Contestație act administrativ fiscal. Decizia 809/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--8.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 809
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 262/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată Auto & Imobile, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocatului în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar întâmpinare de către reclamanta intimată.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar în sumă de 1000 lei șii depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 28 noiembrie 2008, reclamanta - Automobile SRL Aac hemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor administrative-fiscale nr. 12103/p/ad/29.08.2008 și respectiv nr. 14357/p/ad/ din 26.09.2008 emise de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule în sumă de 1704 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Prin sentința civilă nr.262 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - Auto & Imobile SRL
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice A,- să restituie reclamantei suma de 1.704 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și dobânzile calculate conform art.124 alin.1 și 2 din nr.OG92/2003 până la data restituirii sumei, fiind respinsă acțiunea pentru anularea actelor administrative.
În motivarea hotărârii atacate, s-a reținut că reclamanta a importat în luna martie 2008 un autoturism marca VW 1,9, an de fabricație 2007 și pentru înmatricularea acestuia în România în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 1.704 lei (fila 38).
Instanța a reținut că taxa specială a fost plătită de reclamantă în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Acțiunea reclamantei este tocmai o acțiune în restituirea unei taxe achitate fără temei legal, care își are temeiul de drept pe dispozițiile art.21 (4) și 117 (1) lit.d din nr.OG92/2003.
În aplicarea acestor prevederi și a Ordinului nr.1899/2004, reclamanta s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire, cererea fiind respinsă pe considerentul că reclamanta nu a depus documentația necesară pentru calcularea taxei pe poluare.
Ori, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de a reține o parte din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia instituit nelegal taxa specială.
În condițiile în care reclamanta nu datorează taxa pe poluare, iar pârâta nu a identificat și comunicat instanței alte obligații fiscale de natura celor prevăzute de art.116 (1) din nr.OG92/2006 pentru a putea opera compensarea, de precizat fiind și aspectul că taxa pe poluare nu este o creanță administrată de Ministerul Finanțelor Publice, deci nu poate face obiectul compensării, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la restituirea integrală a taxei speciale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea actelor administrative nr.12103/29.08.2008 și nr.14357/26.09.2008 emise de pârâtă, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea, întrucât acestea nu sunt acte administrativ fiscale în înțelesul art.41 din nr.OG92/2003 și nici acte administrative în înțelesul art.2 (1) lit.c din Legea nr.554/2004, ci sunt doar adrese de răspuns la cererile formulate de reclamantă și așa cum a reținut instanța, acțiunea nu are ca temei juridic art.2 (1) lit.h din Legea nr.554/2004 ci art.21 (4) și 117 Cod procedură fiscală, restituire taxe nedatorate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând în principal admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, pe fond, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei sub un dublu aspect.
Primul aspect se referă la împrejurarea în care instanța de fond a constatat că însăși obligația de plată a taxei, de natura legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plata, care nu are suport material, ci doar o bază legală.
Al doilea aspect al inadmisibilității are în vedere, în opinia recurentei, natura litigiului, susținând că, dacă nu există act administrativ în speță, sau dacă petentei i s-a răspuns printr-un simplu răspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine publică pe care o invocă este cea privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, solicitând admiterea acesteia.
Prima instanță a încălcat limitele generale de competență ale unei instanțe de judecată, depășind și atribuțiile puterii judecătorești.
Din analiza dispozițiilor legale invocate rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
In concluzie, consideră că instanța de fond a aplicat greșit legea.
Pe fondul cauzei solicită să se constate că la momentul promovării prezentului recurs, a fost în vigoare nr.OUG 50/2008, acesta fiind publicată chiar anterior pronunțării hotărârii atacate,
În aceste condiții, solicită să se aibă în vedere modificările legislative care, în opinia recurentei, sunt agreate de Uniunea Europeană.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG 50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că în nr. 5899/26.06.2008, transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă de la, se arată că expertul a menționat că prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008, sunt conforme cu criteriile europene.
Totodată, în aceiași s-a menționat faptul că procedura de infrigement împotriva României va fi închisă doar după adoptarea de Parlamentul României a nr.OUG 50/2008.
La dosarul cauzei s-a depus de către reclamanta intimată întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că excepțiile invocate sunt neîntemeiate iar privitor la fondul cauzei, reclamanta intimată critică motivele de recurs arătând că în primele paragrafe ce vizează fondul cauzei recurenta susține, în esență că dispozițiile Tratatului nu ar fi obligatorii deoarece prin tratatul de aderare autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În situațiile în care se constată că un stat a prelevat o taxă în mod ilegal, respectiv cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, Curtea Europeană de Justiție, s-a pronunțat constant ca taxele percepute în temeiul unor prevederi naționale ce contravin dreptului comunitar trebuie restituite în întregime tuturor persoanelor.
