Contestație act administrativ fiscal. Decizia 877/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.877
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.85/CA/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea de la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- reclamanta - -, a chemat în judecată în calitate pe pârâtul Administrația Finanțelor Publice T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate inexistența dreptului pârâtei de a încasa de la reclamantă suma de 765.919.813 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, a beneficiat de înlesniri la plata prin eșalonarea obligațiilor datorate si neachitate la bugetul de stat, până la data emiterii certificatului fiscal nr. -/05.09.2003 de către pârâta T, în baza Ordinului comun nr. 1618/18.11.2003 al celor două ministere de resort, respectiv și
După intrarea in vigoare a ordinului ministerelor și după ce reclamanta achitase toate obligațiile bugetare conform acestui ordin și cu respectarea graficului de eșalonare stabilit de instituția pârâtă, aceasta a apreciat că societatea nu a achitat la termenele scadente aceste obligații bugetare și, drept urmare, a pornit executarea silită împotriva sa, conform titlului executoriu nr. 94/16.08.2006 si somației nr. -/17829, pentru sumele precizate în petitul acțiunii.
Reclamanta a contestat în instanță atât titlul executoriu, cât și somația, ca acte de executare emise de pârâtă, solicitând anularea acestora ce netemeinice și nelegale și constatarea faptului că și-a achitat toate obligațiile bugetare privind dar și accesoriile aferente acesteia, respectiv dobânda și penalitățile de întârziere la plata, în sumele arătate mai sus.
Prin decizia civilă nr. 346/RCA/02.04.2007 Tribunalul Timișa dispus anularea actelor de executare silită (titlul executoriu și somația) privind executarea sumei totale de 765.919.813 lei cuprinzând dobânda și penalitățile aferente, reținând că întreaga creanță a fost stinsă în condițiile art. 110 și urm. proc.fisc. iar pârâta T, prin emiterea celor doua acte de executare silită, a încălcat dispozițiile ordinului comun nr- pe care l-a interpretat si aplicat eronat, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada că a achitat întreaga datorie, probându-și pretențiile în raport de dispozițiile art. 1169.civ. și art. 129.proc.civ.
Fiind clarificată în mod definitiv și irevocabil situația sumelor care au făcut obiectul actelor de executare silită, societatea a procedat la investirea deciziei Tribunalului Timiș cu formulă executorie pentru aoî nainta pârâtei în vederea ștergerii obligației de plată și recuperării cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată prin hotărâre. Ulterior, i s-a comunicat și adresa nr. 138/09.10.2007 în sensul celor de mai sus, anexându-i-se și hotărârea investită a instanței, însă pârâta, cu adresa nr. -/30.10.2007, a comunicat reclamantei sub semnătura a nu mai puțin de 5 persoane autorizate că decizia civilă nr. 346/2007 a Tribunalului Timiș nu este valabilă, în sensul că aceasta a anulat doar actele de executare silită, nu și obligațiile de plată privind și accesoriile aferente acesteia, cuprinse în ele.
Reclamanta apreciază că nu este posibil și este inadmisibil ca decizia Tribunalului să fie valabilă și aplicabilă numai pentru anularea actelor de executare silită, și nu și pentru anularea obligațiilor de plată din conținutul acestora. Tribunalul Timiș nu putea să dispună anularea obligațiilor de plată în mod separat, pentru că reclamanta nu a cerut acest lucru, ci anularea celor doua acte de executare silită, după ce instanța va constata că toate obligațiile bugetare amintite au fost achitate integral de societate.
In aceasta situație operează puterea lucrului judecat pentru ce s-a hotărât prin această decizie civilă, iar pârâta trebuie să accepte ca în baza acestei hotărâri judecătorești are obligația să anuleze obligațiile reținute în mod eronat sau abuziv în sarcina reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 2435/2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea reclamantei, reținând în motivare că, la data de 22.09.2006 a înregistrat la Judecătoria Timișoara contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice T, solicitând instanței, ca prin hotărâre judecătorească, să anuleze titlul executoriu nr. 94/16.08.2006 din dosarul fiscal nr. 155/P și somația nr. -/17829, cu motivarea că obligația contestatoarei, de plata a recalculată, așa cum rezultă din ordinul nr. 1618/18.11.2003, din certificatul de atestare fiscală nr. -/25.11.2003 și din graficul de eșalonare anexat la certificat, a fost integral executată. acțiunii a învederat că executarea silită a fost pornită deoarece organul fiscal a considerat, în mod greșit, că nu au fost respectate dispozițiile ordinului comun nr. 1618/18.11.2003 al și, de plată a garanției prevăzute de acesta, aspect nereal.
