Contestație act administrativ fiscal. Decizia 865/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.865
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T, împotriva sentinței civile nr.465/CA/16.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Fiscală a Municipiului T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei recurente depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei, iar reprezentantul pârâtei intimate a depus delegație și întâmpinare pe care o comunică și cu reprezentantul reclamantei recurente.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, modificarea sentinței în sensul scutirii societății reclamante de la plata penalităților având în vedere că aceasta se află în procedura de dizolvare și lichidare, situație în care datoriilor față de buget nu li se mai aplică majorări și penalități. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, pentru motivele reținute de instanță și din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.465/CA/16.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalului Timiș respinge acțiunea formulata de reclamanta T, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Tpentru anulare act administrativ fiscal, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 1785/30 din 06.02.2008, reclamanta T, chemat în judecată în calitate de pârâtă Direcția Fiscală a Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.1 din 04.01.2008 privind soluționarea contestației nr. E 12007 - -/11.12.2007, formulată împotriva notei de constatare nr. E 12007 - -/21.11.2007 de către SC T și pe cale de consecință admiterea contestației și înlăturarea de la plată a sumei de 19.281 lei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin contestația depusă în termen la Direcția Fiscală a Municipiului Taa tacat nota de constatare nr. E 12007 - -/21.11-2007, neprezentată spre semnare ci doar transmisă prin poștă la 27.11.2007, prin care s-a reținut ca stare de fapt că, în perioada 2005 - 2007 nu s-au depus declarații de impunere pe bunuri mobile și imobile și în baza actelor normative în vigoare s-au calculat impozite cu majorări și penalități de întârziere în sumă de 51.496 lei.
Contestația s-a întemeiat pe art.107 alin. 1-4 din OG 92/2003 republicată, care prevede că, certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidența pe plătitor a organului fiscal competent și cuprinde creanțele fiscale exigibile existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, denumită luna de referință. Reclamanta face precizarea că nedepunerea nu a fost din culpa societății ci din neprimirea documentelor de înregistrare fiscală la punctele de lucru.
Un alt aspect invocat de către reclamantă și care susține că nu a fost luat în seamă, a fost acela că în conformitate cu disp. art.122 alin.1 din OG nr.92003,pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței. Prin încheierea nr. 4968/05.05.2006 a Judecătorului delegat la. T, comunicată reclamantei, s-a constatat dizolvarea persoanei juridice
Direcția Fiscală a Municipiului Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și nelegală.
Din analiza actelor depuse dosar tribunalul reține în fapt următoarele:
Nota de constatare fiscală nr. E 12007--/21.11.2007 a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. E 12007--/21.11.2007 prin care au fost stabilite obligații fiscale în sarcina reclamantei în total de 51 496 RON, din care reclamanta a contestat suma de 19281 RON. Această notă de constatare a fost emisă ca urmare a solicitării reclamantei de emitere a unui certificat de atestare fiscală, cerere înregistrată sub nr. E 12007--/12.07.2007.
Deoarece reclamanta, până la data solicitării acestui certificat, nu a depus toate documentele referitoare la baza impozabilă necesară stabilirii obligației fiscale, s-a procedat la verificarea societății reclamante și nu la inspectarea acesteia. Această procedură este în concordanță cu disp. art. 85.pr. fisc. coroborate cu disp. art. 90. pr. fiscală.
Nu pot fi reținute nici apărările reclamantei precum că nu ar datora majorări de întârziere pentru că acestea ar fi ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, fiind făcută referire la Încheierea nr.385/14.01.2005 a Judecătorului delegat la. T și Încheierea nr. 4968/05.05.2006.
Societatea reclamantă a fost dizolvată de drept, urmare a cererii ON. nr. 7951/05.05.2006 prin Încheierea nr. 4968/05.05.2006 de către Judecătorul delegat pe lângă ORC, comunicată societății prin Comunicarea nr. 4968/05.05.2006, în temeiul art.30 din Legea nr.359/2004.
Reclamanta recurează soluția suscitată solicitând modificarea ei prin admiterea acțiunii, reiterând motivarea din acțiune, cum că instanța nu a reținut corect starea de fapt, neținând seama că în fapt neplata la termen a sumelor stabilite ca și creanță fiscală nu s-au datorat culpei societății ci datorită neprimirii documentelor de înregistrare fiscală la punctele de lucru; acest fapt nu s-a cerut a fi dovedit cu probe de către prima instanță.
Potrivit art.173 din Codul d e procedură fiscală procedura de lichidare este asimilată cu procedura debitorilor aflați în lichidare potrivit Legii nr.359/2005, astfel că prin analogia textelor de lege, majorările și penalitățile de întârziere vor avea același regim juridic, fapt ce nu l-a analizat prima instanță. Aceasta a analizat doar că nu s-a dat încheierea de intrare în insolvență, or, după dizolvare este clar că urmează lichidarea patrimoniului.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor din recurs, învederate, precum și în conformitate cu prevederile legale aplicabile, din art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că respingerea acțiunii, astfel cum a dispus instanța de fond, este soluția corectă.
Motivarea care susține o astfel de concluzie se impune a fi însă complinită, în sensul că reclamanta recurentă nu a atacat în contencios administrativ, respectiv în procedura contestării dispuse prin art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, un act din cele posibil a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale din Codul d e procedură fiscală, completate cu prevederile Legii nr.554/2004.
În speță, nota de constatare contestată nu reprezintă un act administrativ fiscal în înțelesul art.43 din nr.OG92/2003 posibil a fi contestat distinct, în condițiile art.205 și următoarele din nr.OG92/2003, ci, această notă de constatare a stat la baza emiterii actului administrativ fiscal, reprezentat de Decizia de impunere nr.E/2007 - - din 21.11.2007, prin care sunt stabilite concret obligațiile fiscale de plată față de bugetul local, în sarcina reclamantei, și căreia i se aplică dispozițiile legale suscitate, dar care nu face obiectul cauzei.
Pe de altă parte, reclamanta recurentă, în motivarea acțiunii sale face referire la motivul anterior care a condus la calculul datoriilor fiscale, fapt care, de asemenea excede cadrului procesual al speței.
Așa fiind, recursul prin care nu se aduc elemente de fapt și de drept care să conducă la o altă soluție, este găsit nefondat și respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta T, împotriva sentinței civile nr.465/CA/16.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,18.09.2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
aflată în concediu
VICEPREȘEDINTE
-
GREFIER
- -
Red./10.11.2008
Tehnored./11.11.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
