Anulare act administrativ . Decizia 852/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.852
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă O, împotriva sentinței civile nr.408/CA/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune note de ședință prin care-și exprimă punctul de vedere asupra competenței materiale în soluționarea prezentei cauze, arătând și oral că Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara îi revine competența.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. Mai precizează că nu a fost declanșată o judecată penală întrucât nu s-a reținut în sarcina cuiva săvârșirea vreunei infracțiuni.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.408/CA/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Dispune anularea Deciziei nr. 5557/15.10.2007 și a procesului verbal de cercetare nr.4680/29.06.2007 emise de ITM O în privința caracterului accidentului consemnat la punctul q din PV 4680/29.06.2007, cu referire la foștii salariați ai reclamantei. Respinge în rest acțiunea. Fără cheltuieli de judecată.
În considerente, instanța de fond constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 8282/30/6.11.2007 reclamanta - SRL Tas olicitat în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE munca O, anularea procesului verbal nr. 4680/29.06.2007 emis de pârât, de cercetare a evenimentului rutier produs în data de 11.06.2007, în urma căruia numiții și au decedat, recepționat la data de 12.09.2007 prin adresa de comunicare nr. 4680/29.06.2007 și împotriva Deciziei nr. 5557/15.10.2007 emisă de pârât, comunicată prin fax la 29.10.2007, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă împotriva procesului verbal nr.4680/29.06.2007. A solicitat reclamanta anularea în tot a actelor și stabilirea faptului că evenimentului rutier nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale referitor la condițiile prevăzute de art.5 lit. g și art. 31 lit. din 319/2006 și art.2 alin.2 din HG 1425/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, astfel că nu poate fi încadrat în categoria accidentelor de muncă. A mai solicitat reclamanta si anularea sancțiunilor contravenționale și a masurilor impuse.
În motivare, reclamanta arată că prin procesul verbal de cercetare atacat s-a reținut în mod corect starea de fapt legată de accidentul produs în data de 11.06.2007 dar concluziile potrivit cărora accidentul produs este accident de muncă sunt contrare prevederilor legale în vigoare. Astfel, corect s-a reținut că accidentul s-a produs la ora 6 dimineața după ce angajații societății au plecat din T la locul de muncă dar ei trebuiau să se deplaseze înapoi spre T doar la sfârșitul misiunii, adică în data de 15.06.2007. Încălcând aceste obligații, cei doi angajați au plecat neautorizat de la locul misiunii și s-au întors în noaptea de 11.06.2007 provocând accidentul mortal ce a făcut obiectul procesului verbal de cercetare.
au încălcat grav dispozițiile interne ale societății conform cărora condusul pe timp de noapte este interzis, iar în lipsa unei autorizații speciale, mașina nu poate fi folosită în week-end pentru transportul materialelor sau în alte scopuri. Din proprie inițiativă și pentru interes propriu au făcut această deplasare la T, care nu avea nicio legătură cu calitatea de angajate a celor două persoane.
Ca atare, accidentul nu este un accident de muncă în sensul definițiilor cuprinse în art.5 lit.g și art.30 alin.1 din Lg. 319/2006 și nici prin raportare la definiția suplimentară a accidentului de muncă din art. 2 al.9 din Normele de aplicare a Lg. 319/2006.
În ceea ce privește constatările din procesul verbal cuprinse la punctul m, n si o, se arată că motivele de nelegalitate sunt cele enunțate și prin acțiunea formulată împotriva PVC nr. 2169/27.08.2007 iar, în realitate, faptele reținute nu constituie contravenții întrucât instructajul periodic efectuat angajaților este în totalitate conform prevederilor legale, angajații fiind instruiți periodic asupra reglementarilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă. Contravenția prev. la punctul 1 este identică cu cea prevăzută la punctul 2 și în mod greșit s-au aplicat două sancțiuni diferite. Se mai invocă totodată prescripția dreptului de a cere executarea sancțiunii amenzii contravenționale având în vedere că a fost depășit termenul de 1 lună pentru comunicarea procesului verbal în condițiile în care sancțiunea a fost aplicată la 29.06.2007 iar acesta a fost comunicat doar la 27.08.2007.
În ceea ce privește Decizia nr. 5557/15.10.2007, se arată că decizia de respingere a plângerii prealabile este nemotivată în condițiile în care ITM O și-a menținut poziția exprimată în procesul verbal, repetând presupusa incidență a textelor de lege invocate în actul atacat fără a analiza însă obiecțiunile reclamantei.
