Contestație act administrativ fiscal. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.859
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.199/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente A și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente A, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente A depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Reiterează excepția că în procedura prealabilă contestația nu a fost motivată în drept, împrejurare față de care solicită casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentanta pârâtei recurente Administrația Finanțelor Publice A pune aceleași concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat.
Reciproc, reprezentanții recurentelor solicită admiterea recursului celeilalte pârâte.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 04.03.2008, reclamanta SRL A, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, anularea deciziei nr. 1094/18 10 2007 emisă de pârâtă în soluționarea contestației depusă împotriva deciziei de impunere nr. 80/3 07 2007 cu privire la obligații fiscale suplimentare.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 19 03 2008, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă și Administrația Finanțelor Publice a municipiului A solicitând și anularea deciziei de impunere nr. 80/3 07 2007 emisă de aceasta.
În motivarea cererii arată că societatea este îndreptățită la deducerea TVA în cuantum de 136.847 lei aferent facturilor fiscale nr. - / 31 03 2004 și nr.- /30 08 2003.
Menționează că aceste facturi reprezintă contravaloarea lucrărilor de construcții la clădirea motel nr.304/C, efectuate de SRL în perioada anilor 2003 -2004 în baza contractelor de antrepriză nr.5 / din 6 03 2003 și nr. 22 din 3 09 2003. Arată că societatea de construcții a efectuat lucrările, ziduri de sprijin în amonte în luna august 2003 și construcții finisaje în luna martie 2004, lucrări care au fost facturate cu facturile nr. - / 31 03 2004 și nr. - /30 08 2003, în baza situațiilor de lucrări.
Precizează că decontul de TVA de recuperat aferent perioadei 1 08 2003 - 31 03 2004 întocmit în baza balanței de verificare la 31 03 2004, și cererea de rambursare TVA a fost respinsă de către organul fiscal cu motivația că nu a făcut dovada realității lucrărilor și nu a prezentat documente justificative.
Mai arată că împotriva deciziei de impunere nr. 80 / 3 07 2007, formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.1094 / 18 20 2007, neluându-se în considerare documentația depusă de societate și că se impune efectuarea unei expertize tehnice de stabilire a valorii reale a lucrărilor de construcții montaj facturate de SRL. Cu toate că a acceptat efectuarea unei expertize, aceasta nu s-a efectuat, organul de control susținând că societatea este vinovată pentru că nu a depus documentația necesară efectuării expertizei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
A invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea contestației în procedura administrativă prealabilă pentru capătul de cerere privind raportul de inspecție fiscală nr. 13551 / 3 07 2007 încheiat de activitatea de control fiscal. Motivează că acest raport a stat la baza emiterii deciziei de impunere și cuprinde constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal astfel că actul care produce efecte față de reclamantă este decizia de impunere nr. 80 din 03 07 2007.
Mai arată că reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii privind obligațiile fiscale suplimentare prin care s-a respins la rambursare suma de 136.847 lei reprezentând TVA, dar în condițiile în care în contestație nu a arătat care sunt motivele de fapt pentru care nu este de acord cu sumele înscrise în decizia de impunere și nu a precizat nici un temei legal pe care se întemeiază solicitările sale, deși i s-a solicitat prin adresa nr.26827/ 1 10 2007 completarea contestației și pentru că nu a răspuns solicitării, organul de soluționare a contestației nu s-a putut investi cu soluționarea pe fond a contestației reclamantei și a respins-o ca nemotivată făcând aplicarea prevederilor art. 206- 217 Cod procedură fiscală.
Administrația Finanțelor Publice a municipiului A prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală motivând că aceasta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.80 / 3 07 2007 prin care s-a respins la rambursare suma de 136.847 lei reprezentând TVA invocând că nu au fost luate în considerare de organul de control nici o justificare adusă de societate printre care cea mai importantă este faptul că aceasta nu a solicitat restituirea TVA de la începutul activității ci numai pe o perioadă bine determinată respectiv, august 2003 - martie 2004, dar în condițiile în care reclamanta nu a arătat motivele de fapt și nu a precizat temeiul legal pe care își întemeiază solicitările și nu este de acord cu sumele înscrise în decizia de impunere, serviciul soluționare contestații a solicitat completarea acesteia, solicitare la care reclamanta nu a răspuns, restituirea de TVA a fost respinsă.
