Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 781/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 781/R-CONT
Ședința publică din 15 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, domiciliată în Pitești,-, bhl.2..A,.23, județul A, domiciliat în Pitești, III, str. 1 - 2. -.B,.6, județul A, domiciliat în Pitești, B-dul -, -1,.A,.8, județul A și, domiciliată în Pitești,-, -D4,.B,.7, județul A, cât și de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B-dul - nr. 16, sector 5, împotriva sentinței civile nr.83/CA din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, cu sediul în Pitești, nr.1,.4, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat G pentru recurenții-reclamanți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța pune în discuție aspectul următor: dacă renunțarea făcută de recurenta privește și cererea de chemare în judecată și calea de atac.
Apărătorul recurenților precizează că, în ceea ce o privește pe, aceasta nu mai este interesată să se judece în prezenta cauză.
Constatându-se recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului său, așa cum a fost motivat, fără cheltuieli de judecată. Pe recursul Institutului Național de Statistică, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Direcția Județeană de Statistică A și Institutul Național de Statistică pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stabilitate de 20% pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 1 ianuarie 2007, actualizate cu indicele de inflație.
În motivare s-a arătat că reclamanții sunt funcționari publici și în conformitate cu prevederile art.41din Legea nr.433/2004 privind aprobarea OG nr.71/2004, sunt îndreptățiți la plata unui spor de stabilitate de până la 20%, calculat la salariul de bază. Aceste dispoziții legale au fost suspendate pentru anii 2005 și 2006, însă măsura nu echivalează cu înlăturarea dreptului, sens în care s-au pronunțat și recursuri în interesul legii.
Prin sentința civilă nr.83/CA/2009, Tribunalul Argeșa admis acțiunea și a obligat pe pârâta A să achite reclamanților sporul de stabilite de 20%, actualizat cu coeficientul de inflație pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006, iar pe pârâtul să asigure fondurile necesare acestor plăți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pretențiile reclamanților au temei în lege, iar restrângerea drepturilor astfel recunoscute constituie o nesocotire și a prevederilor constituționale. Cum, în prezent, nu mai subzistă nici dispozițiile referitoare la suspendare, se cuvine ca reclamanții să primească în raport de vechimea în muncă sporul de stabilitate, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Pentru ca acest drept să se realizeze ordonatorul principal de credite, respectiv pârâtul, se impune a fi îndatorat să asigure fondurile necesare.
Cu privire la cheltuielile de judecată instanța a reținut că pârâții nu au nicio culpă în neplata sporului pretins și ca atare, solicitarea reclamanților a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs reclamanții și pârâtul Institutul Național de Statistică.
În recursul reclamanților au fost invocate disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se că în mod greșit nu au fost aplicate dispozițiile art.274 din acest act normativ, subliniindu-se și că s-a făcut și o notificare înainte de intentarea acțiunii.
Recursul pârâtei cuprinde motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, motive prin care se susțin următoarele:
- cum în bugetele anilor 2007-2009 nu s-au acordat fonduri și pentru sporul de stabilite aferent anilor 2005-2006, această pârâtă nu avea temei legal să includă și să vireze fondurile necesare pentru plata acestor drepturi bănești;
- este nelegală și acordarea actualizării față de dispozițiile art.117 din Legea nr.188/1999;
- hotărârea este nelegală sub aspectul respingerii excepției privind prescripția dreptului material la acțiune, față de prevederile Decretului nr.167/1958 și a excepției timbrajului, față de prevederile art.17 din Legea nr.554/2004;
- în mod greșit reține instanța că această pârâtă este ordonator principal de credite și respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece, fiind în subordonarea Secretariatului General al Guvernului acesta are calitatea de ordonator principal, iar recurenta este un ordonator secundar.
Examinând criticile formulate se constată că este întemeiat recursul reclamanților și nefondat cel al pârâtului.
În conformitate cu prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă urmează a se verifica cu prioritate excepțiile invocate și a căror eventuală incidență în cauză ar face inutilă cercetarea fondului.
În ceea ce privește excepția timbrajului, se apreciază că ea a fost soluționată corect de către instanță întrucât dreptule bănești pretinse de reclamanți au natură salarială, își au temeiul într-un raport de serviciu ce se derulează în condițiile legilor speciale și ale Legii nr.188/1999. Potrivit art.117 din acest act normativ, în completarea legii se aplică dispozițiile Codului muncii, iar conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 drepturile bănești derivate din raporturi de muncă nu sunt supuse timbrajului.