În drept s-au invocat disp. L 319/2006, HG 1425/2006, L 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul ITM O s-a opus la admiterea acțiunii arătând că pe calea contenciosului administrativ poate fi anulat doar procesul verbal de cercetare nu și PV de constatare și sancționare a contravențiilor, împotriva acestuia reclamanta uzând de dispozițiile OG 2/2001 în dosarul - al Judecătoriei Caracal.
În ceea ce privește PV de cercetare, pârâtul arată că accidentul în urma căruia au decedat foștii salariați ai reclamantei a fost corect încadrat ca fiind accident de muncă, întrucât conform art. 5 lit. g din Lg. 319/2006 este accident de muncă și accidentul de traseu dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers. De asemenea, s-a avut în vedere și definiția suplimentară oferită de art. 2 al.10 din Normele metodologice de aplicare a Lg. 319/2006, potrivit cărora accidentul de traseu este accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers și care a antrenat vătămarea sau decesul.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de cercetare nr. 4680/29.06.2007 întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă O, s-a procedat la stabilirea împrejurărilor și cauzelor care au condus la producerea evenimentului din data de 11.06.2007, în urma căruia au decedat în accident de circulație doi salariați ai reclamantei, numiții și, obiectul cercetării fiind printre altele și acela de determinare a caracterului accidentului. Se constată astfel că numiții și, angajați ai reclamantei, se aflau în misiune în perioada 2.05-15.06.2007 pe proiectul în județul T (primul) și respectiv în B (al doilea). Deplasarea de la T către locul misiunii și întoarcerea se efectua în prima și ultima zi de misiune respectiv în 2 și 15.06.2007, care erau considerate zile de deplasare. În zilele de 9 și 10 iunie, fiind zile nelucrătoare, cei doi s-au deplasat la domiciliul din T, iar în data de 11.06.2007 în jurul orelor 00.30, cei doi au plecat din T cu autoturismul marca Peugeot îndreptându-se spre locul misiunii. În jurul orei 6,00, autoturismul, în timp ce rula pe DN 6-E 70 intrat pe contrasens și a lovit frontal autobuzul cu nr. de înmatriculare -. În urma accidentului rutier foștii salariați ai reclamantei au decedat.
La punctul q din procesul verbal de cercetare, accidentul mai sus descris a fost caracterizat ca fiind accident colectiv de muncă, conform art. 5 lit. g și art. 31 lit. d din Lg. 319/2006 și art. 2 al.9 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, atât în privința salariaților reclamantei cât și față de ceilalți salariați ai - SRL.
În același PV de cercetare la punctele m, n și o s-a reținut încălcarea unor dispoziții legale legate de instruirea periodică a angajaților, conform art. 13 lit. f din Lg. 319/2006, fiindu-i aplicată reclamantei sancțiunea amenzii contravenționale pentru abaterea consemnată la cap.m punctul 1 și avertismentul pentru abaterea consemnata la cap.M punctul 2.
Împotriva acestui proces verbal de cercetare reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 5557/27.09.2007, iar prin răspunsul expediat la 15.10.2007, pârâtul ITM Oaa preciat că motivele reclamantei nu sunt întemeiate, reținând că accidentul în urma căruia au decedat foștii salariați ai reclamantei a fost corect încadrat ca accident de muncă, fiind reiterate prevederile legale cuprinse în procesul verbal de cercetare.
În ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate se arată că acestea au fost aplicate prin intermediul PVC 2169/27.08.2007 iar nu prin PV de cercetare nr. 4680/2007.
Față de dispozițiile art.7 al.1 din Lg. 554/2004 ce reglementează procedura prealabilă obligatorie în cazul atacării actelor administrative unilaterale și ținând cont de natura procesului verbal de cercetare atacat care reprezintă un act administrativ astfel cum este el definit prin art. 2 al.1 lit. c L5 54/2004 în sensul de act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică în vederea organizării, a executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, instanța apreciază că în speță este competentă material în analizarea procesului verbal de cercetare 4680/2007 numai în ceea ce privește constatarea caracterului accidentului ca fiind accident colectiv de muncă. Aceasta deoarece conform art. 32 al.1 din Lg. 319/2006 înregistrarea accidentelor de muncă se face în baza procesului verbale de cercetare iar Inspecția este autoritatea competentă în ceea ce privește aplicarea legislației referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, cercetând evenimentele conform competențelor sale, stabilind sau confirmând caracterul accidentelor (art.47 din L 319/2006).