Prin sentința civilă nr. 10618/14.11.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- acțiunea a fost respinsă ca nedovedită raportat la prevederile art. 1169.civ. întrucât, deși pentru lămurirea aspectului invocat de contestatoare ar fi fost necesară efectuarea în cauză a unei expertize judiciare în specialitatea contabilitate, pentru determinarea naturii sumelor cuprinse în titlul executoriu, precum și plata de către societatea a datoriilor fiscale în condițiile impuse de ordinul respectiv, reclamanta s-a opus administrării acestei probe, susținând că împrejurările susmenționate pot fi lămurite numai cu înscrisurile care se regăsesc la dosar.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată de contestatoarea-recurentă, astfel că prin decizia nr. 346/RCA/02.04.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis recursul și, rejudecând pe fond, a modificat sentința atacată și a admis contestația la executare, anulând atât titlul executoriu nr. 94/16.08.2006, cât și somația nr. -/17829, ambele emise de intimata
Astfel fiind, judecătoria apreciază că acțiunea civilă în constatare formulată de este întemeiată, motiv pentru care o va admite ca atare.
Art. 111.proc.civ. permite părții care are interes să facă cerere pentru constatarea existentei unui drept al său sau inexistentei unui drept al pârâtului împotriva sa.
Or, reclamanta, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul acestui dosar, a solicitat, având în vedere că, deși instanța de recurs a dispus anularea celor două acte de executare, pârâta a considerat că nu au fost anulate și obligațiile de plată privind și accesoriile aferente acesteia, cuprinse în aceste acte, să se constate că, urmare a soluției Tribunalului Timiș, nu datorează suma de 765.919.813 lei ROL, din care 733.385.667 lei ROL cu titlu de dobânzi aferente și 32.534.146 lei ROL penalități de întârziere la plata
și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 111.proc.civ. astfel cum rezultă din partea finală a acțiunii introductive de instanță, și nu pe actele normative care reglementează materia fiscală, enumerate de instituția intimată în întâmpinare: Codul fiscal, Codul d e procedura fiscală, Legea contenciosului administrativ sau Ordonanța privind regimul juridic al contravențiilor. Reclamanta nu a solicitat prin acțiunea în constatare anularea unor creanțe fiscale sau a unor acte întocmite de organul fiscal, astfel cum a înțeles pârâta, dovadă că nu a formulat nici contestație împotriva actului administrativ fiscal de impunere, reglementată de art. 205 si urm. din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, republicată, și nici o acțiune în contencios administrativ întemeiată pe Legea nr. 554/2004. De asemenea, nu a înțeles nici să atace, în baza dispozițiilor nr.OG 2/2001, un eventual proces-verbal de contravenție, act care, de altfel, nici nu există.
Tot în mod eronat T apreciază că, prin demersul său judiciar, societatea ar tinde la anularea, respectiv la scăderea din evidențele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice a unor obligații fiscale stabilite în sarcina sa prin acte administrative fiscale de impunere, ceea ce este nereal, în condițiile în care cel care s-a pronunțat asupra legalității naturii și cuantumului sumelor pretinse de la reclamantă cu titlu de obligații fiscale a fost Tribunalul Timiș.
Cum legiuitorul a prevăzut în art. 399 alin. 3.proc.civ. ca în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest sens o altă cale de atac, Tribunalul Timișa analizat în cadrul recursului promovat de legalitatea titlul executoriu nr. 94/16.08.2006 și, implicit, a somației nr. -/17829 emise în baza acestui titlu. Astfel, judecătoria a apreciat în considerentele deciziei de recurs că din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă că societatea reclamantă a achitat în totalitate obligațiile bugetare cuprinse în ordinul comun al și, la termenele stabilite în graficul de eșalonare, cu unele întârzieri de câteva zile pentru obligațiile fiscale curente, pentru lunile mai și ianuarie. Pentru aceste întârzieri, însă, în nici un caz administratorul fiscal nu era îndrituit să anuleze facilitățile atribuite recurentei prin ordinul respectiv, având posibilitate ca, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din ordin, să procedeze la calcularea și încasarea de dobânzi și penalități de întârziere.
