Contestație act administrativ fiscal. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.737
Ședința publică din data de 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
: - - -
Grefier:
&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta SRL cu sediul în com., sat. -, județ D, cod poștal - și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, împotriva sentintei nr. 411 din 20.03.2008 a Tribunalului Dâmbovita.
Cererea de recurs formulată de reclamanta - SRL fiind legal timbrată cu taxa de timbru in valoare de 3 lei conform chitantei nr. -/2008 și tim bru judiciar de 1 leu, anulate și atasate la dosar, iar cererea formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, fiind scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile recurenta reclamantă - SRL și recurentul pârât pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, față de împrejurarea că recurenta reclamantă - SRL nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citată cu această mențiune, invocă excepția pentru netimbrare a recursului formulat de aceasta.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, la sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat avocat din Baroul București pentru recurenta reclamantă - SRL, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.2969 din 27.05.2008, timbru judiciar de 1 leu și chitanța nr. - din 28 mai 2008 în sumă de 3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, ce au fost anulate.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, reține urmatoarele;
Prin acțiunea de contencios fiscal, înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGFP D ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia acestei instituții nr. 4/26.02.2007, prin care s-a respins contestația acesteia, având ca obiect decizia de impunere nr. 649/22.12.2006 și raportul de inspecție fiscală întocmit la aceeași dată, solicitându-se anularea și acestor acte administrative, considerate nelegale.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 7.12-19.12.2006 s-a efectuat inspecția fiscală a societății, organele de control verificând perioada 1.11.2002 - 30.04.2006, deși anterior acestei inspecții, în perioada 6.12.2005 - 20.06.2006 societatea a fost supusă unei alte inspecții fiscale, având ca obiect verificare aceleiasi perioade de timp, 1.11.2002 - 31.04.2006, pentru care s-a emis o decizie de impunere, contestată în instanță.
A pretins reclamanta că în urma acestei contestații, pârâta a emis o altă decizie, prin care a desființat decizia de impune nr 257/2006 și a obligat la refacerea controlului fiscal, în urma reverificării emitându-se decizia de impunere nr 649/22.12.2006, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei, obligații fiscale suplimentare de 476.701 RON, din care 151.100 RON impozit suplimentar si acceesorii aferente, 114.836 RON TVA, suplimentar si accesorii aferente.
Petiționara a arătat că parte din suma pretins datorată de către organele de control provine din întocmirea a 18 facturi cu nr. - până la -/2004, inclusiv emise pentru - SRL, în evidenta contabilă a reclamantei existând exemplarul 1 al facturii, lipsind exemplarele 2 și 3, care au fost pierdute, așa cum a rezultat din declaratia administratorului reclamantei, sumele din respectivele facturi nefiind încasate niciodată de petitionară și nici înregistrate în contabilitatea - GRUP SRL, motiv pentru care reclamanta a anulat aceste facturi, însă în mod nelegal organele de inspectie fiscală au calculat impozit suplimentar pe profit și TVA aferent sumelor înscrise în fiecare factură.
S-a mai precizat că cealaltă parte din suma considerată datorată de organele fiscale, reprezintă valoarea a 9 facturi lipsă, pierdute, pentru care organele de control au procedat la o estimare a valorii acestora, pentru înregistrarea în contabilitate a cotelor suplimentare de TVA și impozit pe profit cu accesorii aferente, încălcând prevederile art. 65 din HG 1050/2004 și ignorând celelalte documente contabile depuse de reclamantă la administrația financiară.
Petiționara a mai învederat că în mod nejustiticat s-a respins contestația sa împotriva deciziei de impunere nr. 649/22.12.2006 și a raportului de inspecție fiscală din aceeași dată, prin decizia nr 4/26.02.2007, astfel încât, considerându-se vătămată în drepturile sale legitime, în sensul art. 1 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
In temeiul art. 115 civ. pârâta ANAF - DGFP DÂMBOVITA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, aratând că cele 18 facturi fiscale anulate de reclamantă cu încălcarea legii, au fost confirmate prin semnatura de primire de către beneficiar, acestea nefiind prezentate la primul control, astfel încât sunt corecte constatările inspectorilor fiscali privind impozitul suplimentar, TVA suplimentar și aceeasorile calculate pentru aceste facturi.
Cu privire la estimările privind TVA și impozit pe profit pentru cele 9 facturi constatate lipsă, pârâta a aratat că s-au aplicat întocmai disp. art 66 din OG nr 92/2003 și pct. 65 al. 1 lit. d din HG 1050/2004, privind obligatia organului de inspectie fiscală de a estima baza impozabilă, în raportul contestat de reclamantă, explicându-se clar modalitatea în care s-a făcut estimarea.
După adminsitrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiza contabilă, efectuate de expertul, (filele 131-139 dosar), care a răspuns și obiecțiunilor formulate de părti (fila 158 dosar fond), prin sentinta nr. 411/20.03.2008, Tribunalul Dâmbovita a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat în parte deciziile nr 4/2007, nr. 649/2006 și raportul de inspecție fiscale din 22.12.2006, intocmite de reprezentantii pârâtei, exonerând reclamanta de plata impozitului pe profit, a TVA și a accesoriilor acestora, pentru 18 facturi cu nr numare de la - la -/2004, intocmite pentru - SRL, obligând reclamanta la plata sumelor de 108 lei impozit pe profit, 110 lei accesorii ale acestuia, 35.451 lei TVA și 28.501 lei accesorii ale acesteia pentru cele 9 facturi lipsă.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanță a reținut că deși din raportul de expertiza rezultă că cele 18 facturi fiscale identificate in anexa 2 a lucrării, nu au fost anulate în condițiile legii, reclamanta barând cu o linie numai exemplarul 1, aflat in evidenta sa contabilă, fără a prezenta exemplarele 2 și 3 pentru a se verifica neîncasarea contravalorii și a nu i se calcula obligații fiscale, s-a considerat că valoarea acestor facturi nu poate constitui baza de calcul a unei obligații suplimentare de plată către buget, întruct aceasta nu au produs efecte economice, nefiind luate în calculul veniturilor și a cheltueililor nici la reclamantă nici de beneficiara - SRL, care a confirmat aceasta situație, opinie împărtașită și de expertul contabil, motiv pentru care reclamanta a fost exonerată de plata impozitului pe profit suplimentar și a TVA suplimentar, calculat de inspectorii fiscali pentru aceste facturi, precum și a accesoriilor aferente.
In privința celor 9 facturi constatate lipsă de inspectia fiscală, s-a apreciat însă că organele de control au procedat corect la estimarea bazei de impunere în baza art 65 din fiscală, expertiza efectuata în cauză stabilind printr-un mod judicios de calcul, cuantumul profitului impozabil, care presupune scăderea din valoarea veniturilor a costurilor aferente, procedându-se concret la estimarea profitului impozabil in functie de rata rentabilității activității reclamantei în anul 2004, instanța apreciind că impozitul suplimentar calculat de expert, TVA stabilită suplimentar și accesoriile acestora, pentru cele 9 facturi constatate lipsă sunt corecte, motiv pentru care actiunea reclamantei s-a admis în parte, cum s-a arătat anterior.
Impotriva sentinței au declarat recurs ambele părți.
Recurenta pârâtă DGFP a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând că în mod greșit reclamanta a fost exonerată de plata impozitului pe profit, a TVA și a accesoriilor pentru cele 18 facturi fiscale cu numere de la - la -/2004 întocmite pentru - SRL și anulate de reclamantă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, petitionara neputând prezenta exemplarele 2 și 3, cum se procedeaza nn cazul unor facturi anulate.
A mai arătat recurenta că cele 18 facturi fiscale, au fost confirmate prin semnatura de primire de către beneficiar, sunt întocmite cronologic pe parcursul unei luni calendaristice, fiind anulate cu o linie de altă culoare decât pixul folosit la întocmirea lor, nefiind credibil că reclamanta a pierdut exmplarele 2 și 3, astfel încât acestea au generat obligații fiscale, care au fost in mod corect stabilite de inspectorii fiscali, solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul respingerii acțiunii.
Reclamanta - SRL, a criticat la rândul său sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că acțiunea sa trebuia admisă în întregime și că în mod nejustificat a fost obligată să mai plătească impozit suplimentar pe profit și TVA suplimentar, precum și accesorii aferente pentru cele 9 facturi pierdute.
Recurenta reclamantă a susținut că estimarea TVA s-a facut de către organele fiscale total discretionar, forțat, în functie de media livrărilor/factură, realizate de societate in perioada anului 2004, luându-se ca bază înregistrările din jurnalele de vânzari și din evidența contabilă a reclamantei în anul 2004, încălcându-se art 66 din fiscală, și neobservându-se că reclamanta nu se încadra în nici una din situațiile prevazute în Normele Metodologice corespunzatoare acestui text.
S-a mai învederat că instanța de fond nu a observat că inspectorii care au facut estimarea TVA nu au precizat ce documente fiscale au avut în vedere în momentul estimării și nici modalitatea de calcul a suplimentului de contribuții la bugetul de stat, încălcându-se prevederile art. 102 din fiscală, în sensul că nu s-a ținut cont de documentele pe care reclamanta le-a depus la administrația financiară, bilanturi, declaratii de venit, care ar fi făcut posibilă o estimare mai apropiată realității.
Recurenta a arătat că nu este legal calculul sumelor datorate la buget, deoarece potrivit art 115 fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor bugetare, se datoreaza dobânzi și penalități, nerezultând temeiul legal în baza caruia s-au calculat în sarcina recurentei reclamante, majorari de întârziere, care nu au nici o bază legală, acestera facând parte din cuantumul dobânzilor datorate pentru creanțe bugetare.
