Contestație act administrativ fiscal. Decizia 774/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 774/R/
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta - INDUSTRIE SRL, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 240/CF din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, B-dul -, nr. 148, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința din 12.09.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 19.09.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 2 iulie 2007, reclamanta - INDUSTRIE SRL a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A anularea deciziei nr.95, pronunțată de pârâtă la 29 decembrie 2006, prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere nr.490 din 25 octombrie 2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.13326/24 octombrie 2006, acte administrative a căror anulare s-a solicitat, de asemenea.
În motivare s-a arătat că, în mod greșit a fost respinsă contestația împotriva celor două acte fiscale, concluzionându-se că reclamanta nu are dreptul să deducă taxă pe valoarea adăugată în sumă de 26.218 lei, aferentă lunii august 2006, corespunzătoare facturii -PJ/30.08.2006. Potrivit art.145 din Codul fiscal, pentru exercitarea dreptului de deducere se impun a fi îndeplinite trei condiții, cerințe care se regăseau în cauză, reținându-se că singurul document justificativ necesar este factura fiscală care trebuie să îndeplinească cerințele art.155 alin.8 din același act normativ.
Pretenția organului fiscal de a se depune alte documente justificative decât cele prezentate, respectiv procesul-verbal și devizul încheiate, se situează în afara cerințelor legale ca de altfel și invocarea dispozițiilor art.21 lit.m din Codul fiscal.
Prin sentința civilă nr.240/CF/2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea, reținând că în mod corect reclamantei nu i-a fost recunoscut dreptul de a deduce TVA. Astfel, s-a arătat că, în cazul prestațiilor de servicii ce implică realizarea de lucrări, procesul verbal de recepție trebuie să fie însoțit de o anexă cu situația lucrărilor efectuate și nu doar să fie enunțate în mod generic acestea.
Tribunalul a înlăturat concluziile expertului, care erau în acord cu susținerile din acțiune, reținând și că reclamanta își realizează obiectul de activitate în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu - SA, care să lucreze efectiv ( ea având încadrat un singur salariat, directorul economic) pentru dezvoltarea Proiectului. Întreaga activitate a reclamantei este realizată de prestatorul contractului, iar documentele sunt întocmite numai formal pe numele reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora s-au susținut următoarele:
- hotărârea nu îndeplinește cerințele art.261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, în sensul că ea nu cuprinde motivele de fapt și de drept care susțin concluzia instanței, atât sub aspectul problemelor de fapt și de drept deduse judecății, cât și în privința înlăturării raportului de expertiză întocmit, cu atât mai mult cu cât el este în acord cu alte cinci expertize efectuate în cauze similare;
- instanța a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art.145 din Codul fiscal, care stabilește trei condiții necesare pentru ca o persoană impozabilă să aibă dreptul să deducă TVA, condiții ce țin de utilitatea serviciului facturat, de existența facturii fiscale care îndeplinește condițiile art.155 alin.8 și de calitatea de persoană impozabilă a emitentului facturii.
Toate aceste cerințe sunt îndeplinite în cauză, iar obiectul de activitate al reclamantei, constând în "comerțul cu piese și accesorii pentru autovehicule", este asigurat de contractul cu - SA, prin angajații acesteia.
Contravaloarea facturilor, reprezentând serviciile prestate de această societate, este avută în vedere la stabilirea prețului de vânzare a colecțiilor exportate și se regăsește în sporul de venituri obținut prin valorificarea lor.
Este evident că aceste prestații sunt în folosul operațiunilor taxabile, aspect care, de altfel, a fost recunoscut până în luna ianuarie 2006 și de către organele de control.
În ceea ce privește existența facturii fiscale și îndeplinirea cerințelor impuse de lege, aceasta nu a fost contestată de către organele de control.
- în mod greșit se face trimitere la dispozițiile art.21 lit.m din Codul fiscal și la Normele de aplicare ale acestora, prevederi legale care nu au legătură cu litigiul și care reglementează calculul profitului impozabil și nu deductibilitatea TVA. Chiar și dacă acestea sunt avute în vedere, ar fi trebuit să se observe că cerințele din lege și normele de aplicare sunt îndeplinite în cauză.
