Contestație act administrativ fiscal. Decizia 775/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 775/R/
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta - INDUSTRIE SRL, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 239/C/F din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința din 12.09.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 19.09.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la 18.10. 2007, reclamanta - INDUSTRIE SRL a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A anularea raportului de inspecție fiscală nr. 10413/15.02.2007, a deciziei de impunere nr. 214/15.02.2007 și a deciziei nr. 31/17. 04. 2007, precum și obligarea pârâtei la recunoașterea caracterului deductibil al sumei de 25443 lei și la restituirea sumei respective, cu titlu de TVA.
În motivare s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația împotriva celor actelor fiscale, concluzionându-se că reclamanta nu are dreptul să deducă taxă pe valoarea adăugată în suma de mai sus, aferentă lunii decembrie 2006, cuprinsă în factura fiscală nr. -PJ/20.12.2006.
Refuzul acordării dreptul de deducere a TVA în sumă de 25.443 lei este neîntemeiat, deoarece între ea și - SA s-a încheiat un contract de prestări servicii nr.3/10.01.2005(47-52), având ca obiect, printre altele, potrivit art.1.2. "Dezvoltare proiect ", constând în punerea la punct de instrumente și mijloace necesare desfășurării activității de și a demarării proiectelor din Rusia, și, contractul fiind modificat prin actul adițional nr.1/12.06.2006(53-55).
Aceste facturi au mai făcut obiectul altor controale, care nu au constatat deficiențe și i-au recunoscut dreptul de deducere a TVA.
Dreptul la deducerea TVA este reglementat de Codul fiscal potrivit art.145 alin.8, cerințe în care se încadrează, prestațiile fiind efectuate, facturate și achitate.
Organul fiscal nu a contestat valabilitatea facturii emisă de - - SA, astfel că solicitarea altor documente, decât factura, devize de lucrări, documente din care să rezulte în detaliu prestațiile efectuate este nelegală.
Dovada efectuării prestațiilor a făcut-o cu procesul verbal de recepție a acestora din 20.12.2006(21), prin care s-a stabilit suma ce o datorează prestatorului.
Pârâta, prin întâmpinare(59-63), a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamanta nu are dreptul la deducerea TVA în sumă de 25.443 lei deoarece nu s-a făcut dovada cu documente cu privire la realizarea obiectivului "Dezvoltare proiect " de către - - SA, factura și procesul verbal de recepție nefiind suficiente.
Organul fiscal și-a motivat refuzul acordării dreptului de deducere a TVA pe dispozițiile art.21 alin.4 lit.m, art.145 alin.3 și 8 din Codul fiscal, art.48 gin nr.HG44/2004.
Reclamanta, în dovedirea susținerilor sale, a depus înscrisuri(151-181).
În cauză, a fost efectuată o expertiză contabilă, rezultatul acesteia fiind consemnat la filele 73-88, cu anexe, fila 89-143, iar răspunsul la obiecțiuni la filele 186-189.
După examinarea cauzei, Tribunalul Argeș - secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că potrivit art.145 alin.3 lit.a din Codul fiscal, dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă.
La alin.8 lit.a, al aceluiași articol, se prevede că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente: a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute laart. 155alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute laart. 150alin. (1) lit. b) șiart. 151alin. (1) lit. b), care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivitart. 155alin.4 iar la alin.9 că prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevăd situațiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevăzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată.
La art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal se prevede că următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.
În aplicarea acestor dispoziții, prin pct.48 din nr.HG44/2004 s-a reglementat că pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.
Prin Ordinul MFP nr.1850/2004, în aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, au fost reglementate registrele și formularele financiar-contabile utilizate în contabilitate, printre care și notele de recepție.
În cazul prestațiilor de servicii ce implică realizarea de lucrări, la procesul verbal de recepție trebuie anexată lucrarea executată, arătându-se în ce constă aceasta, precum și numărul paginilor acesteia, piese scrise și desenate dacă este cazul.
Lucrarea trebuie să se regăsească faptic la compartimentul beneficiarului care o utilizează.
Între reclamantă și - - SA s-a încheiat un contract de prestări servicii sub nr.03/10.01.2005(47-52) având ca obiect, printre altele, art.1.2."dezvoltarea proiectului ".
Pentru decembrie 2006 a fost întocmit procesul verbal din 20.12.2006(21), act în care au fost consemnate activitățile desfășurate de - - SA, descrierea acestora fiind făcută generic, fără ca la actul încheiat să fie anexate documente care să justifice aceste prestații.