Pe de altă parte, s-a reținut că art. 3 alin. 4 din același ordin crează pentru administratorul fiscal posibilitatea de a utiliza garanția constituită la trezoreria organului fiscal teritorial pentru stingerea atât a ratelor, cât și a obligațiilor curente la bugetul de stat în cazurile în care societatea este în imposibilitate de a le achita la termenele prevăzute în grafic sau la scadență, după caz, cu condiția reîntregirii garanției până la următorul termen de plată eșalonată.
In concluzie, tribunalul a considerat că intimata T, prin emiterea celor două acte de executare silită, a încălcat dispozițiile Ordinului comun nr-, pe care l-a interpretat și aplicat eronat, în considerarea faptului că recurenta-debitoare a făcut dovada stingerii datoriei bugetare prin plata, conform documentelor existente la dosarul de fond și situației centralizatoare din dosarul de recurs.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta recurentă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, iar prin decizia nr. 1058/2008 Tribunalul Timișa casat sentința atacata și a trimis cauza spre rejudecare pe fond Tribunalului Timiș în primă instanță.
In motivarea deciziei s-a reținut că, intimata T, prin emiterea celor două acte de executare silită, a încălcat dispozițiile Ordinului comun nr-, pe care l-a interpretat și aplicat eronat, în considerarea faptului că recurenta-debitoare a făcut dovada stingerii datoriei bugetare prin plata, conform documentelor existente la dosarul de fond și situației centralizatoare din dosarul de recurs.
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta și în baza prevederilor art. 274.proc.civ. a obligat pârâta la 19,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru datorată raportat la art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, si timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Administrația Finanțelor Publice T solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul: în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă; în subsidiar respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, respingerea capătului de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecată deoarece aceasta nu se afla în culpă procesuală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii data de instanța de fond cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul tribunalului, este primă instanță, în materie de contencios administrativ și fiscal conform disp. art. 2 alin 1 lit. d ) din Codul d e procedură civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice T solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate inexistența dreptului acesteia din urma de a încasa de la societatea comercială suma de 765.919.813 lei ROL, din care 733.385.667 lei ROL cu titlu de dobânzi aferente și 32.534.146 lei ROL penalități de întârziere la plata, cu cheltuieli de judecată.
Cum în mod corect se arată în calea de atac a intimatei T, intitulată însă Apel, în nici unul din actele normative care reglementează materia fiscală nu este prevăzută acțiunea în constatare ca un mijloc juridic de anulare a unor creanțe fiscale sau a unor acte întocmite de organul fiscal.
Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara - a formulat o cerere de contestație la executare împotriva titlului executoriu nr.94/16.08.2006 din Dosarul fiscal nr. 155/P și a nr. -/17829 în contradictoriu cu
Prin Decizia civilă nr. 346/RCA/02.04.2007, a Tribunalului Timiș, (invocată în fața Judecătoriei Timișoara în cadrul acțiunii în constatare formulată) a fost modificată sentința Judecătoriei Timișoara, cu privire la cererea având ca obiect contestația la executare, dispunându-se anularea titlului executoriu.
Față de faptul că prin decizia invocată nu s-a menționat că se dispune și anularea obligațiilor de plată cuprinse în cele două acte fiscale, îndreptățea partea să solicite, în temeiul art. 281(1) pr. civ. la formularea unei cereri de completarea hotărârii.
însă la această cale oferită de lege, în mod greșit reclamanta s-a adresat cu acțiune în constatare la judecătorie, pentru obligații fiscale, ce sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Față de această situație, tribunalul, a dispus recalificarea căii de atac promovate de T, din apel în recurs și apreciind că Judecătoria Timișoara nu era competentă a judeca cererea reclamantei, raportat la obiectul cererii acesteia, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond, la Tribunalul Timiș, Secția Contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrata sub nr- la aceasta instanță.