Pentru soluționarea cauzei instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții, având ca obiective să se stabilească existența lucrărilor la imobilul din nr. 304/C efectuate de SRL, valoarea acestor lucrări conform situațiilor de lucrări la data efectuării lor, 2003-2004, și dacă facturile emise de or cu nr. - / 31 03 2004 și nr.- /30 08 2003, cuprind valoarea lucrărilor efectuate.
Prin sentința civilă nr.199/9.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanta SRL A împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A și în consecință:
A anulat decizia de impunere nr.80/03.07.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice A și decizia nr. 1094/18.10.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat pârâtele să ramburseze reclamantului suma de 136.847 lei TVA cu dobânzi legale începând cu data de 04.09.2007 până la achitarea sumei și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 5.350 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 2003-2004, reclamanta a realizat prin intermediul SRL, lucrări de construcții la imobilul situat în localitatea nr. 304/C, lucrări care au fost facturate de către or cu facturile nr. -/31 03 2004 în valoare de 849.114 lei și nr.-/30 08 2003 în valoarea de 100.906 lei. În baza acestor facturi a solicitat restituirea TVA aferent perioadei 1 08 2003 - 31 03 2004 în valoare de 136.847 lei. În urma verificării decontului de TVA, organul de control fiscal a respins cererea de rambursare stabilind prin decizia de impunere nr. 80/30 07 2007, obligații fiscale suplimentare și de asemenea, prin decizia nr.1094/18 10 2007, respins contestația depusă de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere ca nemotivată, susținând că reclamanta nu a prezentat organelor de control documentele solicitate pe baza cărora să se poată stabili valoarea lucrărilor de construcție care au fost efectuate pentru realizarea obiectivului "casă de locuit din loc. nr. 304/C".
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că toate lucrările executate de SRL la imobilul din nr.304/C înscrise în situațiile de lucrări, există, și valoarea acestor lucrări conform gestionării investiției de către or și beneficiar prin contractele de antrepriză și situații de lucrări la prețurile acceptate de beneficiar la nivelul anilor 2003-2004, sunt cele înscrise în aceste situații și corespund valorilor înscrise în facturile emise de către or respectiv, 713.541 lei pentru finisaje și 100.906 lei pentru zidurile de sprijin.
În această situație, emiterea deciziei de impunere nr.80/3 07 2007 privind obligații fiscale suplimentare și a deciziei nr.1094/18 10 2007 de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere apar ca nelegale raportat la împrejurarea că nu au luat în considerare lucrările de construcții efectiv executate și achitate de către reclamantă, lucrări și valori care au fost confirmate de expertiza tehnică.
Neîntemeiată este și respingerea de la rambursare a sumei de 136.847 lei TVA, pe motivul că societatea nu a putut face dovada că în proiect este prevăzută lucrarea zid de sprijin, având în vedere că lucrarea a fost efectuată, existența și valoarea ei fiind confirmată de către expertul or.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 345/2002, dreptul de deducere a TVA ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă iar persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA au dreptul de deducere a taxei aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării de livrări de bunuri sau prestări de servicii scutite de TVA, prevăzute la art. 11 și la art. 12, TVA pe care persoana impozabilă are dreptul să o deducă fiind TVA datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează să-i fie prestate de către o altă persoană înregistrată ca plătitor de TVA. De asemenea, potrivit art.24 din aceeași lege, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu următoarele documente respectiv, facturi fiscale sau alt documente legal aprobate emise pe numele său de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de TVA.
