Contestație act administrativ fiscal. Decizia 766/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 766/CA/2009
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 712/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; recurentul contestator a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei prin chitanța seria - nr. - depusă la fila 4 dosarului și prin timbrul judiciar, în valoare de 0,30 lei aplicat pe fila 4 verso; recurentul a solicitat judecarea în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere solicitare de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 712/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare introdusă de reclamantul G împotriva pârâților Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H, în favoarea Judecătoriei Deva.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că rezolvarea cauzei de față depinde de răspunsul la întrebarea dacă titlul executoriu emis de organul de executare competent este un act de executare sau este un act administrativ fiscal.
Conform art.141 alin.2 Cod procedură fiscală titlul executoriu este un titlu de creanță, a cărei creanță a devenit scadentă prin expirarea termenul de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Deci titlul de creanță este la rândul său un act administrativ fiscal. Un act administrativ fiscal a cărui creanță fiscală a ajuns la scadență dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Așadar, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice diferite.
Este adevărat că titlul de creanță și orice alt act administrativ fiscal poate fi contestat la organul fiscal competent, dar această procedură nu este aplicabilă și în ceea ce privește contestarea titlurilor executorii.
Astfel, potrivit art.172 alin.3 Cod procedură fiscală contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre judecătorească și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, iar alin.4 arată că, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă.
Or, în cazul titlului executoriu de față nu există o altă procedură de contestare a executării lui, iar prev.art.205 și urm. din Codul d e procedură fiscală reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor administrative fiscale.
În concluzie, a conchis prima instanță, având în vedere că somația nr.25215/21.08.2008 și titlul executoriu nr.3353/2005 sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage potrivit art.172 alin.4 Cod procedură fiscală coroborat cu art.399 alin.3 și 373/1 alin.2 Cod procedură civilă competența judecătoriei ca instanță de executare.
S-a mai reținut că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. XIV/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G, criticând nelegalitatea sentinței prin care s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că prin acțiunea înregistrată la ribunalul Hunedoara, din prezentul dosar, a solicitat a se constata nevalabilitatea titlului emis de către vamă, deci titlul de executare, respectiv titlul de creanță fiscală și nu anularea formelor de executare silită, astfel cum din eroare probabil, s-a arătat în încheierea din 25.03.2009.
Totodată, prin aceeași acțiune a solicitat și suspendarea formelor de executare silită până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului, însă, instanța de fond, deși a acordat mai mult de 5 termene de judecată nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Prin urmare, susține recurentul, competența de soluționare aparține Tribunalului Hunedoara, conform art. 188 alin. 2 cod procedură fiscală, raportat la art. 1 și 10 din Legea nr. 554/2.12.2004, privind contenciosul administrativ.
A depus la dosar, Legea nr. 554/2.12.2004, privind articolele incidente, Decizia nr. XIV din 5.02.2007 a ICCJ privind interpretarea textelor art. 169 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală și art. 188 alin. 2 cod procedură fiscală, referitoare la competența instanțelor de contencios administrativ, extras din Codul d e procedură fiscală ( varianta an 2007), privind art. 188 alin. 2 și practică judiciară, texte legale care le invocă ca motivare în drept a recursului promovat.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Din cererea formulată de către reclamant în fața instanței de fond, coroborată și cu concluziile scrise formulate, se reține că reclamantul a solicitat anularea actului constatator nr. 3353/26.09.2005 emis de Autoritatea Națională a Vămilor - Biroul Vamal D, anularea formelor de executare silită și suspendarea acestora până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.
Ceea ce investește în principal instanța este anularea actului constatator, în sensul nevalabilității acestui act emis de către pârâtă, acest act fiind un act administrativ în sensul art. 1 din legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect competența este dată expres de art. 188 al. 2 din Codul d e procedură fiscală în favoarea instanțelor de contencios administrativ, în speță competența aparținând Tribunalului Hunedoara.
Celelalte capete de cerere privitoare la anularea formelor de executare silită și suspendare a executării sunt capete de cerere secundare față de capătul principal de anulare a actului administrativ și care determină în mod absolut și special competența ca fiind a instanței de contencios administrativ.
Față de cele de mai sus, instanța, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, consideră că recursul este fondat urmând a fi admis, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 712/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite dosarul aceleiași instanțe, pentru competentă soluționare a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - (CO) Semn. Președinte |
Grefier, - - (CO) Semn. Grefier |
Red.
Dact. A/ 2 ex./04.08.2009; Jud. fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