Trimiterea la dispozițiile Legii nr.554/2004, pe care o face Legea nr.188/1999, privește instanța competentă să judece cauzele de contencios administrativ și, de altfel, în art.17 alin.2 invocat de pârâta-recurentă se arată că timbrajul se supune Legii nr.146/1997.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune trebuie observate prevederile art.7 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora curgerea acesteia începe la data când se naște dreptul, așa încât, în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat nu se poate vorbi de o curgere a termenului de prescripție. O astfel de apreciere rezultă și din interpretarea alin.3 al art.7, fiind neîndoielnic că aceasta este intenția legiuitorului și, de altfel, instituția prescripției este recunoscută pentru a sancționa lipsa de diligență a titularului dreptului, or, în cauză, nu se poate vorbi de o pasivitatea imputabilă reclamanților.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive această excepție a fost invocată de recurentă numai în raport de calitatea sa de ordonator principal sau secundar de credite, așa încât, în limita acestei critici susținerea este nefondată.
Atâta timp cât A primește fondurile de plată a drepturilor salariale de la, indiferent de calitatea acestuia de ordonator principal sau secundar de credite, obligația stabilită în sarcina sa apare ca fiind legală.
Fondul dreptului își are rezolvarea în prevederile imperative ale art.41din Legea nr.433/2004 de aprobare a OG nr.71/2004, text care prevede expres dreptul la plata sporului de stabilitate în favoarea acestor categorii de funcționari publici.
O astfel de dispoziție legală este de natură să confere reclamanților o speranță legitimă în sensul jurisprudenței CEDO și de aceea, în măsura în care funcționarul public este obligat să-și îndeplinească atribuțiile stabilite în sarcina sa, și angajatorul trebuie să fie îndatorat să execute obligațiile pe care le are față de angajat, inclusiv cele de natură salarială.
Existența sau nu în legea bugetului a unor fonduri speciale pentru sporul de stabilitate este un aspect inopozabil funcționarului public, care și-a respectat îndatoririle și care avea dreptul să primească acest beneficiu salarial.
Este adevărat că potrivit art.117 din Legea nr.188/1999 se recunoaște completarea acestui act normativ cu alte dispoziții legale, inclusiv cele din dreptul comun civil, iar potrivit art.1081 din Codul civil, de principiu, daunele sunt debite numai de la punerea în întârziere.
În cauză, însă, nu s-au pretins și nici nu s-au acordat daune interese, iar aplicarea coeficientului de inflație nu poate primi o astfel de calificare. Prin indexarea sumelor la care sunt îndreptățiți reclamanții nu se face decât să se păstreze valoarea drepturilor cuvenite, la data când ele erau exigibile, pentru că, în măsura în care nu s-ar recunoaște această posibilitate, creditorii ar suferi o diminuare a sumelor la care sunt îndreptățiți, diminuare lipsită de orice suport legal.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul pârâtului este nefondat și urmează a fi respins.
În ceea ce privește critica adusă de reclamanți se reține că ea este fondată față de prevederile art.274 Cod pr.civilă, care stabilesc în sarcina părții ce a căzut în pretenții obligația de plată a cheltuielilor de proces.
Este vorba de o culpă procesuală și nu de una de drept material și tocmai de aceea recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare scutește de plata cheltuielilor de judecată.
Urmează, așadar, reținându-se că sunt îndeplinite cerințele textului precitat, să fie admis recursul reclamanților cu excepția celui formulat de.
Această reclamantă a declarat în fața instanței că înțelege să renunțe atât la soluționarea cererii de chemare în judecată, dar și a căii de atac. -se la calea de atac, în privința reclamantei, nu se poate lua act de renunțarea la judecată, întrucât sentința a intrat în puterea lucrului judecat, cu atât mai mult cu cât recursul declarat și admisibil al reclamanților privea numai cheltuielile de judecată și nu fondul dreptului.
Așadar, în privința acestei reclamante se va lua act, în conformitate cu prevederile art.246 Cod pr.civilă, de renunțare la judecata recursului.
În concluzie, în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va fi admis recursul reclamanților, cu excepția de mai sus, și modificată sentința în sensul obligării pârâților la 4.000 lei cheltuieli de judecată, iar recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, domiciliată în Pitești,-, bhl.2..A,.23, județul A, domiciliat în Pitești, III, str. 1 - 2. -.B,.6, județul A, domiciliat în Pitești, B-dul -, -1,.A,.8, județul A și, domiciliată în Pitești,-, -D4,.B,.7, județul A, împotriva sentinței civile nr.83/CA din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, cu sediul în Pitești, nr.1,.4, județul
Modifică sentința în sensul că obligă pe pârâți la 4.000 lei, cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarate de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B-dul - nr. 16, sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de către reclamanta, domiciliată în Pitești, -, -.C,.12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
16.07.2009
Red.GC
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
