Contestație act administrativ fiscal. Decizia 720/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 720/2008
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și în numele Activității de Control Fiscal B împotriva sentinței civile nr. 609 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, lipsă fiind intimata-reclamantă.-
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei-pârâte depune la dosar delegație și înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, constând în notificări și facturi emise de M, în dublu exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței tribunalului în sensul neadmiterii la deducere a sumei de 7.115 lei și a dobânzilor și penalităților aferente, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Apreciază că intimata-reclamantă nu poate beneficia de deducere întrucât potrivit reglementărilor în vigoare furnizorul. avea obligația să depună la organul teritorial competent notificare privind opțiunea de taxare a operațiunilor, iar să aplice regimul de taxare pentru care a optat. De asemenea, pentru deducerea, beneficiarul trebuia să facă dovada că pentru operațiunile în cauză a fost exprimată opțiunea privind regimul de taxare.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 609/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL B, înlăturându-se obligația de plată a contestatoarei numai pentru suma de 7115 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, precum și suma de 3728 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente A, stabilite prin decizia nr. 428/07 decembrie 2006 emisă de B, prin raportul de inspecție fiscală nr. 341/31 august 2008 al Activității de Control Fiscal
Au fost menținute celelalte obligații de plată stabilite în sarcina contestatoarei și a fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării obligațiilor de plată stabilite de organul fiscal, până la soluționarea contestației.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Reclamanta contestat ca nedatorate sumele stabilite de organul de control fiscal drept obligații suplimentare în sumă totală de 77.760 RON, reprezentând 45.503 lei impozitul pe profit stabilit suplimentar, 8.115 lei A stabilită suplimentar, 20.627 lei dobânzi și penalități pentru întârzierea plății obligațiilor privind impozitul pe profit și 3.715 lei dobânzi și penalități pentru plata cu întârziere a obligațiilor privind
În perioada 01.12.2003 - 31.12.2005, societatea a efectuat cheltuieli cu materiale de construcții pentru obiectivul situat în O,-, conform autorizației de construire nr.20/16.02.2004 și 282/20.12.2004 (pentru spații comerciale, depozite și birouri) în următoarea succesiune:
Pentru anul 2003, valoarea materialelor de construcții aprovizionate pentru obiectivul respectiv, sunt în sumă de 44.503 RON, conform înregistrărilor din contabilitatea firmei și menținute în stoc conform balanței de verificare încheiată la 31.12.2003 (cont 301 - materii prime);
Începând cu 01.01.2004, aprovizionările de materiale efectuate cu această destinație au fost înregistrate pe stoc în contul "materiale consumabile" (cont 302.1) până la data de 30.06.2004.
În luna iunie 2006, au fost înregistrate pe cheltuieli materiale în sumă totală de 62.151 RON, cheltuieli care sunt reflectate și în contul de venituri din producția de imobilizări (cont 722), astfel încât baza de calcul a profitului impozabil și a impozitului pe profit sunt corect determinate.
De la 01.07.2004 la 31.12.2004, cheltuielile de exploatare ale firmei au fost majorate cu materialele de construcții utilizate în scopul mai sus menționat, volumul acestora fiind de - RON.
În această perioadă, pentru suma de 135 751 lei Ron nu s-a majorat volumul veniturilor din producția de imobilizări, fapt ce a determinat o majorare a cheltuielilor a diminuării profitului impozabil și impozitului pe profit contrar prevederilor art.19 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Urmare contestației adresate Direcției Generale a Finanțelor Publice B, înregistrată sub nr.55290 din data de 01.11.2006, s-a emis decizia 428 din 07.12.2006. Atât în procesul verbal de verificare fiscală înregistrată sub nr.6625 din 28.08.2006 (pag.7 alin. e), cât și prin formularea răspunsului la contestația C, din decizia nr.428 din 07.12.2006 a rezultat că nu a fost acceptată de organul de control, deducerea A aferentă facturării cheltuielilor cu chiriile de către furnizorii C O și A M în sumă de 6395 RON și 720 RON, motivat de faptul că furnizorii respectivi nu fac dovada că au depus la organul teritorial competent Notificarea privind opțiunea de taxare a acestor operațiuni.
În susținerea acestei afirmații s-a referit la prevederile art.9 alin.2 lit. o din legea nr.345/2002 privind.
Organul constatator al Activității de Control Fiscal din cadrul Administrației Finanțelor Publice B, în mod nelegal, atribuie răspunderea pentru obligația obținerii Notificării de la organul fiscal, în drept să elibereze astfel de documente, C, care în acest caz este beneficiarul serviciului prestat de către SC și C.
Obligația obținerii aprobărilor legale cu privire la impunerea veniturilor către Bugetul de Stat revine celui care are obligația colectării acestor taxe, în vederea cuprinderii acestora în documentul care face obiectul plății de către beneficiar (factura fiscală).
Potrivit Legii nr.571/2003 art.145 alin.3 lit.a, este îndreptățită să deducă taxa pe valoarea adăugată, având ca document factura furnizorului de prestări servicii (chirii imobile), fără a avea obligația să verifice dacă emitentul facturii dispune de notificările prevăzute de lege, această obligație revenindu-i în exclusivitate furnizorului.
Actele normative care reglementează modul de taxare a veniturilor din închirierea de imobile, nu fac nicio precizare în legătură cu obligația beneficiarului de a obține notificarea precizată de lege, și motivată de organul de control că nu a fost verificată de beneficiar.