- realitatea prestațiilor nu poate fi contestată, existând documente justificative, respectiv devizul și procesul verbal de la sfârșitul lunii august, ca de altfel și factura, acestea în condițiile în care nu se putea demara activitatea de export a colecțiilor și nu se putea obține profit, fără îndeplinirea contractului.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Ambele motive de nelegalitate invocate de recurentă, respectiv art.304 pct.7 și art.304 pct.9 (și nu pct.7, așa cum din eroare s-a dactilografiat) din Codul d e procedură civilă, constituie critici ce pot să atragă modificarea hotărârii și nu casarea acesteia (art.312 alin.3).
Așadar, revine instanței de control judiciar sarcina de a verifica susținerile, de a aplica dispozițiile legale incidente, iar dacă reține aplicarea pct.7 din art.304, să schimbe, să completeze sau să suplinească motivarea.
În aceste condiții, se apreciază că insuficienta sau greșita motivare nu pot atrage casarea hotărârii, ci numai, în funcție de răspunsul ce se dă criticilor de nelegalitate și netemeinicie, să se exprime argumentele în susținerea acestuia.
Dincolo de aceste aprecieri, se reține din examinarea hotărârii criticate, că aceasta este motivată în fapt și în drept, susținând concluzia din dispozitiv, iar împrejurarea că recurenta împărtășește un alt punct de vedere, bazat pe alte argumente, nu se traduce într-o încălcare a dispozițiilor art.261 din Codul d e procedură civilă.
Așa cum rezultă din susținerile părților și din probele cu înscrisuri administrate în cauză, problema pe care o are de rezolvat instanța este aceea de a stabili dacă reclamanta are dreptul să deducă TVA înscrisă pe factura din 30 august 2006, dacă documentele atașate acesteia îndeplinesc cerințele legale.
Răspunsul la această chestiune nu ține de lămurirea unor împrejurări de fapt (art.201 Cod pr.civilă), ci de rezolvarea unor probleme de drept ce revin în competența și atribuția instanței. Nu se poate cere unui expert să facă o judecată asupra existenței sau inexistenței unui drept de deducere, să cântărească dacă anumite înscrisuri îndeplinesc sau nu cerințele legii, decât dacă s-ar accepta că acesta poate să se substituie instanței de judecată.
Față de această concluzie se apreciază că nu poate fi reținută concluzia expertului, indiferent de câte alte lucrări s-ar fi întocmit în dosare similare și, în mod corect, aceasta trebuie înlăturată.
În fapt, între - SA, în calitate de prestator, și - INDUSTRIE SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat la 10 ianuarie 2005 contractul nr.3, având, printre altele, ca obiect dezvoltarea unui Proiect, constând în "- punerea la punct de instrumente și mijloace necesare desfășurării activității de și a demarării proiectelor Rusia--; - aducerea la nivel a clădirii provizorii" (43-47) contract completat cu un act adițional din 12 iunie 2006.
Această activitate de dezvoltare a proiectelor era făcută, așadar, de către personalul societății prestatoare, pentru realizarea obiectului de activitate al reclamantei care, potrivit propriei sublinieri, are un singur salariat - directorul financiar. Activitatea recurentei constă în cumpărarea de piese de la - SA și asamblarea lor în colecții (-uri) pe care apoi le exportă.
În temeiul acestui contract s-a emis, printre altele, și factura în litigiu, unde este înscris și tariful de dezvoltare a Proiectului (51).
La aceeași dată, respectiv 30 august 2006, s-a întocmit și procesul verbal în care se confirmă realizarea activităților menționare, respectiv cel din contractul de la 10 ianuarie 2005, documentarea, analiză și asistență pentru proiectele -- și asistența de documentare depozit faza a II- S-a mai depus, de asemenea, la dosar și un deviz pentru aceleași activități, act nedatat, dar care face trimitere la orele prestate în luna august 2006, de două persoane, și de contravaloarea acestei activități (53).
