Contestație act administrativ fiscal. Decizia 816/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 816/2009
Ședința publică de la data de 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul G și de pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa mbele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 36/CF din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice P N, lipsă fiind recurentul-reclamant G.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, care învederează că la filele 22-42 dosar se află depuse precizări formulate în scris de recurentul G și un set de înscrisuri, în fotocopie, după care:
Instanța constată că din eroare Administrația Finanțelor Publice PNa fost trecută ca intimată în loc de recurentă-pârâtă. De asemenea, mai constată că în cauză au fost declarate două recursuri, unul promovat de reclamantul G, recurs declarat și motivat în termen și legal timbrat și unul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, recurs declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1999.
Reprezentanta recurentei-pârâte arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealalbile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice P N, având cuvântul, solicită admiterea recursului instituției pe care o reprezintă așa cum a fost formulat, rezultând din probele administrate în cauză că nu a fost încălcat art. 90 din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană și în consecință a se casa sentința recurată în sensul respingerii acțiunii. Cu privire la recursul declarat de reclamant, solicită respingerea acestuia motivat de faptul că dobânzile se acordă în anumite condiții legale pe care recurentul-reclamant nu le îndeplinește.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 36/CF din 26.02.2009Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice P N și, în consecință: a respins cererea de anulare a actului cu nr. -/18.11.2008; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5.103 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare, precum și dobânda fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 din nr.OG 92/2003, aferentă acestei sume, calculată cu începere de la expirarea termenului de 45 de zile de la data cererii reclamantului pentru plata sumei prevăzute în prezenta hotărâre după rămânerea irevocabilă a acesteia.
Pentru a hotărî astfel,tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, având ca an de fabricație 2003, pentru a cărui primă înmatriculare a fost nevoit să achite taxa prevăzută de art. 214 alin. 1 din Codul Fiscal. Considerând nelegală impunerea fiscală, a cerut restituirea sumei, cererea sa neprimind o soluționare favorabilă.
Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142li 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr.110/2006. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene, respectiv art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene.
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state. Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
În baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art. 148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Creanța este de natură fiscală și îi sunt aplicabile prevederile art. 117 și 124 din nr.OG 92/2003. Termenul de la care urmează să curgă dobânzile este ulterior rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. În acest sens, temeiul juridic al restituirii sumei îl va constitui art. 117 lit. f din OG92/2003, iar momentul de la care sunt aplicabile prevederile art. 124 alin. 2 din nr.OG 92/2003 este cel al expirării termenului de 45 de zile de la data cererii reclamantului de plată a sumei stabilite în prezenta hotărâre.
În ce privește cererea de anulare a actului cu nr. 88993/18.11.2003, se constată că acesta nu este un act administrativ-fiscal în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și nu este susceptibil de anulare. Ceea ce este admisibil în acțiune este cererea de restituire a taxei și dobânzii fiscale.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului au formulat recurs ambele părți.
Reclamantul a solicitat casarea în parte a hotărârii - în ceea ce privește momentul de la care se aplică dobânda fiscală atunci când se actualizează taxa de 5.103 lei - pentru următoarele motive:
Potrivit dispozitivului instanței de fond nu mai are dreptul la nicio dobândă, îngrădindu-i-se dreptul de a-și recupera prejudiciul produs prin lipsirea sa de posibilitatea de folosire a sumei care i-a fost ilegal reținută.
Instanța a reținut dispozițiile art. 117 lit. f), deși în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 117 lit. d). Față de aceste prevederi dobânda se aplică de la data încasării de către stat a sumei de 5.301 lei, respectiv de la data de 30.07.2007 și nu de la 45 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii recurate. Dobânda care se aplică în cazul restituirii este cea prevăzută de Codul d e procedură fiscală în art. 124. Ordinul nr. 1899/2004 se referă stric la taxa pe valoarea adăugată, nu și la alte impozite, taxe și contribuții.
Sunt de reținut și dispozițiile art. 21 din Codul d e procedură fiscală.
II.Pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa criticat hotărârea pentru următoarele motive:
1. Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de Codul fiscal în art. 2141-2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, în vigoare de la data de 1.07.2008.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate de părți prin cele două recursuri - cu precizarea că se impune a fi examinat, mai întâi recursul pârâtei întrucât prin acest recurs se tinde la respingerea acțiunii - și de dispozițiile legale aplicabile în materie,curtea de apelconstată următoarele:
Recursul pârâtei
1. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5103 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantului, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
Recursul reclamantei
Sub aspectul momentului de la care reclamanta este îndreptățită la dobânda fiscală, susținerile acesteia sunt fondate numai în parte, motiv pentru care, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea va fi modificată în parte.
Astfel cum a susținut reclamanta și cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală întrucât este vorba de o sumă care urmează a fi restituită reclamantei de la bugetul de stat. Potrivit acestui text, în asemenea situație, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz; teza a doua a textului prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabilului.
În cauză, prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 117 alin. 1 lit. f) din Codul d e procedură fiscală, deși, art. 124 alin. 1 face trimitere doar la art. 117 alin. 2 ori, după caz, la art. 70 din Codul d e procedură fiscală. În mod evident, art. 117 alin. 2 nu poate fi aplicat întrucât acest text se referă la sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorate de persoanele fizice. Prin urmare, dreptul reclamantei la dobândă începe să curgă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70, respectiv din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii prin care reclamanta a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Aceste norme de procedură sunt imperative și exprese neputând fi reținută susținerea recurentei-reclamante că dobânda este datorată de la data plății. Restituirea de la buget a sumei plătită de reclamantă cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu s-a făcut din oficiu, ci în urma unei proceduri declanșate la cererea contribuabilului, procedură reglementată de Codul d e procedură fiscală pe ale cărui dispoziții însăși reclamanta și-a întemeiat în drept cererea. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor cuprinse în Codul d e procedură fiscală nu se poate acorda o dobândă de la un alt moment decât cel prevăzut expres în acest cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant G împotriva sentinței civile nr. 36/CF din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 36/CF din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în sensul că dobânda se va calcula potrivit dispozițiilor art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 din Codul d e procedură fiscal, cu începere de la expirarea termenului de 45 zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a taxei.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice PNî mpotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Octombrie 2009.
Pt. Președinte, - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - | Pt. Judecător, - - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Grefier, |
Red.
Red.
5 ex. 15 nov.2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