Față de aceste reglementări, și de documentele de executare lucrărilor și de facturare a acestora, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită la deducerea TVA aferentă facturilor nr. - / 31 03 2004 și nr.- /30 08 2003, astfel că, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanta SRL A împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A și în consecință, a anulat decizia de impunere nr.80/03 07 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice A și decizia nr.1094/18 10 2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a obligat pârâtele să ramburseze reclamantului suma de 136.847 lei TVA cu dobânzi legale începând cu data de 04.09.2007 până la achitarea sumei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A susține, în esență, următoarele:
Se învederează că prima instanță omite a se pronunța față de excepția nemotivării în drept a contestației în procedură administrativă prealabilă motiv pentru care reiterează această excepție:
Invocă excepția nemotivării în drept a contestației în procedură administrativă prealabilă pentru capătul de cerere privind Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.80/03.07.2007 emisă de Activitatea de Control Fiscal din cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului
Astfel, arată că societatea reclamantă a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 80/03.07.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin care s-a respins la rambursare suma de 136.847 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată, invocând în susținerea contestației motivul că nu a fost luată în considerare de către organul de control nici o justificare adusă de societate - printre care cel mai important este faptul că aceasta nu a solicitat restituirea taxei pe valoarea adăugată de la începutul activității ci numai pe o perioada bine definită, respectiv august 2003 până în martie 2004, perioadele anterioare fiind verificate de organele de control," că nu s-a ținut cont în cadrul Raportului care a stat la baza Deciziei de impunere de motivele înscrise de conducerea A la desființarea constatărilor din cap.III.2/ conform Deciziei nr. 695/20.09.2004. Astfel, reclamanta a arătat în contestația formulată: "considerăm noi, greșit, că în loc să fie verificate cele solicitate s-a cerut societății aducerea unor acte de la începutul demarării construcției respectiv din anii 2001 -2002, acte ce au fost ridicate și nerestituite în parte de către organele de control ce au verificat societatea de câteva ori în perioada 2003 - 2004 - 2005, inclusiv prin procesul verbal la care constatările au fost desființate prin Decizia 695/2004."
Reclamanta prin contestația formulată a afirmat că nu înțelege de ce atât de multe suspiciuni apar asupra realității operațiunilor economice și a operațiunilor înscrise în devizele de lucrări când în fapt este practic vorba de două documente respectiv factura nr. -/31.03.2004 în valoare de 8.491.143.568 lei vechi cu taxa pe valoarea adăugată aferentă de 1.355.728.805 lei și o factură cu nr. -/30.08.2003 în valoare de 1.009.056.471 lei vechi cu taxa pe valoarea adăugată de 191.720.729 lei care se puteau verifica asupra realității, legalității, oportunității și necesității fără întrunirea unei comisii mai mult sau mai puțin speciale. Mai mult, pentru a se stabili realitatea s-a cerut de către societate atât o verificare suplimentară printr-un expert tehnic autorizat, cât și efectuarea unei verificări contabile extrajudiciare de către un expert contabil autorizat care a stabilit unele concluzii care de asemenea nu au fost luate în considerare de organele de control ale Activității de Control Fiscal.
În contestația formulată reclamanta a arătat care sunt motivele de fapt pentru care nu este de acord cu sumele înscrise în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 80/03.07.2007 emisă de Activitatea de Control Fiscal a municipiului A însă nu a precizat nici un temei legal pe care se întemeiază solicitările sale, în considerarea prevederilor art. 7 și art. 213 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat. În acest sens, Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Aas olicitat reclamantei prin adresa nr. 26827/01.10.2007 completarea contestației depuse, cu temeiurile de drept care să se refere la fondul cauzei, în termen de 5 zile de la data primirii adresei.
Arată că reclamanta, deși a primit adresa nr. 26827/01.10.2007 în data de 03.10.2007, așa după cum rezultă din confirmarea de primire anexată la dosarul cauzei, nu a răspuns solicitării până la data emiterii deciziei de soluționare a contestației, neprezentând motivele de drept care să susțină cele afirmate în contestație.
În aceste condiții organele de soluționare a contestației nu s-au putut investi cu soluționarea pe fond a contestației reclamantei, ci în mod corect au respins contestația reclamantei ca nemotivată, făcând aplicarea corectă a prevederilor art. 206-217 Cod procedură fiscală.
Se mai susține și că motivarea hotărârii primei instanțe este greșită.
De asemenea se arată că, în perioada supusă inspecției fiscale societatea a achiziționat o serie de lucrări de investiții la imobilul situat în localitatea nr. 340/C, jud. A, servicii aferente pentru care solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată, organul de inspecție fiscală a solicitat anumite documente anterioare perioadei supusă inspecției fiscale având în vedere neconcordanțele între valoarea investiției înscrisă în diverse documente, respectiv autorizația de construcție (688.220.500 lei ROL), declarația dată de dministratorul societății la recepția finală a investiției (750.000.000 lei ROL), evidența contabilă a societății (19.435.391.389 lei ROL, valoare reflectată în contul 231 "imobilizări în curs" aferent acestei investiții la 31.03.2004).
