Contestație act administrativ fiscal. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.759
Ședința publică din 19 MAI 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr. 46/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 01.08.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta T să dispună anularea actului administrativ fiscal nr. 73710/27.02.2008 al Administrației Finanțelor Publice T și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.666 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății, taxă încasată ilegal de către pârâtă; declanșarea unei acțiuni preliminare prin care să se solicite Curții de Justiție Europene verificarea compatibilității dispozițiilor art. 2141- 2143Cod fiscal cu textul art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a învederat că a achiziționat autovehiculul marca BMW, an de fabricație 2005, care a mai fost înmatriculat în Germania la data de 21.06.2005 și pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să achite în contul bugetului de stat suma de 3.666,00 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare, percepută în temeiul art. 2141- 2143Cod fiscal, cu chitanța - nr. - din data de 11.01.2008.
Se arată că la data de 25.02.2008 a solicitat pârâtei restituirea sumei și dobânda aferentă, susținând ilegalitatea perceperii acesteia în raport cu dispozițiile art. 90 alin. 1 Tratatul CE și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europene iar prin adresa nr. 73710/27.02.2008 pârâta a răspuns la solicitarea reclamantului, în esență cu motivarea că taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită.
În temeiul art. 205 Cod de procedură fiscală, la data de 13.03.2008, reclamantul pretinde că a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal, contestație ce reprezintă plângere prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care a reiterat solicitarea anterioară, și, având în vedere că T nu a comunicat un răspuns în termen de 30 de zile, a promovat prezenta acțiune.
Reclamantul susține că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 alin. 1 Tratatul CE, tratat ce face parte integrantă din ordinea juridică națională și, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție Europene, legiuitorul și organele fiscale din România trebuie să țină cont, atunci când reglementează în materie fiscală sau când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un alt aspect: întotdeauna, impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar, trebuie restituite.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 și art. 234 din Tratatul CE, Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, art. 274 cod procedură civilă.
La dosar s-au depus: plângerea formulată către T la data de 25.02.2008, chitanța seria - nr. -/11.01.2008, cu care a fost achitată suma de 3.666 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, dovada depunerii contestației la data de 13.03.2008 la, răspunsul T la plângerea formulată la data de 25.02.2008, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 37 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, cartea de identitate a autovehiculului, talonul autoturismului, copia contractului de vânzare - cumpărare, în limba germană și în traducere legalizată, practică judiciară.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare invocând, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii față de prevederile OUG nr. 50/2008, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii, și restituirea diferenței între suma de 3.666 lei achitată de reclamant la data de 11.01.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală și respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea excepției se arată că prin intrarea în vigoare la data de 01.07.2008 a OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, legiuitorul a oferit o soluție legală cu privire la restituirea taxei speciale de prima înmatriculare prevăzând la art. 11 restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare. Având în vedere că prezenta acțiune a fost introdusă după data de 01.08.2008, se apreciază de către pârâtă că aceasta este inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea legală de a solicita diferența dintre taxa de prima înmatriculare în cuantum de 3.666 lei achitată cu chitanța seria - nr. -/11.01.2008 emisă de T și cuantumul taxei de poluare, pe cale administrativă, direct organului fiscal.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită admiterea în parte a acțiunii, cu privire la taxa rezultată ca diferența între suma de 3.666 lei achitată de reclamant la data de 11.01.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare se arată că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanță.
Dispozițiile OUG nr. 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ. Având în vedere faptul ca taxa care face obiectul prezentei cauze, în suma de 3.666 lei, a fost achitata de către reclamant la data de 11.01.2008, cu chitanța seria - nr. -/11.01.2008, rezultă că și aceasta intra sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008. Prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații, drept pentru care instanța de judecată trebuie să le rețină ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Pârâta a învederat că în ceea ce privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței între suma de 3.666 lei achitata de contribuabil ca taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțata în prezenta cauza, ca autoritate fiscală competenta în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din nr.OUG 50/2008. Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzuta în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicate în Of. nr. 480/30.06.2008.
Pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, până la restituirea efectivă, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală, arătând că reclamantul nu putea eventual să solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din codul d e procedură fiscală, începând cu data de 11.04.2008, dată reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. 1 din codul d e procedură fiscală, calculat începând cu data depunerii plângerii la, și numai pentru diferența de taxa menționată anterior.
Prin sentința civilă nr. 46/13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.666 lei reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 11.01.2008 precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 10.04.2008 până la restituirea efectivă și a obligat pârâții să plătească reclamantului 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că a data de 15.10.2007 reclamantul a cumpărat un autoturism marca BMW tipul 320 d E9 0, înmatriculat pentru prima dată în Germania, autoturism care ulterior a fost înmatriculat în România sub nr. -. Pentru înmatriculare reclamantul a plătit în temeiul art. 2141Cod fiscal o taxă specială în cuantum de 3.666 lei conform chitanței seria - nr. - din 11.01.2008.
La data de 25.02.2008 reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice T restituirea taxei, cererea fiind înregistrată sub nr. 73710.
La data de 27.02.2008, Administrația Finanțelor Publice Tar ăspuns cererii în sensul că taxa a fost legal stabilită în conformitate cu art. 2141- art. 2142Cod fiscal, motiv pentru care cererea nu poate fi admisă.
Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat contestație înregistrată de Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 77898/13.03.2008.
Nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi răspuns contestației.
Starea de fapt este necontestată de părți, litigiul fiind determinat de aprecierile diferite pe care părțile le fac cu privire la dispozițiile legale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din întâmpinare.
În drept, potrivit art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
La data plății taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal
Potrivit art. 2141al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul pretinde că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul constată că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul va aplica cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul constată că art. 2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. În schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autoturismul cumpărat de reclamant ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Germania, reclamantul nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul va lipsi de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
În ce privește OUG 50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, tribunalul constată că la data când reclamantul a cerut restituirea taxei ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
OUG 50/2008 este incidentă în cazul cererilor formulate după intrarea ei în vigoare.
În consecință, văzând că taxa a fost percepută ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.666 lei reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 11.01.2008.
În ce privește cererea referitoare la dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art. 124 al. 1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau l art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum în speță sunt incidente dispozițiile art. 70, termenul va fi de 45 de zile și se va calcula începând din 25.02.2008, cu respectarea dispozițiilor art. 68 Cod procedură fiscală raportat la art. 101 al. 1 codul d e procedură civilă, împlinindu-se la data de 09.04.2008.
În consecință, pârâta a fost obligată să plătească și dobânda legală la suma ce se cuvine restituită începând cu data de 10.04.2008 până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 2 al. 3 raportat la art. 274 codul d e procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantului 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Administrația Finanțelor Publice T solicitând modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3.666 lei achitată de contribuabil la data de 11.01.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituire a taxei pe poluare pentru autovehicul. A mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale ca lipsit de temei legal.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 1.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG 50/2008.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale, aspect cu privire la care recurenta arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Or, în speță, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor neexistând dispozițiile legale care să prevadă acest aspect. În condițiile în care contribuabilii nu au plătit niciodată dobânzi de vreme ce taxa nu avea un termen legal de plată sau o dată as cadenței prevăzută prin lege, tot astfel, în conformitate cu principiul echivalenței juridice nici restituirea taxei nu este purtătoare de dobânzi, aceasta putând fi restituită cel mult cu actualizarea în raport de rata inflației.
În drept s-au invocat dispozițiile. art. 304 punctul 9.pr.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul - și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de 3.666 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare. Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr. 46/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 Mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.- BI-28.05.2009
Tehnored. 28.05.2009/
2 ex/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
