Contestație act administrativ fiscal. Sentința 87/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 87/F-
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamanta GENERAL SRL - cu sediul în Pitești, nr. 4, --V,. A,. 11, județul A, în contradictoriu cu pârâtaADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU- cu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru reclamantă în baza împuternicirii avocațiale nr. 317/12.2008 emisă de Baroul A - Cabinet de avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată, prin anularea chitanței fiscale nr. 93787/03.04.2008 emisă de Primăria Municipiului Pitești, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 3,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 03 iunie 2008, o cerere de amânare a cauzei din partea dl.expert
Avocat, având cuvântul pentru reclamantă, arată că renunță la proba cu expertiză contabilă. Depune la dosar în administrarea probei cu înscrisuri, un borderou cu acte ce conține: adresele nr. 39/21.05.2008, 187/25.05.2008, 40/21.05.2008, reprezentând corespondența dintre reclamantă și și un raport de expertiză extrajudiciar. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în sare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că, la 7 mai 2008, GENERAL SRL a solicitat anularea în parte a raportului de inspecție fiscală nr.23247 din 12.12.2007 și a deciziei de impunere privind obligația de a plăti contribuția de 3 % din valoarea foliei din plastic livrată de reclamantă terței persoane în perioada 7.06.2002 - 2.10.2003 și a contribuției de 10.000 lei/kg. din "greutatea ambalajelor introduse pe națională de producătorii și importatorii de bunuri și ambalaje", pentru din plastic livrată aceleiași terțe persoane în perioada 3.10.2003 - 31.12.2003, a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate pentru neplata la termen a contribuțiilor arătate mai sus, precum și a deciziei nr.32 din 20.03.2008 emise de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
În motivare se susține că prin raportul de inspecție fiscală nr.23247 din 21.12.2007 întocmit de funcționarii pârâtei a fost constatat că reclamanta nu a plătit contribuția de 3% din valoarea foliei din plastic livrată Societății Comerciale în perioada 7.06.2002 - 12.10.2003 și nici contribuția de 10.000 lei /kg. din "greutatea ambalajelor introduse pe națională de producătorii și importatorii de bunuri și ambalaje pentru din plastic livrată aceleeași societăți în perioada 3.10.2003 - 31.12.2003", venituri cuvenite fondului pentru mediu și, totodată, au fost calculate sumele pe care organul de control le consideră datorate de reclamantă cu titlu arătat, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere pentru neplata la termen a acestora; iar pe baza acestui raport a fost emisă decizia de impunere.
De asemenea, reclamanta mai arată că a formulat contestație împotriva actelor administrative arătate, însă prin decizia nr.32 din 20.03.2008, pârâta a respins contestația.
Reclamanta solicită anularea actelor administrativ arătate pentru trei argumente.
1. din plastic nu face obiectul obligației de plată a cotei stabilită de art.8 alin.1 lit.d din Legea nr.73/2000 și ulterior de art.8 alin.1 același text din nr.OG86/2003.
În acest sens, reclamanta arată că actele administrative emise de pârâtă sunt nelegale deoarece, aceasta nu a livrat ambalaje din folie de plastic, ci a livrat folie de plastic, iar pentru din plastic nu este prevăzută obligația de plată a contribuției ci doar pentru ambalaje din plastic.
Reclamanta arată că a livrat terței persoane M role de folie de plastic de circa 60 kg. care este folosită de regulă în agricultură pentru acoperirea solariilor, iar reclamanta nu cunoaște ce destinație a dat cumpărătoarea acestui produs.
Că este așa, arată reclamanta, rezultă și din definiția dată în metodologia de calcul a taxelor și contribuțiilor la fondul pentru mediu: "ambalaj, este orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinate reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării bunurilor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator".
În plus, arată reclamanta în nota de comandă emisă de este utilizat termenul " folie din polietilenă tubulară natur " și nu cel de ambalaj din folie; iar în facturile și avizele de însoțire a mărfii ca și din corespondența purtată de reclamantă cu a fost folosit termenul de folie și nu cel de ambalaj din folie. De asemenea și organul de control, arată reclamanta, face distincția dintre ambalaj și vânzarea de folie către.
În concluzie, pentru argumentul arătat, reclamanta susține că aceasta nu poate fi obligată la plata cotei de 3 % din valoarea ambalajelor comercializate pe perioada 7.06.2002 - 2.10.2003 și de 10.000 lei/kg. din greutatea ambalajelor introduse pe națională pe perioada 3.10.2003 - 31.12.2003.