Documentele anterioare solicitate de organele de control erau necesare pentru efectuarea expertizei tehnice și sunt cele prevăzute în procesul verbal din data de 13.02.2007 semnat și de reprezentantul
privind realitatea lucrărilor de investiție efectuate se bazează pe neconcordanța între valoarea investiției înscrisă în diverse documente, neconcordanță redată mai sus precum și din neprezentarea unor documente atât organului de inspecție fiscală cât și expertului tehnic numit prin decizia nr. 33104 din 02.10.2006, pentru efectuarea unei expertize tehnice a imobilului.
Instanța de recurs trebuie să aibă în vedere prevederile art. 49 alin. 1 și 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, pentru determinarea stării de fapt fiscale, respectiv că probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege.
Avându-se în vedere că societatea nu a prezentat organelor de control și expertului tehnic documentele pe baza cărora să se poată întocmi o expertiză asupra volumului și valorii lucrărilor de construcție care au fost executate pentru realizarea obiectivului "casă de locuit" din localitatea nr. 304/C, nu s-au putut corobora probele administrate de societate cu cele solicitate de organele de control, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale. Societatea nu a prezentat nici un document din care să rezulte ridicarea documentelor. Singurul document de ridicare de documente este procesul verbal încheiat în data de 25.04.2006, dar conform acestui document actele ridicate au fost restituite în data de 04.05.2006.
Ca urmare a celor mai sus arătate și în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (3) lit.a) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, organul de inspecție fiscală, în mod temeinic, respinge de la rambursare taxa pe valoarea adăugată solicitată prin decontul de aferent lunii martie 2004. Societatea a dedus în baza celor două facturi fiscale nr. - și nr. -, TVA în sumă de 154.744 RON, dar se solicită la rambursare doar suma de 136.847 lei RON.
În recursul formulat, pârâta A susține următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut susținerile contestatoarei referitoare faptul că organele fiscale nu au luat în considerare documentația depusă de societate în vederea efectuării expertizei.
Consideră că prima instanță nu a ținut cont de susținerile sale, atâta timp cât a ignorat adresa nr.26827/01.10.2007 a Serviciului Soluționare Contestații din cadrul A prin care s-a solicitat reclamantei completarea contestației în vederea soluționării acesteia și totodată organele de control au solicitat prin referatul înregistrat la Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr.5624/23.08.2006 aprobarea efectuării unei expertize care să stabilească cantitatea și valoarea reală a serviciilor prestate de către - SRL către SRL. Cu toate că societatea a fost notificată prin mai multe adrese să pună la dispoziție documentele înscrise în procesul verbal din data de 13.02.2007 aceasta nu s-a conformat, astfel că expertiza necesară stabilirii cantității și valorii reale nu s-a putut realiza.
Se mai arată că instanța, la solicitarea contestatoarei a dispus efectuarea în cauză a unei expertize, prin care să se clarifice câteva aspecte referitoare la valoarea lucrărilor efectuate și la existența anumitor lucrări. După depunerea expertizei la dosarul cauzei de către expertul tehnic, Aaf ormulat Obiecțiuni la acest raport în care a arătat că acesta se contrazice în afirmațiile sale arătând punct cu punct cele precizate privitor la obiectivul 1, 2 și 3.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Faptul că prima instanță a omis să se pronunțe în privința excepției de nemotivare în drept a contestației promovate de către reclamantă pe calea procedurii prealabile, nu poate constitui prin ea însăși o cauză de inadmisibilitate a introducerii acțiunii la instanță, care poate fi analizată sub toate aspectele.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost examinată întreaga documentație care a stat la baza emiterii facturilor fiscale nr.- din 31.03.2004 și nr.-/30.08.2003.
Relativ la aceste facturi se constată că ele datează din data de 30.08.2003, respectiv 31.03.2004, împrejurare față de care în speță sunt aplicabile atât dispozițiile art.24 din legea nr.345/2002 cât și Legea nr. 571/2003, care conțin prevederi similare, în privința deducerii TVA.
Tot din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă fără echivoc realitatea existenței lucrărilor executate de către - SRL la imobilul cu destinație turistică situat în județul A cât și faptul că prețurile stabilite se află la nivelul anilor 2003-2004, iar situațiile de lucrări întocmite se reflectă în facturile emise.
Drept urmare, în raport de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondate recursurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.199/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./07.07.2009
Tehnored./13.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