În ceea ce privește constatările cuprinse la punctele m, n și o din PV de cercetare este de observat că prin acestea pârâtul a constatat încălcarea de către societatea reclamantă a dispozițiilor cuprinse în Lg. 319/2006 privind instruirea periodică a angajaților. În consecință reclamantei i s-au aplicat sancțiuni contravenționale pentru cele două fapte constatate dar sancțiunile nu s-au aplicat prin PV de cercetare nr. 4680/29.06.2007 ci prin PV de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2169/27.08.2007, împotriva căruia reclamanta a formulat plângere contravențională în baza OG 2/2001, plângere ce face obiectul dosarului - al Judecătoriei Caracal.
Referitor la caracterizarea accidentului survenit în data de 11.06.2007 ca fiind accident colectiv de muncă instanța reține că potrivit art. 5 lit. g din Lg. 319/2006, prin accident de muncă se înțelege vătămarea violentă a organismului care a avut loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puțin 3 zile, invaliditate sau deces. Conform art. 30 al.1 lit. g din Lg. 319/2006 este asimilat accidentului de muncă accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.
În mod suplimentar, normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006, cuprinse în HG 1425/2006 mai definesc accidentul de muncă de circulație ca fiind accidentul survenit în timpul circulației pe drumurile publice sau generat de traficul rutier dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu (art.2 pct. 9) iar accidentul de muncă de traseu este definit ca accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers care a antrenat invaliditatea, vătămarea sau decesul.
Raportând definițiile legale mai sus enunțate la constatările de fapt cuprinse în PV de cercetare nr. 4680/29.06.2007, instanța nu poate califica accidentul produs ca fiind accident de muncă în ceea ce privește pe foștii salariați ai reclamantei numiții și, fără a ține seama de ordinele de misiune aflate la filele 69 și 70 dosar.
Astfel, prin aceste ordine de misiune foștii salariați ai reclamantei s-au aflat în misiune în perioada 2-15.06.2007 pe proiectul în jud. T primul și în B al doilea. În concluzie accidentul nu s-a produs pe traseul normal la care face referire art. 30 al.1 lit. g din Lg. 319/2006, în condițiile în care cei doi salariați, la data producerii accidentului, trebuiau să se afle la locul misiunii.
Teza potrivit căreia zilele de 9 si 10 iunie 2007 fiind zile libere aceștia au venit la domiciliul din T de unde in ziua de 11.06.2007 orele 00.30 s-au îndreptat spre locul misiunii aici asimilat locului de muncă, în sensul Lg. 319/2006, nu poate fi reținută de instanță în condițiile în care din ordinele de misiune eliberate pentru cei doi foști salariați rezultă că aceștia s-au aflat în misiune pe perioada 2-15.06.2007, perioadă în care angajatorul le-a achitat drepturi de diurnă de 120 de lei pentru fiecare dintre cele 14 zile rezultând un total de 1680 lei pentru fiecare salariat. Câtă vreme foștii salariați ai reclamantei au beneficiat de diurnă și pentru zilele de 9 și 10.06.2007 rezultă că din punctul de vedere al angajatorului cei doi se aflau în misiune și trebuiau să rămână la locul de misiune inclusiv în zilele libere, fiindu-le plătite cheltuielile de diurnă și cazare și pentru aceste zile.
Faptul că cei doi salariați au părăsit locul misiunii, în perioada de misiune, pentru a veni la domiciliul din T, reprezintă un act voluntar, aceștia nefiind în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu așa cum sunt ele definite la art. 2 pct. 15 din HG 1425/2006, respectiv sarcini profesionale stabilite prin dispoziții scrise ale conducătorului unității.
În aceste condiții, instanța reține că față de foștii angajați și, accidentul descris în PV de constatare 4680/29.06.2007 întocmit de ITM O nu are caracterul unui accident de muncă, fiind astfel un accident în afara muncii, așa cum este el definit de art. 2 pct. 11 din HG 1425/2006.
Mai este de observat faptul că accidentul a fost calificat accident colectiv de muncă întrucât a avut ca efect nu numai decesul foștilor salariați ai reclamantei dar și vătămarea altor patru persoane, angajați ai - SRL, care la data respectivă erau transportați de la domiciliu la locul de muncă.
