Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 897/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--23.02.2009

DECIZIA CIVILĂ NR.897

Ședința publică din 09.06.2009

PREȘEDINTE: Claudia LIBER

JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu

JUDECĂTOR 3: Diana Duma

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.49/CA/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară a Curții de Apel Timișoara.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr 7010/30/22.09.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE si INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ A, obligarea acestora la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu ce i se cuvin pe anii 2002-2003 în calitate de polițist - funcționar public din cadrul MIRA, sume actualizate cu coeficientul de inflație; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că reclamantul are calitate de polițist funcționar public cu statut special ce i-a fost conferit prin art. 1 din L 360/2002 iar acest statut atrage beneficiul primei de vacanță prev. de L 188/99 drept care nu a fost acordat însa întrucât aplicarea acestor prevederi a fost suspendată consecutiv pe anii 2002-2006.

Deși OG 38/2003 care stabilește dreptul polițiștilor la plata primei de concediu a intrat în vigoare la 1.01.2004 reclamantul apreciază că de la data intrării în vigoare a L3 60/2002 și până la 1.01.2004 sunt aplicabile prevederile art. 78 al.1 din L 360/2002 coroborate cu art. 35 al.2 din L 188/99.

Se mai arată ca dreptul la prima de vacanță există în prezent întrucât nu a fost înlăturat de legiuitor și nu s-a prescris iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor acordate, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr.49/CA/14.01.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantului, reținând următoarele:

Reclamantul are calitatea de polițist de frontieră aflându-se în raporturi de serviciu cu A iar potrivit art. 1 din L 360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea în vigoare a L3 60/2002.

Actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor îl reprezintă OG 38/2003, act normativ care la art. 37 instituit dreptul polițiștilor la prima de concediu dar, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1.01.2004. Reclamantul invocă faptul că anterior datei de 1.01.2004 era îndreptățit la plata primei de vacanță în condițiile în care Legea 360/2002 îi conferea statutul de funcționar public cu statut special astfel încât îi sunt aplicabile prevederile art. 35 al.2 din L 188/99, invocând în acest sens și disp. art. 78 al.1 din L 360/2002 potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile L 188/99 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.

Instanța nu a reținut o asemenea interpretare juridică în condițiile în care L 360/2002 prevede la același art.78 dar la alin. 2 faptul că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aceleași dispoziții legale fiind aplicabile și în cazul pensionarii polițiștilor (alin 3). Ca atare, în prezența alin. 2 al art.78 din L 360/2002 nu se poate retine incidența L 188/99 câtă vreme acestui domeniu, respectiv cel al salarizării polițiștilor, i se aplică în mod expres dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar, respectiv aceștia erau retribuiți în baza L 138/99 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, ținând cont și de faptul că până la data intrării în vigoare a L3 60/2002 polițiștii aveau calitatea de cadre militare, o categorie distinctă de cea a funcționarilor publici.

Instanța a mai reținut că Legea 138/99 privind salarizarea militarilor nu prevede dreptul la prima de concediu pentru categoriile profesionale ce cad în incidența sa, polițiștii nefiind remunerați cu salarii ci cu solde or, în ipoteza invocată de reclamant plata primei de concediu se face prin raportare la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, situație de nerealizat în speță în condițiile în care în perioada 2002-2003 reclamantul nu a fost retribuit cu salariu ci cu soldă, astfel încât nu există o măsură etalon între soldă și salariu.

În ceea ce privește practica judiciară depusă de reclamant în susținerea pretențiilor sale instanța a reținut, pe de o parte, faptul că aceasta nu reprezintă izvor de drept iar pe de altă parte, nu dovedește existența unei practici judiciare unitare la nivelul întregii țări în această chestiune.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul recurent arată că art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 face trimitere la prevederile Legii nr.188/1999, această din urmă lege prevăzând dreptul la prima de concediu pentru funcționarii publici.

Mai arată recurentul că, întrucât Legea nr.138/1999, în baza căreia erau salarizați polițiștii în perioada 2002-2003, nu reglementează dreptul la prima de concediu, se aplică dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, cu care se completează Legea nr.360/2002 privind statutul polițiștilor.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Aaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând în esență că, pe perioada pentru care se solicită prima de vacanță, Legea nr.138/1999, în baza căreia erau salarizați polițiștii, nu prevedea un atare drept, prima de concediu fiind reglementată pentru această categorie abia începând cu anul 2004, prin intrarea în vigoare a nr.OG38/2003.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamantul recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Reclamantul recurent susține că, întrucât Legea nr. 138/1999, în baza căreia era salarizat în perioada 2002-2003, nu prevedea dreptul la prima de concediu pentru polițiști și personalul militar, pentru această perioadă s-ar aplica dispozițiile art. 34 alin 2 din Legea nr.188/1999, care reglementează dreptul la prima de concediu pentru funcționarii publici.

Însă, așa cum a reținut prima instanță, cele două acte normative, respectiv Legea nr. 138/1999, care reglementa salarizarea polițiștilor în perioada menționată, și Legea nr.188/1999, care reglementează drepturile și obligațiile funcționarilor publici, sunt acte normative adresate unor categorii socio-profesionale distincte.

Astfel, în măsura în care Statutul polițiștilor (Legea nr.360/2002) face trimitere, în ceea ce privește salarizarea, la o lege specială, respectiv la Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor, se impune a concluziona că trimiterea generică la dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici se referă la toate aspectele pe care nu le cuprinde Statutul polițiștilor, excluzând însă salarizarea. Concluzia se impune întrucât, dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde polițiștilor și alte drepturi decât cele prevăzute pentru personalul militar, respectiv și drepturile funcționarilor publici, atunci art. 78 alin 2 din Statutul polițiștilor ar fi făcut trimitere nu numai la legea specială de salarizare a personalului militar ci și la legea specială de salarizare a funcționarilor publici, reprezentată în perioada de referință, de OUG nr.192/2002.

Or, domeniul salarizării polițistului având o reglementare specială, nu este posibil, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, ca o categorie de personal să cumuleze drepturile salariale prevăzute de dispozițiile legale referitoare la două categorii distincte, respectiv personalul militar și funcționarii publici.

Cât privește practica judiciară invocată, este adevărat că a existat opinia contrară celei expuse în prezenta hotărâre, minoritară de altfel, însă jurisprudența s-a cristalizat în sensul că polițiștii beneficiază de dreptul la primă de concediu doar începând cu anul 2004, ca efect al apariției OG nr.38/2003, astfel încât inclusiv această instanță se raliază jurisprudenței majoritare.

Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamant sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca fiind temeinică și legală.

Totodată, Curtea va lua act că intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.49/CA/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- LIBER - - - - -

GREFIER

- -

Red./06.07.2009

Tehnored./07.07.2009

Ex.2

Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător

Președinte:Claudia
Judecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Diana Duma

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 897/2009. Curtea de Apel Timisoara