2. Contribuția pentru mediu este justificată a fi datorată, potrivit art.1 din Legea nr.73/2000 numai cu scopul de a fi utilizată pentru protejarea mediului ecologic din România și în consecință, nu mai există această obligație în cazul în care ambalajele au fost folosite pentru produse exportate, așa cum este și cazul reclamantei căci cumpărată de a fost exportată, iar organele de control au refuzat să verifice această apărare.
3. Reclamanta nu poate fi obligată la plata contribuției de 10.000 lei/kg. pentru livrarea foliei de ambalaj după data de 3.10.2003, deoarece textul art.8 alin.1 lit.d din nr.OG86/2003 are alt conținut decât textul din art.8 alin.1 lit.d al Legii nr.73/2000; noul text obligând la plata contribuției doar pe "producătorii și importatorii de bunuri ambalate", care le introduc pe piață nu și pe producătorii de ambalaje. Reclamanta susține că, cumpărătoarea " este cea care a folosit din plastic livrată și a introdus-o pe piață.
La dosar a fost atașat raportul de inspecție fiscală nr.23247 din 21.12.2007 împreună cu anexele acestuia, decizia de impunere din 21.12.2007, mai multe facturi fiscale și note de comandă, mai multe adrese ce relevă corespondența dintre reclamantă și, copia deciziei nr.32 din 20.03.2008 și copia raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmită în afara procesului de către un expert, la cererea reclamantei.
La 22 aprilie 2008 Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Se arată că, potrivit art.9 alin.1 lit.d din Legea nr.293/2002 privind aprobarea OUG nr.93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000 "cota de 3 % din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori de ambalaje cu excepția celor utilizate pentru medicamente, pentru perioada 7.06.2002 - 2.10.2003". În concluzie, susține intimata, reclamanta avea obligația să vireze sumele către Administrația Fondului pentru Mediu.
Se mai arată că organele de control, la încadrarea foliei livrate de reclamantă către M în categoria ambalajelor a fost avută în vedere destinația acesteia.
Cu privire la perioada 3.10.2003 - 31.12.2003 pârâta susține că au fost luate în calcul cantitățile de ambalaje aferente bunurilor ambalate introduse pe piață de General SRL, respectiv bobinele de hârtie și carton pe care sunt comercializate rolele din folie și în care sunt ambalate rolele, cantitățile de ambalaje fiind prezentate în anexa 17.
- Analizând acțiunea, curtea constată că,în fapt, reclamanta General SRL produce și comercializează folie filmată din polietilenă în formă tubulară, pliată, rulată pe bobine, de diferite dimensiuni ca și ambalaje sub formă de saci, de diferite dimensiuni.
În urma controlului efectuat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu la reclamantă, pentru perioada 7.06.2002-31.12.2003, a fost întocmit raportul de inspecție fiscală, înregistrat la pârâtă sub nr.23247 din 21.12.2007, ocazie cu care a fost stabilită în sarcina reclamantei, printre altele și obligația de plată a sumei de 80.201.742 lei ( 34.369.886 lei pentru anul 2002 și 45.831.857 lei pentru anul 2003), cu titlu de taxă de 3% pentru vânzările de folie (fila 14).
În plus, pentru lunile octombrie - decembrie 2003, i-a fost stabilită și obligația de plată a cotei de 10.000 lei/kg. ambalaje.
La aceste două obligații principale au fost calculate și obligațiile accesorii: dobânzi și penalități de întârziere.
Pe temeiul acestui raport a fost emisă decizia de impunere nr.23248 din 21.12.2007 (fila 19).
Prin decizia nr.32 din 20.03.2008, Administrația Fondului pentru Mediu a respins contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție și a deciziei de impunere arătată mai sus.
II.- Motivele invocate de reclamantă ca argumente pentru anularea actelor administrative arătate mai sus, nu sunt fondate.
1.-Nu poate fi reținut primul motiv al acțiunii prin care în esență reclamanta susține că tubulară livrată sub formă de bobine nu constituie ambalaj, în sensul legii, iar pentru perioada 3.10.2003 - 31.12.2003 pentru această folie nu se datorează contribuție, deoarece legea instituie obligația de plată a contribuției numai pentru ambalajul utilizat în țară nu și în afara granițelor țării.
- Curtea constată că pentru perioada 7.06.2002 - 2.10.2003 reclamanta datorează contribuția de 3 % pentru livrată terței M, deoarece această folie, în speță, este ambalaj în sensul legii, deoarece ea a fost destinată protejării mărfii vândute de cumpărătoarea acestei folii.
În drept, în speță sunt incidente regulile art.9 alin.1 lit.d din Legea nr.293/2002, potrivit căruia agenții economici datoreazăcota de 3 % din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori de ambalaje cu excepția celor utilizate pentru medicamente; precum și regula prevăzută la pct.1 lit.b din anexa 1 a nr.HG349/2002, în vigoare până în iunie 2005, potrivit căruia prin ambalaje se înțelege:orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinate reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării bunurilor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator.