Potrivit art.155 pct.1 și 8 din Legea nr.571/2003, nefiind obligatorii și precizările cum privire la existența notificării de plată a prin opțiune reglementată de Codul fiscal, dreptul de deducere a aparține beneficiarului, fără a fi obligat să facă demersurile impuse de lege furnizorului.
La acceptarea plății facturilor emise de furnizorii de prestări servicii, s-a avut în vedere faptul că includerea în suma de plată și a aferent, obligă pe emitenți să dispună de toate demersurile prevăzute de lege pentru încasarea sumelor aferente și plata sub formă de taxa pe valoarea adăugată a acestor sume la bugetul de stat.
Neadmiterea la deducere a taxei pe valoare adăugată la beneficiar, confirmă că atât furnizorul, cât și beneficiarul virează dublul acestei sume la buget.
Față de aceste considerente, instanța apreciat că suma de 7.115 lei reprezentând neadmisă la deducere de organul de constatare al Activității de Control Fiscal este nelegală și nedatorată bugetului de stat de către reclamantă, precum și majorările și penalitățile de întârziere aferente și menținând celelalte obligații de plată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta în nume propriu și în numele Activității de Control Fiscal B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie hotărârea instanței de fond, arătându-se că în evidența contabilă a intimatei - reclamante aferentă perioadei octombrie 2003 - mai 2005 a fost dedusă în sumă de 6395 lei, aferentă unor operațiuni scutite, prevăzute la art. 9 al. 2 lit. o din Legea 345/2002 republicată, respectiv la art. 141 al. 2 lit. K din Legea 571/2003, fără ca furnizorul să depună la organul teritorial competent notificarea privind operațiunea de taxare a acestei operațiuni, potrivit dispozițiunilor art. 22 din HG598/2002, modificată prin HG44/2004.
De asemenea, a fost dedusă în suma de 720 lei, aferente unor operațiuni scutite, conform dispozițiilor art. 141 al. 2 lit. K din codul fiscal, corespunzătoare perioadei aprilie 2004 - septembrie 2004, în condițiile în care opțiunea regimului de taxare se aplică de la data de 16 septembrie 2004 când furnizorul a depus la organul teritorial competent notificarea privind opțiunea de taxare a acestor operațiuni, conform dispozițiilor art. 42 al. 3 din HG44/2004.
Pentru susținerea recursului au fost depuse înscrisuri: notificarea nr. 1277/16 septembrie 2004, facturile fiscale nr. 254/29 aprilie 2004, 392/30 iunie 2004, 471/30 iulie 2004, 550/31 august 2004 și 601/21 septembrie 2004.
Legal citată, intimata - reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat apărări în cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Operațiunea de închiriere a spațiului comercial desfășurată în perioada octombrie 2003 - mai 2005, cu privire la care s-a stabilit în cuantum de 6395 lei, este scutită de plata taxei pe valoarea adăugată potrivit dispozițiilor art. 9 al. 2 lit. o din Legea 345/2002 republicată în vigoare până la data de 01 ianuarie 2004, respectiv în baza prevederilor art. 141 al. 2 lit. k din Codul fiscal, în vigoare după data de 01 ianuarie 2004.
Cu privire la aceste operațiuni a fost reglementată posibilitatea de a opta pentru regimul de taxare prin înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, după dobândirea acestei calități existând obligația notificării în scris organelor fiscale a bunurilor imobile pentru se care optează pentru regimul de taxare.
Dispozițiile în acest sens ale art. 221al. 5 din HG598/2002 modificată prin HG348/27 martie 2003 au fost preluate în pct. 42 al. 3, 4 din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG44/2004, cu privire la dispozițiile art. 141 al. 2 lit. k din Codul fiscal.
Cum în cauză nu s-a dovedit că furnizorul a depus la organul teritorial competent notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere în mod corect au stabilit organele fiscale că reclamanta nu are drept de ducere a.
Situația este similară în ce privește în sumă de 720 lei stabilită pentru operațiunile de închiriere desfășurate de societate în perioada aprilie 2004 - septembrie 2004, având în vedere dispozițiile arătate - art. 141 al. 2 lit. k din Codul fiscal și pct. 42 al. 2, 3 din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal cu privire la art. 141 al. 2 lit. Astfel, operațiunile de închiriere sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată până la data notificării - 16 septembrie 2004, doar după această dată, când furnizorul a optat pentru taxarea operațiunii, reclamantei fiindu- aplicabile dispozițiile privind deducere a.
Susținerile reclamantei cu privire la existența documentului justificativ vizează aspectul formal al procedurii și nu sunt relevante în cauză atât timp cât, sub aspectul existenței dreptului de deducere a, operațiunea pentru care se solicită recunoașterea acestui drept este supusă unor condiții speciale de taxare, condiții neîndeplinite în cauză.
Consecința neadmiterii dreptului de deducere cu privire la patrimoniul reclamantei și la bugetul de stat nu justifică încălcarea condițiilor speciale arătate, ci, eventual, identificarea de soluții în cadrul raportului juridic ce a determinat calcularea intervenit între reclamantă și furnizorii săi.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii, astfel cum a fost precizată, instanța de fond interpretând eronat dispozițiile legale incidente în cauză.
Vor fi menținute dispozițiile cu privire la cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtăDirecția Generală a Finanțelor Publiceîn nume propriu și în numeleActivității de Control Fiscal, împotriva sentinței civile nr. 609 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost precizată.
Menține dispozițiile cu privire la cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,23 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. / -
Red.
Tehnored. 3 ex.
07/11 nov. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