Organul fiscal a dedus din factura fiscală nr.-PJ/20.12.2006 TVA în sumă de 26.218 lei, aferentă acestui proiect, pe considerentul că nu există documente justificative în acest sens, stabilind că petenta nu are dreptul la deducerea acesteia.
Măsura dispusă de organul fiscal este temeinică și legală, înlăturând concluziile expertizei, care era în acord cu susținerile reclamantei, deoarece reclamanta își realizează obiectul de activitate din statut în baza contractul de prestări servicii încheiat cu - - SA, ceea ce duce la concluzia că aceasta nu dispune de salariați care să lucreze efectiv pentru ea, documentele fiind întocmite formal pe numele ei, pentru a justifica existența acesteia și dreptul la rambursarea TVA.
Funcționarea acestei societăți, în condițiile în care întreaga activitate este prestată de - - SA, încarcă inutil costurile și prețurile produselor comercializate și afectează utilizatorul final, cumpărătorul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora s-au susținut următoarele:
1.hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor art. 145 Cod fiscal, instanța adăugând condiții suplimentare față de cele pe care le prevede acest text de lege. Reclamanta a dovedit existența celor trei condiții impuse de art. 145 Cod fiscal, iar trimiterea la art. 21 lit. m Cod fiscal și normele aferente vizează o cu totul altă situație de fapt fiscală decât cea care a făcut obiectul judecății. Expertiza efectuată în cauză confirma îndeplinirea celor trei condiții prevăzute de lege, în concordanță cu obiectul de activitate al reclamantei, conform contractului părților, factura nefiind contestată de pârâtă.
Organele pârâtei au recunoscut anterior acest drept, fără a exista o dispoziție legală care să impună condiții suplimentare, referitoare la prestarea efectivă a serviciilor, la existența altor documente justificative.
Au fost aplicate dispoziții legale străine de obiectul cauzei, pentru că art. 21 lit. m Cod fiscal și pct. 48 din nr. 1850/2004 vizează calculul pe profitul impozabil, nu deductibilitatea TVA, iar expertiza demonstrează că și cele de sub acest text sunt îndeplinite, existând deviz, proces verbal și factură fiscală. În alte cauze similare i s-a dat câștig de cauză, motiv pentru care apreciază ca hotărârea este nelegală.
2. Hotărârea este nemotivată și cuprinde motive străine de natura pricinii. astfel că nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civilă și în mod greșit sunt înlăturate concluziile raportului de expertiză, deși alți experți, în alte cauze, împărtășesc același punct de vedere. Documentele nu au fost întocmite formal, ci reflectă realitatea prestațiilor efectuate.
Examinând criticile formulate, prin prisma criticilor formulate, cât și în raport de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor reda în continuare:
Ambele motive de nelegalitate invocate de recurentă, respectiv art.304 pct.7 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constituie critici ce pot să atragă modificarea hotărârii și nu casarea acesteia, după cum se stipulează în art.312 alin.3 Cod proc. civilă.
Drept urmare, în ipoteza în care se reține aplicarea prevederilor art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă, instanței de control judiciar îi revine sarcina de a verifica susținerile, de a aplica dispozițiile legale incidente, de schimba, completa sau suplini motivarea primei instanțe.
Contrar susținerilor recurentei, hotărârea criticată este motivată în fapt și în drept, susținând concluzia din dispozitiv, iar împrejurarea că recurenta împărtășește un alt punct de vedere, bazat pe alte argumente, nu se traduce într-o încălcare a dispozițiilor art.261 din Codul d e procedură civilă.
În speța dedusă judecății, instanței îi revine îndatorirea de a stabili dacă reclamanta are dreptul să deducă TVA înscrisă pe factura din 20 decembrie 2006 și dacă documentele atașate acesteia îndeplinesc cerințele legale.
Drept urmare, nu expertul este chemat să interpreteze normele legale aplicabile și să facă o apreciere asupra existenței sau inexistenței unui drept de deducere, acest rol revenindu-i exclusiv instanței de judecată, care poate înlătura concluziile raportului de expertiză. De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că și alți experți ar fi adoptat același punct de vedere, în alte spețe similare, judecătorii cauzei fiind cei chemați să rezolve în drept litigiul.
În ceea ce privește speța dedusă judecății, se reține că între - SA, în calitate de prestator, și - INDUSTRIE SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat la 10 ianuarie 2005 contractul nr.3, având, printre altele, ca obiect dezvoltarea unui Proiect, constând în "- punerea la punct de instrumente și mijloace necesare desfășurării activității de și a demarării proiectelor Rusia--; - aducerea la nivel a clădirii provizorii" contract completat cu un act adițional din 12 iunie 2006.