Reclamantul a depus a dosar note de ședință prin care a solicitat să se constate că reclamanta nu datorează la bugetul de stat suma de 76.148 lei reprezentând dobânzi aferente TVA și penalități aferente TVA, în consecință să se dispună radierea acestei sume din evidentele fiscale ale pârâtei.
Prin sentința civilă nr.85/CA/26.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta - "" - T, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINATELOR PUBLICE
A anulat certificatul de atestare fiscală nr.38401/09.01.2009 și a dispus radierea sumei de 76.501 lei din evidențele fiscale ale pârâtei ca nefiind datorată de către reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin 10618/2006 Judecătoria Timișoaraa respins contestația la executare formulată de contestatoarea - -.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta - -, iar tribunalul prin dec. civ. 346/2007 pronunțată în dosar nr- a admis recursul declarat, a modificat în tot sentința atacată în sensul că a admis contestația la executare, a anulat titlul executoriu nr. 94/2006 și somația nr. -/17829 emise de către ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, obligând intimata la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea deciziei se arată că întreaga creanța a fost stinsă în condițiile art. 110 și urm. proc.fisc. iar pârâta T, prin emiterea celor două acte de executare silită, a încălcat dispozițiile ordinului comun nr- pe care l-a interpretat si aplicat eronat, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada că a achitat întreaga datorie, probându-și pretențiile în raport de dispozițiile art. 1169.civ. si art. 129.proc.civ.
Fiind clarificată în mod definitiv și irevocabil situația sumelor care au făcut obiectul actelor de executare silită, societatea a procedat la investirea deciziei Tribunalului Timiș cu formulă executorie pentru aoî nainta pârâtei în vederea ștergerii obligației de plată și recuperării cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată prin hotărâre. Ulterior, i s-a comunicat și adresa nr. 138/09.10.2007 în sensul celor de mai sus, anexându-i-se și hotărârea investită a instanței, însă pârâta, cu adresa nr.-/30.10.2007, a comunicat reclamantei sub semnătura a nu mai puțin de 5 persoane autorizate că decizia civilă nr. 346/2007 a Tribunalului Timiș nu este valabilă, în sensul că aceasta a anulat doar actele de executare silită, nu și obligațiile de plată privind și accesoriile aferente acesteia, cuprinse în ele.
Reclamanta apreciază că nu este posibil și este inadmisibil ca decizia Tribunalului să fie valabilă și aplicabilă numai pentru anularea actelor de executare silită, și nu și pentru anularea obligațiilor de plată din conținutul acestora. Tribunalul Timiș nu putea să dispună anularea obligațiilor de plată în mod separat, pentru că reclamanta nu a cerut acest lucru, ci anularea celor două acte de executare silită, după ce instanța va constata că toate obligațiile bugetare amintite au fost achitate integral de societate.
In aceasta situație operează puterea lucrului judecat pentru ce s-a hotărât prin aceasta decizie civilă, iar pârâta trebuie sa accepte că în baza acestei hotărâri judecătorești are obligația să anuleze obligațiile reținute în mod eronat sau abuziv în sarcina reclamantei.
Cu toate acestea la solicitarea reclamantei de a se emite un certificat fiscal, intimata eliberat acest certificat în care figurează obligația de plată a sumei de 76.501 lei.
Având în vedere că titlul executoriu a fost anulat de către instanță, care în cuprinsul deciziei constată și retine că datoria nu există, că reclamanta nu are nici o obligație de plată față de intimată, înscrierea sumei de 76.501 lei în certificatul de atestare fiscală este nelegală, motiv pentru care tribunalul a admis acțiunea, a anulat certificatul de atestare fiscală eliberat pe seama reclamantei și a dispus radierea sumei de 76.501 lei din evidențele fiscale ale pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă, în esență, următoarele:
Se susține că în mod vădit neîntemeiat, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea certificatului fiscal nr.38401 din 09.01.2009 și radierea sumei de 76.501 lei din evidențele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice T pe motiv că în speță ar opera autoritatea de lucru judecat, raportat la cele reținute în cuprinsul deciziei civile nr. 346/02.04.2007 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia civilă amintită mai sus a fost admisă irevocabil acțiunea reclamantei având ca obiect anularea actelor de executare reprezentate de somația -/17829 din 28.08.2006 și titlul executoriu nr.94 din 16.08.2006.
