Contestație act administrativ fiscal. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 732/2009
Ședința publică din 23 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - TRANS SRL, împotriva sentinței civile nr. 2698 din 14.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, în data de 16.02.2009 a depus la dosarul cauzei concluzii scrise ( 11 -14).
De asemenea, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în data de 19.02.2009 a trimis la dosarul cauzei prin fax, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ( 15 -20).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 2698, pronunțată la data de 14 noiembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantei - TRANS în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S privind anularea Deciziei nr.117 din 18.09.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.117/18.09.2008 emisă de către intimată a fost respinsă ca neîntemeiată și nemotivată contestația reclamantei împotriva Deciziei pentru regularizarea situației nr.246/30.05.2008 și a procesului -verbal privind calculul accesoriilor nr.77/ 2.06.2008.
În data de 2.10.2006, reclamanta a importat din Germania un autoturism uzat marca Wolkswagen Transporter. La data achiziționării autoturismului reclamanta a beneficiat de certificatul de exonerare eliberat de la data de 29.09.21006 în conformitate cu prevederile 1219/2004 pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare a certificatelor de exonerare la plata în vamă a taxei pe valoare adăugată.
Reclamanta a înstrăinat autoturismul dobândit în condițiile de mai sus, aspect relevat de factura din data de 22.08.2007.
S-a susținut, de asemenea, că procedând astfel, reclamanta a încălcat prevederile art.226 alin.(3) și ale art.237 alin.(1) din Legea nr.86/2006. În aceste circumstanțe, în urma controlului inopinat efectuat la reclamantă, s-a dispus recuperarea în folosul bugetului de stat a sumei de 5441 lei reprezentând TVA.
Reclamanta nu a contestat faptul că a înstrăinat autoturismul dobândit pe baza certificatului de exonerare dar susține că, în situația generată de vinderea autoturismului, nu se mai poate solicita plata TVA întrucât este vorba de TVA exonerat care se colectează și se deduce în aceeași zi. Acest aspect justifică faptul că în astfel de situații TVA nu se mai plătește, dar nici nu se recuperează. Autovehiculul nu a mai fost utilizat în scopul pentru care a fost achiziționat și pentru care a obținut certificatul de exonerare de la plată în vamă a taxei pe valoare adăugată conform prevederilor art.157 ( 4) din Legea nr.571/2003.
Potrivit prevederilor art. 226( 3) din legea nr.86/2006 privind Codul Vamal, când mărfurile dobândite sub un anumit regim vamal stabilit pe baza îndeplinirii unor condiții, iar ulterior se constată că aceste condiții nu mai subzistă, se naște datoria vamală.
Aceasta poate fi constatată de către organele competente într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.
În apărarea sa reclamanta a depus la dosarul cauzei Decizia nr.204 a Direcției Generale a Finanțelor Publice S într-o speță similară ( 15-18). Aceasta reprezintă punctul de vedere al unui organ fiscal, dar nu este izvor de drept și prin urmare nici temei legal care să poată fi invocat pentru temeiul legal al acțiunii.
Reclamanta face referire, în motivarea acțiunii sale la Tratatul de aderare a României la, respectiv la acele prevederi care stabilesc că bunurile înstrăinate în comerț˝ sunt libere de taxe vamale și alte măsuri vamale ˝.
Separat de aceasta, reclamanta a susținut faptul că, orice prevedere a codului fiscal care contravine tratatelor la care România este parte, urmează a fi înlăturată și a se aplica prevederile din tratat.
În conformitate cu anexa V punctul 4 din Tratatul de aderare dacă datoria vamală a luat naștere înainte de data aderării, recuperarea se efectuează potrivit reglementărilor în vigoare anterior aderării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - TRANS SRL solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea pricinii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susține că hotărârea recurată este nelegală întrucât atât situația de fapt reținută de prima instanță și raportarea acesteia la legislația internă și comunitară au fost efectuate incorect.
Instanța a reținut că autovehiculul nu a mai fost utilizat în scopul pentru care a fost achiziționat, cu toate că a arătat în actele depuse la dosar și în interpretarea dată de Ministerul Finanțelor că vânzarea după utilizare nu constituie o schimbare a utilizării.
Anexa V punctul 4 din Tratatul de aderare a României la UE prevede că dacă datoria a luat naștere înainte de data aderării, recuperarea se efectuează potrivit reglementărilor în vigoare anterior aderării.