În privința acestor persoane, respectiv numitele, și, accidentul din 11.06.2007 ce a produs vătămarea acestora își păstrează caracterul de accident de muncă de traseu, întrucât a avut loc în timpul și pe traseul normal al deplasării acestor salariate de le domiciliu la locul de muncă, astfel încât acțiunea reclamantei privind anularea constatărilor de la punctul q din procesul verbal de cercetare atacat a fost respinsă în ceea ce privește aceste persoane și admisă numai în privința foștilor salariați ai reclamantei.
Așa cum s-a arătat anterior, constatările de la punctele m, n și o din PV de cercetare s-au materializat în fapt în întocmirea PV de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2169/27.08.2007 care a făcut obiectul plângerii contravenționale în dosarul - al Judecătoriei Caracal astfel încât, reținând că sub acest aspect analiza motivelor legate de săvârșirea contravențiilor privind nerespectarea dispozițiilor Lg. 319/2006 pentru instruirea periodică a angajaților, revine instanței judecătorești sesizate cu soluționarea plângerii contravenționale, motiv pentru care văzând și disp.art.34 din OG 2/2001 instanța respinge capătul de cerere privind anularea constatărilor cuprinse la punctele m, n și o din procesul verbal de cercetare atacat.
sentință a fost recurată, în termenul legal, de către pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă O, care solicită modificarea ei prin respingerea în totalitatea acțiunii.
În motivarea căii de atac se susțin următoarele:
Nu are nici un fel de relevanță faptul că angajatorul a achitat celor doi salariați diurna inclusiv pe perioada în care aceștia au părăsit locul misiunii, în condițiile în care această sumă se putea recupera.
De altfel, intimatul nici nu a menționat pe parcursul cercetării acest aspect.
De asemenea, art.30 alin.1 lit.g din cadrul Legii nr.219/2006 nu face nici un fel de referire asupra faptului că deplasarea de la domiciliul lucrătorului către locul de muncă organizat de angajator trebuie să se facă obligatoriu la începutul și sfârșitul programului sau la începutul și sfârșitul delegării (în cazul în care aceasta durează mai multe zile).
Angajatorul intimat a rămas în pasivitate și nu a aplicat propriile reglementări cu privire la interzicerea folosirii autoturismelor aflate în proprietatea societății intimate pentru deplasări în interes personal.
Mai exact, culpa intimatului rezidă în pasivitatea în care a rămas pe parcursul zilelor de 09 și 10.06.2007 în care, deși a știut că cei doi părăsiseră locul în care au fost delegați cu mașina de serviciu, nu a întreprins nicio măsură, axistând astfel o aprobare tacită din partea angajatorului pentru ca cei doi salariați să își petreacă zilele de 9 și 10.06.2007 la domiciliu în
În aceste condiții, nu se mai poate susține faptul că cei doi salariați au părăsit misiunea din proprie inițiativă, ci au plecat spre T cu acordul tacit al angajatorului, conchide recurentul.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor expuse și în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, că motivele de recurs sunt nefondate și prin urmare recursul se va respinge ca neîntemeiat, în aplicarea prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Instanța de fond, în considerentele hotărârii pronunțate, pe care Curtea și le va însuși a reținut o stare de fapt conformă realității necontestate de partea pârâtă, recurentă în prezenta cauză, căreia i-a aplicat dispozițiile legale incidente.
Este evident că în privința celor doi angajați ai reclamantei intimate nu poate fi vorba despre un accident de muncă, faptul petrecut neputând fi asimilat accidentului definit prin art.5 lit.g din Legea nr.319/2006 și nici despre un accident de traseu, cum este reglementat acesta prin art.30 al.1 lit.g din același act normativ, întrucât contrar acestor prevederi legale, deplasarea pe parcursul căreia s-a produs accidentul, nu s-a făcut "în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorilor la locul de muncă organizat de angajator și invers", timpul situându-se în afara zilelor lucrătoare, iar traseul nu era cel stabilit, pentru că locul misiunii lor - conform ordinelor de serviciu, era în județul T și respectiv în
Același raționament subzistă și în contracararea susținerii că nu s-a prevăzut expres când se face deplasarea de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă, cum, de altfel, nu are relevanță deducția că angajatorul ar fi aprobat tacit ca cei doi salariați să-și petreacă zilele de 9 și 10.06.2007 la domiciliul din T, din moment ce nu există o dovadă certă în această privință.
Așa fiind, recursul neîntemeiat se va respinge ca atare.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă O, împotriva sentinței civile nr.408/CA/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,18.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red. /26.11.2008
Tehnored./27.11.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