Din aceste texte rezultă că, criteriu de definire a ambalajului este cel al destinației produsului.
În fapt, livrată are destinația de ambalare a mobilei. Această prezumție a judecătorului este dedusă din faptul că achizitorul M SRL este o întreprindere ce confecționează mobilă și achiziționată de ea a avut ca destinație ambalarea mobilei în de plastic pentru a putea fi livrată fără să fie deteriorată.
Curtea deduce această concluzie atât din actul constatator, cât și din răspunsurile pe care le-a dat ca răspuns la cererea reclamantei de a preciza destinația foliei. Astfel, prin adresa nr.187 din 25.05.2008 ( fila 64), precizează că nu a fost ținută o evidență a consumului de folie pentru mobila de export. Din această adresă rezultă că societatea arătată utilizează pentru ambalarea mobilei.
Această prezumție de utilizare a foliei cu destinația de ambalare a mobilei nu a fost răsturnată de către reclamantă. Concluzia raportului de expertiză extrajudiciară potrivit căreia tubulară rulată pe bobine nu poate fi utilizată ca ambalaj pentru că ea trebuie să fie prelucrată, adică tăiată, lipită, cusută, nu este concludentă, deoarece tăierea, lipirea și coaserea nu schimbă natura foliei din produs fabricat, în ambalaj.
Curtea consideră că simpla operație de tăiere a foliei și eventuala lipire a ei nu înlătură încadrarea produsului folie în categoria ambalaj deoarece criteriu de definire a ambalajului este destinația produsului. Ar fi irațional să încadrăm produsul arătat în categoria ambalaj din simplele operații arătate mai sus și prin aceasta să fie obligată cumpărătoarea foliei să plătească contribuția de 3 % cu toate că nu aceasta a introdus pe piață materialul toxic pentru mediu, ci producătorul acestei folii.
Nu poate fi reținută teza reclamantei potrivit căreia ea ar fi livrat produsul folie, așa cum rezultă din facturile de însoțire a mărfii. Curtea consideră că nu are nici o relevanță faptul că pe facturi este sau nu menționată destinația foliei. În sensul legii, reclamanta era datoare să știe care este destinația mărfii pentru a putea stabili că datorează sau nu contribuția pentru fondul de mediu.
Cu privire la taxa datorată pe perioada 3.10.2003 - 31.12.2003 curtea constată că, contribuția de 10.000 lei /kg. a fost stabilită pentru cantitățile de ambalaje aferente bunurilor ambalate introduse pe piață de reclamantă, așa cum rezultă din decizia nr.32 din 20.03.2008, (fila 46) respectiv, bobinele de hârtie și carton pe care sunt comercializate rolele de folie ca și în care au fost ambalate rolele.
2. Nu este fondată nici a doua critică prin care, în esență, se susține că reclamanta nu datorează contribuțiile arătate deoarece produsul folie utilizat de terțul SRL a fost destinat exportului de mărfuri.
Curtea constată că nu există nici o dovadă cu privire la utilizarea acestor ambalaje în afara granițelor țării. În lipsa unor probe contrarii aceste ambalaje au rămas în țară fiind livrate terțului SRL care a utilizat produsele protejate în ambalajele arătate mai sus.
3. Nu este fondată nici a treia critică potrivit căreia pentru perioada 3.10.2003 - 31.12.2003 a fost încălcat art.8 alin.1 lit.d din nr.OG86/2003, text care ar prevede obligația de plată a contribuției producătorilor și importatorilor de bunuri ambalate care le introduc pe piață și nu producătorilor de ambalaje.
În realitate, așa cum a fost arătat la punctul II. 1 B de mai sus, pentru perioada 3.10.2003 - 31.12.2003 reclamanta datorează contribuția de 10.000 lei/kg. pentru ambalajul folosit la livrarea foliei către SRL și nu pentru livrarea de folie, cum greșit afirmă reclamanta. Așa cum se observă în anexa 17 (fila 14), pe perioada octombrie - decembrie 2003 nu există mențiunea de plată a contribuției pentru livrarea de folie. În schimb, este evidențiată obligația de plată a contribuției de 10.000 lei/kg aferentă perioadei arătate, pentru "bunuri și ambalaje" și nu pentru livrarea de folie (fila 16).
În concluzie se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta GENERAL SRL - cu sediul în Pitești, nr. 4, --V,. A,. 11, județul A, în contradictoriu cu pârâtaADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU- cu sediul în B, sector 6, nr. 294, -orp
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehn.
4 ex.
01.07.2008.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru
