Contestație act administrativ fiscal. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 761
Ședința publică din 19 Mai 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 287/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se co9nstată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr.9115/30/18.11.2008 reclamanta, legal timbrată, a solicitat în procedura contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, anularea actului administrativ fiscal seria - nr.-/18.12.2007 emisa de T și restituirea taxei speciale pentru autoturisme în sumă de 3820 lei obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente de la data plății sumei până la data restituirii efective.
In fapt, reclamanta relevă, că a achiziționat un autoturism marca adusa din Comunitatea Europeana și înmatriculat în România, iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare care o apreciază ca nedatorată, discriminatorie și contrar normelor europene.
Consideră că această taxa specială de primă înmatriculare, instituită de la 01.01.2007 prin art. 2141-2143Cod fiscal, este nelegală și are un caracter discriminatoriu, încălcând normele comunitare, respectiv: art. 25 CE care prevede că: "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal."Totodată se încalcă art.28 CE care prevede că: "Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent." - Se încălca art. 90 CE care prevede că: "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție."
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
De altfel, din prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României se constată inaplicabilitatea art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006 care stipulează "Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule" si aplicarea prevederilor art. 25, 28 coroborat cu articolul 3 alineatul (3) din Directive 92/12] si 90 ale, așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene prin deciziile: Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din data de 18 ianuarie 2007 din cauza C 313/05 și Hotărârile Curții Europene împotriva Ungariei din data de 13 iulie 2006 din cauza C-333/05 și data de 5 octombrie 2006 din cauza C 290/05.
Din art. 90 CE al doilea paragraf, reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Astfel, este nelegal ca un stat membru sa adopte dispozițiile cuprinse în art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006, conform cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, sa achite o taxa speciala "de prima înmatriculare" pentru înmatricularea in România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
Taxa specială de primă înmatriculare este instituită asupra tuturor autoturismelor înainte de prima lor înmatriculare în România și se aplică fie la vânzarea autovehiculului, fie, în cazul unei achiziții intracomunitare, astfel cum este definită în art. 2141, cap. 21din Codul Fiscal - Legea nr. 343/2006, la obținerea dreptului de a dispune de un autoturism în calitate de proprietar și, cel mai târziu, de la înmatricularea sa pe teritoriul național.
In prezenta speță este încălcat clar principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne în spațiul Comunitar, din analiza aplicării taxei este lesne de observat ca ea este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeana și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în tara noastră, la o noua înmatriculare, taxa nu mai este percepută.
Această taxă specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei, introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de proveniența, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Solicită instanței să constate supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 par. 1 din Tratat și de asemenea să constate că prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 par. 1 din Tratat pentru ordinea juridica interna a României, instanța este datoare să constate că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementari contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia ca taxa speciala achitata pentru reînmatricularea autoturismului de către subscrisa, in cuantum de 3820 lei a fost încasata in contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 par. 1 al Tratatului.
Pârâta T prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat în principal, pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere faptul ca la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG NR.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicata în Of nr.327/25.04.2008 prin care s-a abrogat disp.art.214 ind.1 si urm. din nr.571/2003 civil.
Pe fondul cauzei se arată că acțiunea nu poate fi admisă decât în parte reclamanta având dreptul la taxa rezultata ca diferența între suma de 3820 lei achitata la 18.12.2007 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea OUG 50/2008.intrată în vigoare la 1.07.2008 și care produce efecte asupra tuturor sumelor achitate de contribuabili în perioada 1.07.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule.
Referitor la obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit se arată că pentru sumele de restituit de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală și nu la nivelul dobânzii legale prev de OG 9/2000, așa cum rezultă din aplicarea disp.art.124 OG 92/2003.
Prin sentința civilă nr. 287/09.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu P T, a dispus anularea actului administrativ seria - nr.-/ 18.12.2007 emisă de pârâtă și a obligat parata T la restituirea sumei de 3820 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă reprezentând taxa speciala pentru autoturism.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că acesta prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat si conchidem că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamanta în cuantum de 3820 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-o pe reclamantă în mod nelegal de suma de 3820 lei, de la data plătii sumei, pârâta datorează și dobânzile prev de Codul procedura fiscală, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.104 și urm, din OG nr.92/2003, rep.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Administrația Finanțelor Publice T solicitând modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3820 lei achitată de contribuabil la data de 18.12.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituire a taxei pe poluare pentru autovehicul. A mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale ca lipsit de temei legal.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 1.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 privind dreptul reclamantuta la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG 50/2008.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale, aspect cu privire la care recurenta arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Or, în speță, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor neexistând dispozițiile legale care să prevadă acest aspect. În condițiile în care contribuabilii nu au plătit niciodată dobânzi de vreme ce taxa nu avea un termen legal de plată sau o dată as cadenței prevăzută prin lege, tot astfel, în conformitate cu principiul echivalenței juridice nici restituirea taxei nu este purtătoare de dobânzi, aceasta putând fi restituită cel mult cu actualizarea în raport de rata inflației.
În drept s-au invocat dispozițiile. art. 304 punctul 9.pr.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat-o pârâta recurentă T la restituirea sumei de 3820 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare. Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 287/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 Mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./BI- 28.05.2009
tehored/M-28.05.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
