Contestație act administrativ fiscal. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 783/R-CONT
Ședința publică din 15 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de contestatorul, domiciliat în Rm.V,-,.5,.D,.9, județul V, împotriva încheierii din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, jud..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurent și consilier juridic pentru intimată.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei achitată cu chitanța nr.-/2009 emisă de Primăria Mun.Râmnicu V și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus un exemplar al motivelor de recurs.
Se comunică reprezentantului intimatei o copie a motivelor de recurs, precizând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Apărătorul recurentului solicită acordarea unui nou termen, apreciind că se impune atașarea dosarului de fond al Tribunalului Vâlcea nr-.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul pe cererea de amânare, apreciază că nu se impune, întrucât există la dosar încheierea atacată și actele de executare, astfel că, din punctul său de vedere pricina se află în stare de judecată.
Curtea respinge cererea privind atașarea dosarului de fond și, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, așa cum a fost motivat, încheierea atacată fiind nelegală și neteminică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Sub nr- s-a înregistrat la Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal contestația formulată de către reclamantul împotriva actului administrativ fiscal, reprezentat de decizia nr.99251/24.12.2009 emis de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ulterior, în cursul judecății, reclamantul și-a completat și precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să conteste și actele de executare întocmite în dosarul fiscal de executare nr.240 și anume: titlul executoriu nr.506/5.02.2009, somația nr.-/117/507/5.02.2009 și adresa de înființare a popririi emisă la data de 9.02.2009 pentru suma de 109.803 lei. Totodată, reclamantul a arătat că solicită și suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației ce privește respectivele acte de executare.
Prin încheierea nr.57/CAF/24.03.2009 Tribunalul Vâlceaa disjuns cererea "de completare și precizare" în privința căreia a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Rm.
În motivarea declinării de competență, prima instanță a reținut dispoz.art.400 alin.1 și art.373 alin.2 Cod proc.civ. și faptul că actele contestate sunt acte de executare silită.
Împotriva încheierii a formulat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Tribunalul a soluționat greșit excepția invocată de către pârâta V, sub următoarele trei aspecte:
Deși excepția a fost invocată atât cu privire la actele de executare cuprinse în cererea de chemare în judecată inițială, cât și cu privire la cele nominalizate în cererea de precizare, instanța nu putea admite excepția doar cu privire la acestea din urmă fără a se pronunța și asupra primelor.
Actele de executare au fost întocmite în baza deciziei nr.99251/24.12.2008 și aprecierea asupra legalității actelor de executare este făcută doar prin prisma aprecierii asupra legalității deciziei respective.
Cererea de precizare nu putea fi disjunsă îndeosebi în condițiile în care părțile nu au solicitat acest lucru Tribunalului, iar excepția de necompetență materială s-a dezbătut cu privire la toate actele de executare, după cum s-a arătat mai sus.
Recurentul a mai susținut că, potrivit art.165 Cod proc.civilă, instanța poate disjunge numai pricini întrunite și dacă socotește că numai una dintre ele este în stare de judecată. Or, în speță, nu a avut loc o întrunire a mai multor cereri, în condițiile art.164 Cod proc.civ.
Prin soluția sa, Tribunalul a stabilit că, pentru soluționarea contestației împotriva actelor de executare, sunt competente material două instanțe de grad diferit.
Examinând încheierea prin prisma motivelor de recurs invocate în raport de dispozițiile art.304 și 3041Cod proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, Curtea reține că cererea de chemare în judecată formulată inițial a avut ca obiect contestația asupra unor acte administrativ fiscale.
Cererea de completare și precizare a schimbat cadrul procesual în sensul că a modificat obiectul cererii de chemare în judecată învestind instanța cu examinarea și a unor acte de executare silită, întocmite de organul fiscal.
Actele de executare silită, chiar dacă sunt realizate de organul fiscal, nu cad în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, ci a instanței de drept comun în materia executării silite, potrivit art. 172 Cod proc.fiscală și art. 400 și 373 alin. 2 Cod proc.civ.
În acest sens este și Decizia nr. 14/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii asupra interpretării dispoz. art. 169 alin. 4.proc.fisc. (actual art. 172 alin.4).
Disjungerea cererii completatoare, care a adus în procesul de drept public un obiect ce cădea în competența exclusivă a altei instanțe, a impus disjungerea cererii respective, disjungere legală chiar dacă în cauză nu s-a realizat, anterior, o "întrunire a pricinilor" în condițiile art.164 Cod proc.civ.
. respectivă s-a realizat de către însuși reclamantul care, așa cum s-a arătat anterior, a învestit instanța de contencios administrativ cu o pricină aflată exclusiv în competența acesteia și cu o pricină în afara competenței acesteia.
Chiar dacă pârâta ar fi invocat excepția de necompetență materială în ansamblu, pentru toate actele cu a căror verificare a legalității a fost învestită instanța de către reclamant, în mod corect Tribunalul a apreciat că excepția vizează doar actele ce exced competenței sale.
În ce privește influența pe care o are constatarea legalității sau nelegalității deciziei nr.99215 asupra actelor de executare silită, Curtea constată că un astfel de argument nu justifică încălcarea competențelor exclusive ale instanțelor, el putând fi valorificat de către reclamant în condițiile legii.
Pentru cele expuse, văzând dispoz.art.312 alin.1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de, domiciliat în Rm.V,-,.5,.D,.9, județul V, împotriva încheierii din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
16.07.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
