Contestație act administrativ fiscal. Decizia 768/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 768/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, împotriva sentinței civile nr. 50 CF din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a declarat recurs de către pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare cu privire la recursul declarat.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 50/CF/02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI în sensul că s-a respins cererea de anulare actului seria - nr. -/19 iunie 2007 și fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 12,752 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății, precum și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta a importat un autovehicul pentru a cărui primă înmatriculare a plătit taxa prevăzută de art. 2141din Legea nr. 579/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamanta a cerut restituirea taxei. Prin adresa cu nr. 5757/14 aprilie 2008 pârâta a comunicat că nu există temei legal pentru restituirea taxei.
Excepția lipsei procedurii prealabile (invocată de pârâtă) a fost respinsă pe considerentul că reclamanta a formulat cerere pentru restituirea taxei, primind și răspuns în acest sens, astfel că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 7 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membra, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate fată de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate s- apreciat că temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene. Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de OUG50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv de autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare. Astfel, art. 4 lit. a din OUG50/2008 impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisii poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second - hand înmatriculate în România față de cumpărătorii de autoturisme second - hand înmatriculate în alte state ale,motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art. 90 par. 1 din
Cu privire la cererea de anulare a actului cu seria - nr. -/19 iunie 2007, tribunalul a constatat că acesta nu este un act administrativ în sensul art. 3 lit. c din Legea 554/2004, susceptibil de anulare, ci o simplă chitanță, motiv pentru care capătul de cerere astfel formulat a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, care a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
- În mod greșit s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât reclamantul nu a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal, conform art. 205 din nr.OG 92/2003;
- În mod greșit s-a admis acțiunea, prin soluția dată încălcându-se prevederile art. 1 alin. 5 din Constituția României. Concret, actul normativ ce stabilește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea 571/2003, respectiv art. 214 (1), text ce nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Aceasta reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât taxa se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state.
Pe de altă parte, restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din nr.OG 92/2003, condiții ce nu sunt îndeplinite de debitor la data cererii.
De asemeni, recurenta invocă faptul că de la data de 01 iulie 2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008, care prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada ianuarie 2007 - 30. iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Pentru aceste motive, recurenta - pârâtă solicită casarea sentinței de fond și menținerea obligației de plată a taxei speciale stabilite în sarcina intimatului - reclamant.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, curtea reține că este corectă aprecierea instanței de fond cu privire la caracterul cererii nr. 5757/14 aprilie 2008 prin care reclamantul solicita pârâtei restituirea sumei de 12,752 lei, percepută ca taxă specială de primă înmatriculare.
În condițiile în care reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei de primă înmatriculare, iar pârâta, prin adresa nr. 5757/14 aprilie 2008 i-a adus la cunoștință refuzul de restituire a acestei taxe, este evident că în cauză s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004.
Actul administrativ emis de pârâtă sub nr. 5757/14 aprilie 2008 concretizează, practic, refuzul autorității administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. (c), art. 2 alin. (2) din Legea 554/2004, precum și cele ale dispozițiilor art. 41 din OG92/2003.
Ca urmare, reclamanta a urmat procedura prealabilă, respectiv cea impusă de art. 7 din Legea 554/2004, soluția de respingere a excepției ce viza acest aspect fiind legală și temeinică.
Pe fondul cauzei, curtea apreciază ca neîntemeiate criticile recurentei, pentru următoarele considerente:
Taxa specială, denumită "taxă de primă înmatriculare" este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea 571/2003, fiind introduse prin Legea 343/2006, modificată prin nr.OUG 110/2006, fiind stabilită în sarcina proprietarilor de mașini "cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe de altă parte, art. 90 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării libertății de circulație a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, regula prevăzută fiind că toate statele membre trebuie să se abțină în a institui, respectiv - sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
E s-a pronunțat, în cauza "Ndasdi și " în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second - hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
În ceea ce privește prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În atare situație, intimata - reclamantă a fost îndreptățită la restituirea integrală a taxei încasate nelegal.
Noua taxă de poluare, prevăzută de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
De altfel, aplicarea în speță a dispozițiilor nr.OUG 50/2008 ar aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, întrucât acest act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Ca urmare, reținând ca neîntemeiat și acest argument al recurentei, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ, declarat de recurenta-pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul social în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 50 CF din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă- PRIN,domiciliat în Comuna, Sat, județul N, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red.
2 ex. 03 dec. 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