Prin prezenta acțiune se solicită constatarea inexistenței dreptului creditorului bugetar T de a încasa de la aceasta suma totală de 76.592 lei, reprezentând dobânzi și penalități aferente
Susține că în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat nici ca excepție, nici ca prezumție legală absolută întrucât chestiunea asupra căreia s-a pronunțat irevocabil Tribunalul Timiș în dosarul nr- prin decizia civilă nr.346/02.04.2007 este legată strict de actele de executare a căror anulare s-a solicitat și nicidecum de nelegalitatea și netemeinicia actelor administrativ fiscale prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligațiile fiscale în cuantum de 76.592 lei.
Se susține că obligațiile fiscale în cuantum de 76148 lei, reprezentând dobânzi și penalități aferente, au fost stabilite în sarcina reclamantei printr-o serie de acte administrativ fiscale de impunere (decizii de calcul accesorii) emise de organul fiscal în anii 2003-2005, așa cum rezultă și din fișa sintetică pe plătitor editată la 18.02.2009, ca urmare a neachitării la termen de către reclamantă a obligațiilor fiscale de natura TVA stabilite în sarcina sa prin PV de control din 25.07.2001 încheiat de T și a anulării înlesnirilor la plata obligațiilor la bugetul de stat acordate reclamantei prin Ordinul nr.879/10.11.2003 și 1618/18.11.2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Ministerul Finanțelor Publice, emis în baza prevederilor Legii 254/2002 privind unele măsuri pentru creșterea atractivității la privatizare a societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat, ce dețin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului.
Se arată că reclamanta nu a contestat în termenul legal și în conformitate cu prevederile legale în vigoare nici unul dintre actele administrativ fiscale ulterioare prin care au fost calculate și stabilite în sarcina sa dobânzile și penalitățile aferente TVA în cuantum de 76.592 lei, respectiv deciziile de calcul accesorii individualizate în fișa de plătitor, încercând pe calea acestui demers legal inadmisibil, să anuleze niște obligații fiscale pentru recuperarea cărora organul fiscal a emis deja acte de executare.
Din acest punct de vedere, pârâta intimată susține că mijlocul juridic ales de reclamantă pentru atingerea acestui scop este greșit, acțiunea sa fiind inadmisibilă.
Încercarea acesteia totuși de a circumscrie prezenta acțiune unei acțiuni în contencios administrativ, prin indicarea unui act emis de T ce cuprinde obligația sa de plată a sumei de 76.501 lei, a cărui anulare o solicită, este la fel de eronată și greșit interpretată și de către instanța de fond, având în vedere faptul că certificatul de atestare fiscală nr.38401/09.01.2009 nu este act administrativ fiscal de impunere, prin care să fi fost stabilite în sarcina reclamantei sumele de plată respective.
Acesta reprezintă doar o "oglindă" la zi a obligațiilor fiscale ale unui contribuabil, având și un termen de valabilitate de 30 de zile, și nicidecum un act administrativ fiscal cu caracter de impunere prin a cărui anulare să se poată scădea din evidențele fiscale obligațiile fiscale pe care acesta le enumeră.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că sentința atacată a reținut o corectă stare de fapt și de drept, constând în aceea că actul administrativ intitulat certificat de atestare fiscală nr. 38401 din 09.01.2009 conține date nereale, respectiv debitul în sumă de 76.501 lei.
Și aceasta întrucât prin decizia nr.346/RCA/02.04.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, irevocabilă, au fost anulate titlurile executorii emise de pârâtă nr.94/16.08.2006 cât și somația nr. -/17829 vizând încasarea sumei de 76.501 lei, reținându-se achitarea acesteia, în condițiile art.110 și următoarele Cod procedură fiscală.
Or, în aceste condiții în mod greșit pârâta a mai menționat debitul în discuție în certificatul de atestare fiscală, acesta putând produce efecte juridice nefavorabile pentru reclamantă, în diverse situații, de pildă în situația participării sale la o licitație.
Față de cele ce preced, recursul de față urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.85/CA/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./07.07.2009
Tehnored./13.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
