamanții, etc.; de activitatea de comercializare în regim din cadrul - - SA; cât și pentru reclamantă, potrivit contractului de prestări servicii nr.3/2005; că această situație este confirmată și de expertiză, care reține că reclamanta are un singur salariat, angajat cu timp limitat, practic, reclamanta realizându-și obiectul de activitate din statut în baza contractul de prestări servicii încheiat cu - - SA, ceea ce duce la concluzia că aceasta nu dispune de salariați care să lucreze efectiv pentru ea, documentele fiind întocmite formal pe numele ei, pentru a justifica existența acesteia și dreptul la rambursarea TVA.
În consecință,tribunalula constatat că,în fapt, funcționarea întregii activități a societății reclamante este prestată de - - SA, prin aceasta încărcându-se inutil costurile și prețurile produselor comercializate, prin aceasta fiind afectat utilizatorul final, cumpărătorul.
În concluzie,tribunalula reținut că reclamanta nu are dreptul la deducerea și rambursarea TVA, hotărând să respingă acțiunea acesteia, ca neîntemeiată.
La 03.06.2008 - INDUSTRIE SRL a declarat recurs împotriva sentinței nr. 235/CF/24.04.2004 a Tribunalului Argeș, solicitând admiterea recursului, modificare sentinței și pe fond admiterea acțiunilor.
În esență, sentința instanței de fond este criticată pentru următoarele:
Hotărârea a fost dată cu încălcare greșită a legii, art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă.
II. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea acestor motive se arată că:
Hotărârea a fost dată cu încălcare greșită a legii, art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă, constând în:
1. Interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 145 Cod fiscal, prin adăugarea unor condiții suplimentare față de cele prevăzute de lege, în ceea ce privește deductibilitatea TVA, respectiv a întocmirii unor documente suplimentare față de factura fiscală, în realitate, acesta din urmă fiind singurul document fiscal necesar, potrivit legii, pentru deducerea TVA.
2. Aplicarea în cauză a unor dispoziții legale străine de obiectul cauzei, respectiv a art. 21 lit. Cod fiscal și a normelor de aplicare a acestui text, dispozițiile legale arătate vizând o cu totul altă situație de fapt fiscală decât cea care a făcut obiectul controlului și al judecății de fond (respectiv deductibilitatea unor cheltuieli în scopul calculării profitului impozabil și a impozitului pe profit aferent, și nicidecum deductibilitatea TVA).
În dezvoltarea acestor submotive se arată că:
Instanța a adăugat la lege, deoarece, textul legal, exclusiv, aplicabil în cauză, este art. 145 Cod fiscal, care stabilește cele trei condiții cumulative pentru recunoașterea deductibilității TVA; că reclamanta a dovedit îndeplinirea tuturor acestor condiții de deducere TVA solicitată (77. 894 lei); că instanța a adăugat la cele trei condiții prevăzute de art. 145, oap atra condiție: existența unor alte documente decât factura fiscală
Recurenta argumentează teza sa arătând că instanța de fond a ignorat distincția dintre condițiile de deductibilitate a taxei pe valoare adăugată aferentă unei prestări de servicii (în principal utilitatea prestației) și condițiile de recunoaștere a unei cheltuieli cu o prestație de servicii ca deductibilă (în principal realitatea prestației); că, potrivit celor menționate mai sus, arată recurenta, condițiile necesare deducerii TVA sunt: utilitatea serviciului; existența facturii fiscale legal emise și care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. 8; și emitentul facturii să fie o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată. Recurenta arată că toate aceste condiții sunt îndeplinite, după cum urmează:
1. Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanta are un contract de executare a serviciului cu - - SA, ce constă în analize și decizii de ordin administrativ, organizatoric, economic și logistic pentru dezvoltarea de volume, spațiu de stocaj, pregătire pentru livrare și instrumente și mijloace specifice livrărilor pe fiecare piață, prestația serviciilor arătate fiind utile reclamantei, afirmă aceasta.
2. Facturile fiscale emise pentru prestarea acestor servicii nu sunt contestate de nimeni;
3. Și a treia condiție este îndeplinită deoarece - -, emitenta facturilor, este persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA.
În plus, arată recurenta, în practica de până acum a DGFP A aceasta a recunoscut reclamantei dreptul de a deduce TVA aferent acestor prestări de servicii, denumite "Dezvoltare proiect ", exemplu factura nr. -PJ/31. 01. 2006, emisă de - pentru prestația " Dezvoltare proiect ", aferentă lunii ianuarie 2006
Aplicare unor dispoziții legale străine de obiectul cauzei
Se susține că regulile prevăzute de art. 21 lit. m din Codul fiscal și art. 48 din normele de aplicare a acestuia, sunt invocate greșit de instanță din moment ce ele sunt prevăzute în Titlul II, impozitul pe profit, și se referă la calculul profitului impozabil. Cu toate acestea, susține recurenta, sunt întrunite și condițiile acestui text așa cum rezultă din expertiza contabilă.
Cu privire la realitatea prestațiilor, recurenta susține că aceasta este probată prin faptul că, deși are doar un singur angajat, ea are totuși rezultate financiare, care nu puteau veni decât din serviciul prestat.
Se arată, de asemenea, că documentele justificative dovedesc realitatea acestor prestări. Este vorba de devizele, procesele verbale și facturile fiscale.
II. Soluția dată de instanța de fond nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civilă, motiv prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă. Se susține că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia și nici pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Se arată că instanța de fond nu a precizat motivul pentru care a fost înlăturată concluzia expertizei contabile. Se mai arată că și celelalte șase expertize efectuate în spețe similare de cinci experți diferiți, concluzionează că taxa pe valoarea adăugată aferentă prestației "dezvoltare proiect " este deductibilă.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată prima critică, încadrată greșit de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, deși vorbește de încălcarea și aplicarea greșită a legii și, în consecință, această critică se încadrează corect în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În esență, recurenta susține că instanța a aplicat greșit art.145 alin.8 lit.a și d din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, deoarece judecătorul a adăugat condițiilor prevăzute de textul arătat, pentru deducerea TVA, condițiile suplimentare prevăzute de art.21 lit.m din același act normativ, cu toate că acest din urmă text vizează stabilirea impozitului pe profit.
Curtea constată că, în adevăr, instanța de fond și-a întemeiat soluția și pe disp.art.21 lit.m din Codul fiscal, ea făcând referire la acest text în considerentele sentinței.
Curtea constată că, textul art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal, nu este aplicabil în cauză, însă, motivul reținut de instanța de fond și anume, lipsa documentelor de justificare a prestației serviciului pentru care reclamanta a dedus în speță TVA, este just. Această condiție de justificare cu acte a recepției de către reclamantă a serviciului efectuat de - - SA nu este prevăzut în textul special ce reglementează condițiile de deductibilitate a TVA, mai exact art.145 alin.3 lit. și alin.8 lit.a Cod fiscal. Ea este însă prevăzută ca o regulă generală a activității contabile, fiind consacrată ca regulă generală în art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 privind contabilitatea. Potrivit acestui text,orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. În același sens, textul art.24 din aceeași lege prevede cădocumentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhivă timp de 10 ani.În aplicarea acestei reguli generale a activității contabile, așa cum corect observă și judecătorul instanței de fond, prin Ordinul MFP nr.1850/2004, dat în aplicarea Legii contabilității nr.82/1991 se prevede căîn cazul prestării de servicii ce implică realizarea de lucrări, la procesul verbal de recepție trebuie anexată lucrarea executată, arătându-se în ce constă aceasta, numărul paginilor acesteia, piese scrise și desenate, dacă este cazul, etc.
În consecință, curtea consideră că, pentru deducerea TVA, în afară de condițiile prevăzute de art.185 alin.8 lit.a din Codul fiscal, autoritatea fiscală este îndreptățită să verifice realitatea prestării serviciului pentru care se pretinde această deducere, această din urmă condiție fiind o aplicare a regulii generale prevăzute de art.6 din Legea nr.82/1991 privind necesitatea existenței documentelor justificative.
Curtea constată că, reclamanta nu are aceste documente justificative, facturile fiscale invocate de aceasta nefiind suficiente pentru a justifica recepția prestării serviciului.