Potrivit art.145 din Codul fiscal, în forma sa în vigoare la 30 august 2006, există dreptul de deducere dacă serviciile achiziționate de agentul economic - persoană impozabilă, înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată - sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. Exercitarea dreptului de deducere presupune justificarea lui, inclusiv pentru prestările de servicii, cu o factură fiscală care să cuprindă informațiile prevăzute de art.155 alin.8 și care este emisă pe numele agentului economic de către o persoană tot impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA.
Cerințele textului de lege sunt cumulative, iar neîndeplinirea uneia din ele atrage nerecunoașterea dreptului de deducere.
Una din condițiile exprese impuse de textul precitat este aceea de a dovedi că serviciile prestate în folosul reclamantei au fost destinate utilizării în activitatea sa normală pentru operațiunile sale taxabile.
Verificarea îndeplinirii acestei cerințe presupune existența unei dovezi din care să rezulte că în perioada facturată s-a prestat o activitate și ea folosește reclamantei pentru că, în caz contrar, ar însemna să fie excluse anumite operațiuni financiare controlului organelor abilitate care, nu ar trebui să facă altceva decât să-și însușească susținerile persoanei impozabile.
Este adevărat că dezvoltarea unui proiect, punerea la punct a unor strategii, documentarea, informarea și analizarea oportunităților de afaceri, a manierei de dezvoltare a acestora, constituie activități care nu pot fi contorizate în același mod ca cele strict materiale.
Acest lucru nu înseamnă, însă, că în măsura în care ele sunt realizate, nu trebuie dovedite pentru a putea fi verificate, fiind suficient să se spună de părțile unui contract că s-au îndeplinit, iar prin aceasta să nască drepturi fiscale.
Realizarea operațiunilor mai sus amintită - a căror existență se pretinde în cauză - se putea concretiza în întocmirea unor proiecte, a unor planuri de dezvoltare, a unor studii de piață, a unor concluzii ale documentării și informării, în semnalarea oportunităților și a căilor de urmat pentru dezvoltarea, în speță, a proiectului.
Faptul că într-o anumită perioadă de timp s-au obținut profituri din activitatea de, faptul că aceasta se derulează începând cu ianuarie 2005, nu prezumă în mod absolut că în luna august 2006 s-au prestat în mod efectiv activități în folosul derulării proiectului și ele sunt de o anumită valoare, în raport de care s-a calculat TVA.
Din examinarea procesului verbal și a devizului depuse la dosar, nu rezultă îndeplinirea condiției esențiale impusă de art.145 privind prestarea activității în folosul operațiunii taxabile.
Aceste înscrisuri preiau parțial obiectul de la pct.1.2 din contract, se confirmă de părți că s-au desfășurat aceste activități și ele sunt de o anumită valoare fără a fi susținute de documente primare
În această formă și în aceste limite nu se poate vorbi de argumente care să confirme cerința legală, care să justifice mențiunile din factura ce stă la baza pretenției formulată de reclamantă și s-o îndreptățească pe aceasta să deducă taxa pe valoarea adăugată.
Invocarea dispozițiilor art.21 din Codul fiscal nu este consecința unei confuzii între cele două categorii, evident distincte, de obligații fiscale, ci numai o paralelă pe care atât organul fiscal cât și instanța au înțeles să o facă pentru a sublinia noțiunea de document justificativ la care trimit și dispozițiile Legii nr.82/1991 și ale Ordinului MFP nr.1850/2004, potrivit cărora, în cazul prestării de servicii ce implică realizarea de lucrări, la procesul verbal de recepție trebuie anexată lucrarea executată, arătându-se în ce constă aceasta, numărul paginilor acesteia, piese scrise și desenate, dacă este cazul, etc. tocmai pentru a fi posibilă verificarea realității prestațiilor, utilității și întinderii lor.
Față de toate cele de mai sus se apreciază că cele două înscrisuri, depuse în copie la filele 52 și 53, nu pot avea valoarea unui document justificativ care să probeze că activitățile înscrise, în modalitatea în care s-a făcut această mențiune, s-au executat în mod efectiv în luna august 2006, că ele au avut o anumită valoare și au folosit operațiunii taxabile ce constituie obiectul de activitate al reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - INDUSTRIE SRL, cu sediul în, -, județul A, împotriva sentinței civile nr. 240/CF din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, B-dul -, nr. 148, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
09.10.2008
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
