Contestație act administrativ fiscal. Decizia 895/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială si de contencios administrativ si fiscal
DOSAR Nr-
DECIZI NR. 895
Ședința publică din data de 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
: - -
Grefier: - -
________
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaDirecția Generalăa Finanțelor Publice D,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul D, împotriva sentinței nr. 600 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în comuna, sat județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2006, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26 iunie 2008.
CURTEA
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr - reclamanta - SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Dambovița prin hotararea ce se va pronunta să se dispună anularea deciziei nr. 23/25.06.2007 emisa de pârâta,anularea raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 6.04. 2007 și anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala din 12.04.2007, cu consecința exonerarii sale de la plata sumei de 34.459 lei.
In motivarea actiunii, reclamanta arată ca sumele stabilite ca debite fiscale conform raportului de inspecție fiscala din 06.04.2007, și care au facut obiectul deciziei de impunere fiscală din 12.04.2007 au fost determinate prin verificarea unui nr. de 202 facturi înregistrate în contabilitatea reclamantei perioada verificată fiind -01.07.2002 - 31.12.2003.
Din facturile ce au constituit obiectul verificării s-a constatat că 13 din acestea nu îndeplinesc condiția de documente justificative pentru operațiunile comerciale ce le consemnau,consecinta fiind nededucerea cheltuielilor în sumă de 97.918 lei.
Mai sustine reclamanta ca aceeasi perioada a mai constituit obiectul unei verificari din partea paratei, pentru care s-a incheiat procesul verbal de control din 30.04.2004, în care s-a retinut ca cele 202 facturi nu au caraterul de documente
justificative, fiind obligata la plata sumei de 1.320.131.12lei.Actele fiscale insa, emise ca urmare a verificarii pentru care s-a încheiat procesul-verbal din 30.04.2004, au fost anulate prin sentința nr 58/29.03.2007 pronuntata de Curtea de Apel P, și au constituit și obiectul unei verificari penale în ceea ce priveste administratorul societății si care s-a încheiat prin emiterea unei rezoluții de neînceperea urmării penale ocazie cu care s-a stabilit ca cele 202 facturi fiscale verificate indeplinesc conditiile de documente justificative.
Urmare administrarii probatoriilor,Tribunalul Dambovita prin sentința nr. 600/14 aprilie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta, a anulat deciziile nr. 23/25.06.2007,1/12.04.2007 si raportul de inspectie fiscala încheiat la data de 6.04.2007, emise de parata.
Pronunțând aceasta soluție instanta de fond a reținut că prin procesul-verbal de control din 30.04.2004,organele de control ale pârâtei au constatat ca un nr. de 202 facturi fiscale emise de diverși furnizori în perioada 01.07.2002-31.12.2003, nu reprezintă documente justificative, cheltuielile aferente acestora în sumă de 1.320.131,121 lei fiind considerate neductibile fiscal.
S-a mai retinut ca impotriva acestor acte de control, reclamanta a formulat contestație și ulterior acțiune pe calea contenciosului administrativ soluționată favorabil prin decizia nr 58/29.03.2007 a Curții de Apel
In ceea ce privește activitate societatii cu privire la cele 202 facturi a fost efectuata și o cercetara penală la sesizarea paratei, de asemenea încheiată cu o rezolutie de nencepere a urmăriri penale.
Ulterior însa, la data de 06.04.2007 organele de control ale pârâtei au încheiat procesul-verbal nr 105, prin care au fost reverificate integral toate cele 202 facturi, în urma verificarii constatandu-se ca 13 din acestea nu conțin toate datele prevazute de nr 306/2002, respectiv lipsa numelui si prenumelui persoanei care le-a intocmit precum si lipsa semnaturii acestora fiind eliminate de la deducere cheltuieli în suma de 97.918 lei si, pe cale de consecinta, s-a stabilit în sarcina de plata a reclamantei prin decizia de impunere nr 1/12.04.2007 suma de 24.479 lei cu titlu de impozit pe profit cu majorarile și penalitatile aferente precum și suma de 3.493 lei TVA suplimentar cu penalitățile și majorarile aferente.
Dar, reține instanta de fond, din expertiza efectuata în cauza, care a verificat cele 13 facturi a rezultat ca acestea au fost întocmite corect de către unitatile furnizoare de marfa, au fost înregistrate în contabilitatea societatii reclamante în calitate de beneficiar cu respectarea Legii contabilitatii nr 82/1991.
A mai retinut instanta de fond ca actele normative aplicabile în materie la data emiterii facturilor, respectiv Legea contabilitatii 82/1991 si nr 306/2001 si care trebuie avute în vedere la solutionarea cauzei, nu prevedeau masuri de anulare a facturii sau alta sancțiune dacă documentului justificativ îi lipsea un element ca în cazul unora din facturile de față, în care nu este înscrisa denumirea delegatului, iar pe unele facturi cumpăratorul nu semnează de primire, fiind accepatate însa prin inregistrarea lor în contabilitate.
Legea 571/2003 -Codul Fiscal care a reglementat cu caracter unitar atât obligativitatea prezentării de documente justificative cât si mențiunile și informațiile care să rezulte din acestea, nu au aplicabilitate în cauză reține instanța de fond, facturile fiind emise înainte de intrarea în vigoare a acestor dispozitii legale.
Ca atare conchide instanta de fond, având în vedere expertiza efectuată in cauza, rezulta că actiunea reclamantei este intemeiata, motiv pentru care a fost admisă și anulate actele administrativ fiscale emise de pârâta.