În temeiul legislației române, taxa aplicată autovehiculelor uzate nu este redusă proporțional cu valoarea de depreciere reală a unor autovehicule similare, deja înmatriculate pe piața națională. Dimpotrivă, valoarea taxei crește numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare auto din România este percepută numai la intrarea autovehiculului pe piața din România, autovehiculele cele mai impozitate sunt, implicit, autovehiculele la mâna a doua importate, inclusiv cele din alte state membre. În opinia Comisiei asemenea modalități de aplicare a taxei sunt contrare articolului 90, astfel cum a fost interpretat de
A mai arătat intimata că dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile speței, întrucât nu pot fi aplicate unor situații juridice născute anterior adoptării sale, din această perspectivă neputându-se reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior date de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 304 pct.9 din același cod apreciază că acesta este întemeiat, urmând a-l admite, cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul că actul emis de pârâtă nu are caracterul de act administrativ și că nu ar fi incidente în cauză dispozițiile art.2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
Conform chitanței anexate la dosar de fond,Trezoreria Municipiului A, entitate care funcționează în cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a încasat de la reclamant taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior, în urma cererii de restituire a acestei sume, pârâta a răspuns negativ la această solicitare.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, Curtea are în vedere că Administrația Finanțelor Publice Aaî ncasat taxa specială prin entitatea sa, Trezoreria Municipiului A și în consecință beneficiarul acestei taxe este Statul Român, care conform Legii nr.495/2007 este reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B și unitățile teritoriale subordonate, în speță Administrația Finanțelor Publice A, ceea ce justifică calitatea procesuală pasivă a acesteia. Prin urmare excepția este neîntemeiată.
Pe fond, Curtea reține că prima instanță a constatat neconcordanța dintre legislația internă care reglementează taxa auto de primă înmatriculare, pe de o parte și Constituție și Tratatul Comunității Europene, pe de altă parte, reținând totodată incidența dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Curtea constată însă că, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 90 Tratatul instituind Comunitatea Europeană - care protejează exclusiv bunurile originare din Uniunea Europeană sau aflate în liberă circulație pe teritoriul Uniunii Europene - reclamanta trebuie să dovedească faptul că a achiziționat un bun originar dintr-un stat membru al Uniunii Europene și că, în speța concretă, autovehiculul importat este impozitat diferențiat raportat la alte autoturisme provenite din România.
Este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, însă trebuie verificat dacă modalitatea de aplicare a taxei de primă înmatriculare este diferită după cum un autoturismul importat este nou sau folosit.
Este adevărat că în cazul autoturismelor second hand înmatriculate anterior în alte state taxa de primă înmatriculare generează o discriminare prin aplicarea sa exclusiv autoturismelor second hand care provin din afara României, favorizând astfel achiziționarea de autoturisme second hand înmatriculate deja în România și pentru care Codul fiscal nu mai prevede impunerea unei astfel de taxe.
Reclamanta - intimată afirmă că autoturismul din litigiu este second-hand, însă nu face această dovadă în cauză.
Documentele prezentate de reclamantă în dovedirea înmatriculării anterioare nu pot fi avute în vedere întrucât acestea reprezintă traduceri ale unor copii xerox, așa cum menționează traducătorul actelor. În plus, distanța de 100 km parcursă de la data fabricației și până la achiziționarea autoturismului, precum și prețul achitat (21.0008,40 EURO), ridică serioase îndoieli, aceste elemente sugerând că este vorba despre un autoturism nou, iar nu unul folosit.
Este evident prin urmare că dispozițiile art. 90 din Tratat nu sunt incidente în cauză, discriminarea pretinsă a exista între înmatricularea autoturismelor de pe piața internă și cele fabricate într-un alt stat membru UE fiind inexistentă din moment ce orice autoturisme nou, indiferent că este fabricat în România sau în alt stat membru UE, este supus taxei de primă înmatriculare.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, apreciind că recursul este întemeiat, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 din același cod, urmează a-l admite, cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, luând totodată act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta recurentă A împotriva sentinței civile nr. 262/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Auto & Imobile
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red. /25.06.2009
Tehnodact / 2 ex./ 25.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător hJoița
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
