Contestație act administrativ fiscal. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.81/CA/2009 -
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Vîrtop Florica
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂFINANȚELOR PUBLICE, în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S M,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant,domiciliat în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.422/CA din 1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare în dublu exemplar, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.422/CA din 1 octombrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâtei și a neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul domiciliat în S M,- jud. SMî mpotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S M, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța - nr. 3 - 5, în sensul că, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.049,82 lei reprezentând plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal, cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei.
A respins capătul de cerere privind anularea actului administrativ fiscal, chitanță pentru încasare impozite, taxe și contribuții, cu obligarea pârâților să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
După data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism folosit, înmatriculat în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiționat înmatricularea autoturismului de plata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Potrivit chitanței fiscale depusă la dosar, reclamantul a achitat taxa specială prevăzută de codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul formulat, organul fiscal comunică reclamantului faptul că nu poate da curs favorabil cererii acestuia, invocând în motivarea răspunsului două adrese comunicate acesteia de către organele fiscale ierarhic superioare.
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamantă printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art. 117.proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată în cauză, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr administrația finanțelor publice a unității administrativ teritoriale nu are personalitate juridică, dar este de necontestat și faptul că aceste administrații ale finanțelor publice sunt îndreptățite să încaseze, prin trezorerii, taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1. fiscal.
În condițiile în care, prin acțiunea introductivă s-a solicitat și anularea chitanței fiscale emisă de această pârâtă, aceasta nu numai că s-a comportat ca un veritabil organ împuternicit cu calcularea și încasarea taxei speciale, dar a și emis acte administrative prin care a refuzat restituirea acestei taxe, fără a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței sale legale de a emite aceste acte și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea o astfel de competență și, în condițiile în care în cauză a fost citat și organul administrativ cu personalitate juridică, DGFP S M, instanța a apreciat că acest organ al autorității publice are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă a respins excepția invocată de pârâtă în acest sens.
Însă, în ce privește " actul administrativ" a cărei anulare a solicitat-o reclamantul prin cererea introductivă, instanța a constatat că, în realitate acesta este chitanța liberatorie emisă de pârâtă prin care se atestă încasarea taxei speciale.
Întrucât acest înscris nu reprezintă o manifestare unilaterală de voință din partea autorității publice, ci din punct de vederea la naturii sale juridice, este doar un înscris constatator al unui fapt juridic, "plata prețului", instanța a apreciat că acesta nu poate fi anulat pe calea acțiunii în contencios administrativ motiv pentru care s-a apreciat că acest capăt de cerere din acțiunea introductivă este nefondat astfel că, a fost respins.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamantă și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamant.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța constată că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii. Astfel, n Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi -es - Regionalis, respectiv Ntemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia aste acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 l p. -0000, par. 65 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai M în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de construi un sistem fiscal care are diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natura să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă".
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, instanța nu a observat nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ele autoturismului (tipul motorului; capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile art. 2141- art. 2143Cod fiscal sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din Codul fiscal amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a restitui taxa specială achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Față de cele arătate mai sus, constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care s-a impus anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte să procedeze la restituirea taxei speciale prevăzută de art. 2141Cod fiscal achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamant.
În consecință, în temeiul art. 1,2,8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 137.proc.civ. și a textelor de lege anterior amintite, instanța a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SMi nvocată de DGFP S M, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, a obligat pârâta la restituirea taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 214 ind. 1. fiscal cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei, a respins capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale pentru încasare impozite, taxe, contribuții și a dispus acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în temeiul art. 274.proc.civ, reprezentând taxe judiciare, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului S M, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a municipiului S M, calitate procesuală pasivă în cauză având-o Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, admiterea excepției lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar în subsidiar, pe fondul cauzei respingerea acțiunii în contencios administrativ ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată următoarele:
1. În privința excepției invocate, privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a municipiului S M, instituție cu care reclamanta a înțeles să se judece, învederează prevederile art.2 din Hotărârea nr.495/2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală: " În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca instituții publice cu personalitate juridică".
Prin urmare, Administrația Finanțelor Publice a municipiului SMe ste o instituție publică, fără personalitate juridică, aflată în subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S M, astfel că solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Având în vedere că, în cauza dedusă judecății nu a fost citată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, la sediul acesteia, ca instituție publică cu personalitate juridică, solicită casarea în totalitate a sentinței, în conformitate cu prevederile art.107 și 108 Cod procedură civilă.