Această activitate de dezvoltare a proiectelor era făcută de către personalul societății prestatoare, pentru realizarea obiectului de activitate al reclamantei care constă în cumpărarea de piese de la - SA și asamblarea lor în colecții (-uri) pe care apoi le exportă.
Pe baza acestui contract s-a emis factura în litigiu, unde este înscris și tariful de dezvoltare a Proiectului, la aceeași dată întocmindu-se și un proces verbal în care se confirmă realizarea activităților menționare, respectiv cel din contractul de la 10 ianuarie 2005, documentarea, analiză și asistență pentru proiectele -- și asistența de documentare depozit faza a II- S-a mai depus, de asemenea, la dosar și un deviz pentru aceleași activități, act nedatat, dar care face trimitere la orele prestate în luna decembrie 2006, de două persoane, și de contravaloarea acestei activități.
Organele fiscale au apreciat în mod corect că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere al TVA aferent acestor operațiuni, aceasta în considerarea dispozițiilor art.145 din Codul fiscal, în forma sa în vigoare la acel moment, care reglementau dreptul de deducere condiționat de faptul dacă serviciile achiziționate de agentul economic - persoană impozabilă, înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoarea adăugată - sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. Exercitarea dreptului de deducere presupune justificarea lui, inclusiv pentru prestările de servicii, cu o factură fiscală care să cuprindă informațiile prevăzute de art.155 alin.8 și care este emisă pe numele agentului economic de către o persoană tot impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA.
Față de cuprinsul normei legale, se constată că pentru deducerea TVA se cere îndeplinirea cerințelor cumulative la care se referă textul de lege, iar neîndeplinirea uneia din ele atrage nerecunoașterea dreptului de deducere.
Or, în mod evident, una din condițiile exprese impuse de textul precitat este aceea de a dovedi că serviciile prestate în folosul reclamantei au fost destinate utilizării în activitatea sa normală pentru operațiunile sale taxabile, ceea ce presupune existența unei dovezi din care să rezulte că în perioada facturată s-a prestat o activitate și ea folosește reclamantei pentru că, în caz contrar, organele fiscale ar fi lipsite de orice posibilitate de a verifica realitatea celor pretinse de persoanele impozabile.
Realizarea operațiunilor mai sus amintită se putea concretiza în întocmirea unor proiecte, a unor planuri de dezvoltare, a unor studii de piață, a unor concluzii ale documentării și informării, în semnalarea oportunităților și a căilor de urmat pentru dezvoltarea, în speță, a proiectului.
Din examinarea procesului verbal și a devizului depuse la dosar, nu rezultă îndeplinirea condiției esențiale impusă de art.145 privind prestarea activității în folosul operațiunii taxabile, în măsura în care nu sunt întocmite documente primare care să sprijine susținerile recurentei
Este drept că art.21 lit.m din Codul fiscal se referă la o altă categorie de obligații fiscale, însă trimiterea la acesta constituie un argument aplicat prin analogie, pentru a defini noțiunea de document justificativ prevăzut și în dispozițiile Legii nr.82/1991 și ale Ordinului MFP nr.1850/2004, potrivit cărora, în cazul prestării de servicii ce implică realizarea de lucrări, la procesul verbal de recepție trebuie anexată lucrarea executată, arătându-se în ce constă aceasta, numărul paginilor acesteia, piese scrise și desenate, dacă este cazul, etc. tocmai pentru a fi posibilă verificarea realității prestațiilor, utilității și întinderii lor. Această condiție de justificare cu acte a recepției de către reclamantă a serviciului efectuat de - - SA nu este prevăzut în art.145 alin.3 lit.a și alin.8 lit.a Cod fiscal. Ea este însă prevăzută ca o regulă generală a activității contabile, fiind consacrată ca regulă generală în art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 privind contabilitatea.
oncluziile raportului de expertiză, prin care se arată că serviciul efectuat de prestator este real, deoarece el este reflectat în cheltuielile de formare a prețurilor colecțiilor și în veniturile realizate din export în luna decembrie 2006 vor fi apreciate ca neîntemeiate, cât timp lipsesc documentele justificative.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - INDUSTRIE SRL, cu sediul în, -, județul A, împotriva sentinței civile nr. 239/C/F din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția Civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
2 ex./13.10.2008
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