Curtea mai constată că autorității financiare i-a fost prezentat un proces verbal încheiat la 27.02. 27.03. și respectiv 27.04.2006 (fila 27 din dosarul -, fila 36 din dosarul nr- și fila 47 din dosarul nr-), în care se menționează că serviciile prestate de - SA constau în: documentarea, punerea la punct a instrumentelor și mijloacelor privind asistența pentru dezvoltarea proiectelor Rusia,; documentarea, analiza și asistența pentru demararea Proiectului -; asistență, documentare, depozit faza 2.
În lipsa justificării prin acte a serviciilor enumerate, ele nu pot fi considerate decât fictive.
Curtea consideră că nimic nu împiedica pe prestatorul de servicii să prezinte documentele justificative ale documentării, ca și a "punerii la punct" a instrumentelor și a mijloacelor de asistență pentru dezvoltarea proiectelor. Altfel, este greu de înțeles cum se dezvoltă și se aplică proiectul ce constituie obiectul prestării serviciului, dacă beneficiarul acestui serviciu nu are o bază informativă după care să se conducă în activitatea sa de comerț în zona Rusia, La fel, pentru Proiectul -. Ce direcții de activitate urmează reclamanta pentru desfășurarea activității în cadrul acestui proiect și pentru eficientizarea acesteia, dacă aceasta nu poate să se informeze din "documentarea, analiza și asistența" pe care a făcut-o prestatorul de serviciu în beneficiul recurentei. În fine, nici pentru "asistență, documentare depozit faza 2" nu există nicio bază documentară și informativă, deși în procesul verbal se menționează că în beneficiul recurentei a fost făcută o documentare. Mai mult, curtea constată că, chiar părțile acestui contract de prestări servicii au prevăzut că serviciul prestat trebuie să fie justificat cu un deviz. Desigur, acest deviz trebuie să fie lunar și, în realitate, nu există însă.
În concluzie, critica recurentei nu este fondată.
II. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată corect de recurentă în motivul prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
În esență, recurenta susține că instanța de fond nu a motivat sentința, deoarece, din conținut acesteia nu rezultă motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia și că nu rezultă motivul pentru care a fost înlăturată concluzia raportului de expertiză.
Curtea constată că, instanța de fond și-a motivat soluția stabilind situația de fapt și pe cea de drept aplicabilă în speță. Astfel, din considerentele sentinței rezultă faptul că, în esență, reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii cu - SA și că pentru acest serviciu a dedus TVA pe care, ulterior, autoritatea financiară i l-a imputat ca fiind dedus greșit, pe motiv că serviciul arătat nu a fost justificat cu acte. De asemenea, rezultă și dreptul aplicabil în speță, respectiv art.145 alin.3 și alin.8 din Codul fiscal ca și Legea contabilității.
Cu privire la omisiunea instanței de fond de a motiva considerentul pentru care nu a fost reținută concluzia raportului de expertiză, curtea constată că judecătorul instanței de fond, chiar dacă nu a arătat expres aceste motive, indirect el a înlăturat concluziile arătate, pe temeiul textelor legale invocate în sentință, așa cum au fost arătate mai sus.
Curtea constată că, în concluziile raportului de expertiză se conchide că serviciul efectuat de prestator este real, deoarece el este justificat prin beneficiul efectuat de recurenta-beneficiară a serviciului și că acest serviciu, având o altă natură decât cea de construcții sau alte activități materiale, poate fi justificat prin bugetul de cheltuieli pentru persoanele care au efectuat serviciul, documentul de numire a unor persoane (dl. și dl. ) în postul de director adjunct control gestiune, respectiv la Direcția -uri, etc. ar constitui documente justificative.
Curtea consideră că o astfel de concluzie este neîntemeiată, deoarece prestarea unui serviciu nu poate fi justificată cu "bugetul de cheltuieli" sau cu "documente de numire a unor persoane". În realitate, așa cum a fost arătat mai sus, prestarea serviciului trebuie să fie justificată cu documente scrise. Altfel, nu se poate reține decât că acest serviciu este fictiv.
În concluzie, se va respinge și această critică ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - INDUSTRIE SRL cu sediul în,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.235/CF din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
17.09.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