Impotriva sentinței pronuntata de instanta de fond a declarat recurs pârâta Dambovita, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea actiunii formulată de reclamantă.
In sustinerea recursului, pârâta arata că instanta de fond a facut o greșită aplicare a dispozitiilor legii contabilitatii 82/1991 si a 306/2002 referitoare la noțiunea și continutul documentelor justificative și registrelor de contabilitate.
Potrivit pct 2.3 din actele normative citate, sustine recurenta, documentele justificative sunt documente primare care probează legal o operațiune iar pct 2.4 precizeaza elementele principale pe care trebuie sa le cuprindă un act pentru a fi calificat drept document justificativ. Printre elementele principale se enumera la lit. g - numele si prenumele, precum și semnatura persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, dupa caz.
In spetă, susține recurenta tocmai aceste elemente lipsesc din facturile ce fac obiectul discuției.
Curtea, analizand sentinta pronuntata de instanta de fond prin prisma criticilor invocate de recurenta având în vedere actele dosarului și dispozitiile legale în materie constata ca recursul este întemeiat, urmand a fi admis pentru următoarele considerente.
Reclamanta în fapt contesta decizia de impunere nr 1 /12.04 2007 si raportul de inspecție fiscala din data de 06.04.2007 prin care au fost stabilite debite fiscale în sarcina sa ca urmare a reverificarii unui nr de 202 facturi fiscale înregistrate in evidenta contabila -perioada verificata fiind 01.07.2002-31.12.2003.
Din facturile verificate s-a stabilit ca 13 din acestea nu îndeplinesc conditiile legale de a fi considerate documente justificative pentru operatiunile comerciale ce le consemnau,consecinta fiind ca suma de 97.918 lei sa nu fie considerată cheltuială deductibilă, cu consecințe în ceea ce priveste stabilirea si plata impozitului pe profit si deducerea TVA.
S-a constatat ca cele 13 facturi fiscale nu au fost completate cu toate datele prevazute de nr 306/2002, respectiv lipsa numelui si prenumelui persoanei care le-a intocmit și lipsa semnaturii beneficiarului marfii.
Pentru aceste considerente s-a stabilit in sarcina reclamantei debite de plata constand in suma totala de 34.459 lei,din care 24.479 lei impozit pe profit suplimentar.4.263 lei majorari aferente impozitului pe profit suplimentar,1195 lei penalitati aferente impozitului pe profit suplimentar si 3.493 lei majorari aferente TVA suplimentar si 1.029 lei penalitatile aferente TVA suplimentar.
In speta însă, la soluționarea recursului urmează a se avea în vedere Decizia in interesul legii nr. V /15 ianuarie 2007 pronuntata de Sectiile reunite ale B, obligatorie potrivit art 329 alin 3 Pr.Civ, care a statuat că
taxa pe valoare adaugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situatia în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizeaza toate informațiile prevazute de dispozitiile legale în vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea.
Intrucat cele 13 facturi ce constituie obiectul cauzei privesc operatiuni
comerciale care s-au derulat în perioada 2002-2003 aplicabile sunt dispozițiile art 9 alin 7 din Legea 414/2002 privind impozitul pe profit si pct 119 din Regulamentul de aplicare a legii contabilitatii nr 82/1991 aprobat prin HG 704/1993, nr 306/2002 si legea contabilitatii nr 82/1991 in care se arata care sunt mentiunile obligatorii ce trebuie sa fie cuprinse în documentele care stau la baza înregistrarilor în contabilitate pentru a fi caracterizate ca documente justificative în temeiul cărora cheltuielilie pot fi deductibile si TVA restituit.
Astfel pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii aprobat prin HG704/1993-abrogat în anul 2003- arată că orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative cuprind, de regulă, următoarele elemente principale, denumirea documentelor, denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul, numărul și data întocmirii documentului, menționarea părților care participă la efectuarea operațiunilor patrimoniale (când este cazul), conținutul operațiunii patrimoniale și, când este cazul, și temeiul legal al efectuării ei; datele cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate; numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz; alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
La randul sau, si art 2.4 din Ordinul MFP nr 306/2002 arata în mod expres mențiunile ce trebuie să le cuprindă formularele cu regim special utilizate în activitatea contabil -financiara pentru a dobandi calitatea de document justificativ
Documentele justificative cuprind, cel puțin, următoarele elemente principale, denumirea documentului; denumirea și sediul persoanei juridice care întocmește documentul numărul și data întocmirii acestuia; menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice (când este cazul); conținutul operațiunii economice și, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia; datele cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate; numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Cum in speta cele 13 facturi ce constituie obiectul cauzei, nu cuprind toate elementele necesare pentru a fi considerate documente justificative, acestea nu pot constituii ca baza în ceea ce priveste deducerea cheltuielior în vederea stabilirii impozitului pe profit și a restituirii TVA.
de toate considerentele aratat mai sus,Curtea in raport cu art 312 alin3 raportat la art 304 pct 9.Pr.Civ va admite recursul paratei, va modifica în tot sentinta si pe fond va respinge actiunea reclamantei ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtaDirecția Generalăa Finanțelor Publice D,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul
D, împotriva sentinței nr. 600 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în comuna, sat județul
Modifică în tot sentința nr. 600 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și respinge acțiunea reclamantei.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
se semnează de se semnează de PREȘEDINTELE INSTANȚEI PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
Red AU
3 ex/2.07.2008
f- Trib.
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