Vânzarea s-a făcut în 22 august 2007 dată la care se naște datoria vamală. La această dată trebuiau calculate taxele vamale și nu retroactiv din data de 2 octombrie 2006 când s-a importat autoturismul. Taxa a devenit scadentă în înțelesul OG 92/2003 art. 119 și art. 120 la data vânzării, dată de la care începând, curg majorările de întârziere.
Art. 1 alin 4 din Codul fiscal prevede: "Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat".
Iar art. 2 lit f din același cod arată că taxa pe valoarea adăugată este o taxă reglementată de acest cod.
În consecință trebuie aplicate situației de față prevederile Tratatului de aderare a României la UE, care prevăd cât se poate de explicit că bunurile intrate în comerț "sunt libere de taxe vamale și alte măsuri vamale".
de la plata TVA este diferită de scutirea de la plata TVA și semnifică o procedură distinctă. este o formă de simplificare în cazul importurilor, de aceea TVA exonerat colectat și dedus în aceeași zi, astfel că el nu se mai plătește, dar nici nu se recuperează.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S prin întâmpinarea depusă la data de 19 februarie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate (15-20).
Analizând recursul declarat de către reclamanta - TRANS SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 28 noiembrie 2006, reclamanta - TRANS SRL a depus la pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE S declarația vamală de import nr.28171 pentru vămuirea unui autoturism VW Transporter, achiziționat de la furnizorul extern Mondial Motors, în baza facturii externe nr.06125 din data de 19 septembrie 2006.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că importul a fost efectuat în regim de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată conform facilităților conferite de prevederile art. 157 alin.3 din Legea nr.571/2003 pentru importul de mașini industriale, utilaje tehnologice, instalații, echipamente, aparatura de măsura și control destinate realizării de investiții precum și importul de mașini agricole și mijloace de transport destinate realizării de activități productive; bunul importat a beneficiat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată întrucât a fost destinat realizării de investiții.
În vederea efectuării operațiunii de import amintită anterior, reclamanta a solicitat organelor fiscale eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu prevederile art.157 alin.4 fiscal obținând certificatul de exonerare TVA nr.234 din data de 15 noiembrie 2006.
Ulterior acestei operațiuni de import, la data de 22 august 2007, bunul achiziționat a fost înstrăinat conform facturii seria X nr.10 unui terț; în urma controlului efectuat conform art.14 din Legea nr.86/2006, organele fiscale au constatat că bunul care a făcut obiectul operațiunii de import, efectuată cu nr.28171/2006 a fost vândut fără o înștiințare prealabilă a autorităților vamale a schimbării destinației în vederea aplicării regimului corespunzător noii utilizări.
Potrivit art.105 din Legea nr.86/2006, titularii punerii în liberă circulație a mărfurilor destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior acordării liberului de vamă, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligați să înștiințeze în prealabil autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări.
În speță, se constată că reclamanta a nesocotit dispozițiile legale enunțate anterior iar schimbarea destinației bunului importat, afectat unei anumite utilizări nu a fost înștiințată prealabil autorității vamale în scopul aplicării tarifului vamal corespunzător noii utilizări, astfel că în mod corect au procedat organele fiscale stabilind obligațiile fiscale suplimentare în sarcina acesteia, susținerile contrare fiind nefondate.
Nefondate sunt și apările formulate potrivit cărora instanța de fond a stabilit greșit momentul de la care datoria vamală a luat naștere. Astfel, potrivit art.223 alin.1 lit.a și alin. 2 din Legea nr.86/2006, datoria vamală la import ia naștere prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse drepturilor de import iar datoria vamală se naște în momentul acceptării declarației vamale în cauză.
Se poate conchide, așadar, că și pentru reclamantă datoria vamală la import a luat naștere la data punerii în liberă circulație a bunului importat respectiv 02 octombrie 2006 când a avut loc importul autoturismului, susținerile contrare ale reclamantei fiind nefondate.
Nici susținerile recurentei privind neaplicarea normelor comunitare de către instanța de fond nu pot fi reținute de către instanța de recurs. Astfel, potrivit Legii nr.157/2005 prin care a fost aprobat Tratatul de aderare a României la UE, anexa V, punctul 4, pct.19 procedurile care reglementează nașterea unei datorii vamale, înscrierea în evidenta contabila și recuperarea ulterioara stabilite în articolele 201 - 232 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și articolele 859 - 876a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplica noilor state membre cu excepția situației în caredatoria vamală a luat naștere înainte de data aderăriicând recuperarea se efectuează în condițiile în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare, de către acesta și în favoarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanta - TRANS SRL ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - TRANS SRL împotriva sentinței civile nr.2698 din 14.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./ 10.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
