Despăgubire. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.82/CA/2009 -
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 3: Vîrtop Florica
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantăSOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREȘTI"" cu sediul în O,-, jud. B, împotriva sentinței nr.319/CA din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - despăgubire -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTORI JUDECĂTOREȘTI"-dl. G, în baza împuternicirii nr.4/28 ianuarie 2009, emisă de intimata reclamantă, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata reclamantă să depună la dosar, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar copia adresei nr.32121 din 22 februarie 2008, prin care recurenta a răspuns negativ intimatei reclamantei la cererea sa adresată recurentei, în sensul restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, de asemenea și dovada comunicării prin recipisă poștală cu confirmare de primire din 28.02.2008 și 29.02.2008. Arată că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. În esență, învederează instanței că, cele două excepții invocate de recurentă sunt neîntemeiate, în mod corect acestea au fost respinse și de către instanța de fond, în cauză fiind făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor comunitare în materie, recurenta prin motivele de recurs invocate nereușind să răstoarne argumentele din motivarea instanței de fond. În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.319/CA din 14 august 2008, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "", cu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în O, str. - nr.2, jud.B, și pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să-i restituie reclamantei suma de 9009 RON, actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective, achitată cu chitanța seria - 3A nr.- din 28.11.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin chitanța seria - 3A nr.-, la data de 28.11.2007, reclamanta a achitat suma de 9009 RON, aferentă autoturismului marca Audi, achiziționat din Germania.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007, iar prin OUG110/2006 această taxă a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire de la plata taxei în condițiile enumerate la art. 214/1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii, taxă care nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind doar percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează la aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare, prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 90 din Tratat face parte din ordinea de drept a României.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum, de 9009 RON a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a apreciat cererea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de 9009 RON, actualizată cu indicele de inflație, calculat până la data plății efective, reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, în termen, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că, prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitată, fiind respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.
Mai învederează faptul că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, excepție invocată de recurentă prin adresa din 31 iulie 2008, reținând doar în considerentele sentinței recurate că, pârâta legal citată nu și-a formulat apărarea în cauză cu ocazia soluționării cererii, ori la data de 31 iulie 2008, recurenta a depus prin registratura Tribunalului Bihor, adresa prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP
Mai arată, pe fondul cauzei că, acțiunea este inadmisibilă raportat la prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv că reclamanta nu a înțeles să formuleze o plângere prealabilă prin care să fi solicitat anularea actului administrativ, iar simpla solicitare de restituire a taxei nu poate acoperi dispoziția imperativă a legii.
Pe de altă parte, dispozițiile art.90 din Tratatul CE la care face referire reclamantul, nu sunt incidente în cauză, deoarece nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență. Totodată face și precizarea că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, arătând și că 16 state membre practică o taxă care se percepe odată cu înmatricularea autoturismelor.
Arată că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/2008, conform cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată între 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 de contribuabil și cea rezultată, ca urmare a noilor prevederi, se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Intimata reclamantă, prin concluziile orale susține în ședința publică din 12 februarie 2009, solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la nepronunțarea primei instanțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, se reține că acest motiv de recurs este nefondat, atâta vreme cât recurenta pârâtă nu a invocat această excepție în fața primei instanței, înscrisul invocat de aceasta, prin care ar fi invocat excepția, neregăsindu-se la dosarul primei instanțe, iar dovada depunerii acestuia, nefiind efectuată nici în recurs.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 invocată de recurentă constată că, anterior introducerii acțiunii la Tribunalul Bihor (13.02.2008), reclamanta intimată s-a adresat instituției recurente prin adresa înregistrată sub nr. 32121 din 22 februarie 2008 solicitând restituirea sumei de 9.009 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare auto, răspunsul autorității fiind negativ (adresa 32121 din 22.02.2008).
Drept urmare, contrar poziției exprimate de recurentă refuzul instituției recurente fiind evident, cerințele art.7 din Legea 554/2004 au fost îndeplinite în cauză.
Referitor la fondul cauzei, se reține că:
Conformart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr.319 din 14 august 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
Jud. fond
Tehnoredact.--
18.02.2009/2 ex.
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Vîrtop Florica