S-a susținut că baza de calcul a TVA la care s-au aplicat penalități, respectiv donbânzi nu este cea reală, fiind stabilită prin estimarea aleatorie a veniturilor ce ar fi trebuit încasate de reclamanta în contul unor facturi fiscale lipsă, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentintei în sensul admitereii acțiunii, așa cum a fost formulată, cu consecința exonerării recurentei reclamante de plata tuturor sumelor contestate, stabilite în mod nelegal prin actele administrative căror anulare a
solicitat-
Analizând sentinta criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare;
Cu privire la recursul pârâtei DGFP.
Recurenta a criticat soluția primei instanțe în privința celor 18 facturi întocmite de reclamantă către - SRL, neînregistrate în evidenta societății, care nu a putut prezenta organelor de control decât primul exemplar, exemplarele 2 și 3 fiind declarate pierdute.
Expertul contabil, a precizat că reclamanta a anulat aceste facturi, fără a respecta formele legale, folosind alt pix decât cel cu care respectivele facturi au fost scrise și barând cu o linie facturile, fără a face mentiunea "anulat", așa cum ar fi trebuit să se procedeze potrivit art 10 din HG 831/1997, însă aceste facturi nu au fost înscrise în evidența contabilă nici a reclamantei nici a beneficiarei - SRL, astfel incât în mod judicios, instanța de judecată, pe baza concluziilor raportului de expertiza, a constatat că nu au produs efecte juridice, reclamanta nu a încasat nici o sumă în baza acestor facturi anulate, așa încât nu poate fi obligată la plata unui impozit pe profit,a TVA și a accesoriilor aferente pentru aceste facturi, care nu au generat nici un fel de venit, pentru nerespectarea formalităților de anulare putându-se aplica sancțiuni prevazute de legea specială a contabilității, urmând a se respinge ca nefondat recursul pârâtei, în baza art 312 civ.
Cu privire la recursul reclamantei - SRL.
Recurenta reclamantă a criticat sentinta nr. 411/2008 a Tribunalului Dâmbovița, reluând susținerile din acțiunea introductivă, prin care a contestat modul de calcul al inspectorilor fiscali în privința impozitului pe profit și a TVA aferent celor 9 facturi declarate pierdute, care nu au fost gasite la sediul său, considerând că în mod aleatoriu și discretionar s-a procedat la estimarea bazei de calcul de către organele de control, ori aceste susțineri au fost analizate în raportul de expertiza întocmit de expertul, care a efectuat propriul calcul cu privire la sumele datorate bugetului de stat către reclamantă pentru aceste facturi, reclamanta neformulând obiectiuni la raportul de expertiză.
Inspectorii fiscali erau îndreptățiti să procedeze la estimarea bazei de impunere, conform art. 65 din codul d e procedura fiscală, însă modul de calcul al acestora nu a fost corect.
Prin urmare, prima instanță a analizat judicios susținerile reclamantei prin prisma probatoriilor administrate, cenzurându-se calculul efectuat de expertiții fiscali pentru cele 9 facturi pierdute, fără a ține seama că venitul impozabil implică și costuri, din valoarea celor 9 facturi stabilită prin estimare, nefiind deduse nici un fel de cheltuieli.
Expertul a procedat la recalcularea valorii medii pentru o factură, prin aplicarea ratei rentabilității realizate de reclamantă la sfârșitul anului 2004, stabilind un venit impozabil mai mic decât organele fiscale în sarcina reclamantei și de asemenea TVA în valoare redusă, motiv pentru care acțiunea reclamantei a fost admisă in parte prin sentinta atacată.
Criticile recurentei reclamante care vizează modul de calcul al inspectorilor fiscali pentru obligatiile bugetare suplimentare pentru cele 9 facturi pierdute, sunt nefondate deoarece acesta deja a fost verificat și modificat de către expertul desemnat de instanță, în favoarea recurentei reclamante, iar aceasta nu a formulat obiectiuni în legatură cu noul mod de calcul.
Cu privire la accesoriile obligațiilor bugetare stabilite de raportul de expertiză în sarcina recurentei reclamante, se constată că acestea au fost calculate în baza G nr 92/2004, potrivit modificărilor succesive aduse acestuia, deoarece prin art. IV al. 2 din legea 210/2005, privind aprobarea OG nr 20/2005, pentru completarea OG 92/2003, noțiunile de "dobânzi și/sau penalități" prevazute anterior de art. 115 și urm. din OG 92/2004 au fost înlocuite cu notiunea de "majorari de întârziere".
Prin urmare, pentru obligatiile bugetare constatate restante s-au calculat in mod legal dobânzi și penalități până la 31.12.2005 și în continuare numai majorari de întârziere de la aceasta dată.
Constatând că sentinat atacată nu este afectata de nici unul din motivele de casare sau modificare, prev de art 304 civ. în baza disp. art 312 civ. va respinge și recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta SRL cu sediul în com., sat. -, județ D, cod poștal - și de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal - împotriva sentintei nr. 411 din 20.03.2008 a Tribunalului Dâmbovita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Red /DD
2 ex/3.06.2008
d f- Tribunalul Dâmbovita
Operator de data cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