2. În privința excepției lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, menționează că Trezoreria din subordinea Administrației Finanțelor Publice a municipiului SMa încasat suma de bani plătită de reclamant, iar chitanța eliberată de către aceasta nu este un act administrativ fiscal, nu se încadrează în prevederile art.41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală republicat, ci un simplu document care atestă încasarea unei sume de bani de la contribuabil.
Ca urmare a răspunsului negativ, reclamantul formulează acțiune în contencios administrativ, solicitând Tribunalului Satu Mare obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului S M la restituirea acestor sume, deși avea obligația conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 să se adreseze Administrației Finanțelor Publice a municipiului SMs au Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S M ca organ ierarhic superior și să solicite revocarea în tot sau în parte a actului pretins vătămător.
3. Pe fondul cauzei, arată că regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Învederează că, în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acesteia, totodată avându-se în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei Euro 3, sens în care a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de M de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
dispozițiile art.1-33 din Legea nr.157/2005 precizând că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Prevederile art.90alin.(1) din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența lor, la momentul înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Menționează faptul că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Învederează că regimul juridic al "taxei auto" este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxei. Organul competent să se pronunțe, dacă un act normativ este sau nu constituțional, este Curtea Constituțională. De asemenea, când se constată că legislația națională a unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare, asupra acestui fapt se pronunță Curtea Europeană de Justiție, conform unor proceduri speciale, cum ar fi de exemplu, procedura de infringement.
Menționează, de asemenea că, în cazul Ungariei și al Poloniei, curtea le-a obligat doar la restituirea diferenței dintre taxa instituită de aceste state și cea impusă de Comisia Europeană.
Învederează instanței că, prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008. În acest sens, prin art.11 din OUG nr.50/2008 legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
În drept a invocat dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul recursului.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat, urmând ca în temeiul art.312,316 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, având în vedere următoarele:
Excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, invocată de recurentă, este nefondată.
Conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
În speță, procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a fost parcursă, reclamantul adresându-se, așa cum corect a reținut și prima instanță, pârâtei pentru soluționarea cererii sale înregistrate sub nr.61863 din 20 august 2008, cerere la care pârâta a răspuns negativ prin adresa nr.63188 din 25 august 2008.
Criticile recurentei sunt nefondate, atât în ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive și în ce privește citarea Direcției Generale a Finanțelor Publice S
Astfel, instanța de fond a reținut corect că, pârâta justifică calitate procesuală pasivă în cauză, fiind citată în cauză și DGFP S M, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.42 alin.2 Cod procedură civilă, precum și având în vedere că plata taxei a cărei restituire s-a solicitat a fost efectuată în contul acesteia, iar refuzul acordării sumei solicitate emană de la aceasta.
Cât privește fondul pricinii, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, criticile recurentei fiind și sub acest aspect nefondate.
În fapt, reclamantul a achiziționat în cursul anului 2007, un autoturism dintr-un stat membru al Comunității Europene, pentru care a achitat în contul Trezoreriei S M, suma de 1.049,82 lei cu titlu taxă de primă înmatriculare.
Considerând că, taxa achitată încalcă normele comunitare, reclamantul a solicitat restituirea taxei, cerere nesoluționată de pârâtă care îi răspunde negativ prin adresa nr.63188 /25.08.2008.
Prin Legea nr.343/2006, modificată prin OUG nr.110/2006, s-a modificat Codul fiscal și s-a instituit o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la înmatricularea acestora în România.
Această taxă de primă înmatriculare este aplicată în cazul autoturismelor și autovehiculelor second - hand, numai pentru cele care provin din alte state, în timp ce pentru autovehiculele second - hand din România comercializate, această taxă nu este incidentă ( art.214/2 Codul fiscal).
Potrivit art.90 din Tratatul Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar această taxă de primă înmatriculare instituită de legislația internă se percepe pentru autoturismele și autovehiculele second - hand din statele care compun Uniunea Europeană, ceea ce constituie o măsură discriminatorie, care este de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor.
comunitare interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
De la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor comunității.
În conformitate cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și în consonanță cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Prin urmare, instanța de fond corect a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene și a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Tratat.
Solicitarea recurentei, ca instanța de recurs să aibă în vedere și prevederile OUG nr.50/2008, nu va fi reținută, întrucât acest normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar în speță este inaplicabil.
Prin urmare, având în vedere cele ce preced, apreciind că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta DIRECȚIAGENERALĂ FINANȚELORPUBLICEîn reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S Mîmpotriva sentinței nr.422/CA din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.-
Jud. fond
Tehnoredact.--
19.02.2009 /2 ex.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Vîrtop Florica
