Contestație act administrativ fiscal. Decizia 899/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.899
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Catargiu Victoria
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " LEASING " T împotriva sentinței civile nr.295/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, BIROUL VAMAL T, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și chemata în garanție - intimată "--SI " T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantei recurente avocat -,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului,casarea sentinței Tribunalului Timiș cu trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin.3 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.5634 din23.11.2006, reclamanta LEASING A T, a chemat în judecată în calitate de pârâți T, T, T și B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea actului constatator nr. 534/07.04.2006 întocmit de - - Biroul vamal T; - anularea deciziei nr. 227/102/23.05.2006 pronunțată de T și să constate stinsă datoria vamală reținută în sarcina societății reclamante, iar pe cale de consecință să dispună exonerarea societății de la plata sumei de 143.714 RON stabilită prin actele contestate.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat pe cale de excepție nulitatea absolută a Deciziei nr. 221/98/17.05.2006 pronunțată de T,pe motiv că pârâta 1 emis dispoziția atacată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației, prevederi imperative a căror încălcare atrage nulitatea absolută a actului emis și anume disp. art. 181 din OG 92/2003 rep. în dispozitivul deciziei termenul în care acesta poate fi atacat la instanța competentă.
În ce privește fondul cauzei, reclamanta relatează următoarea stare de fapt.
Societatea reclamantă a introdus în țară, în baza art.27 alin.2 din nr.OG51/1997 rep. privind operațiunile de leasing, autoturismul marca Mercedes Benz S 55, acesta formând obiectul contractului de leasing operațional nr. - din data de 26.11.2002 încheiat cu - --SI SRL în calitate de utilizator.
La data importului autoritatea vamală a stabilit data de 13.12.205 ca termen de încheiere a operațiunii de import în regim leasing, urmând ca până la acest termen societatea reclamantă să facă dovada transferului dreptului de proprietate de la locator la utilizator. La acea dată însă, societatea reclamantă s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a solicita încheierea operațiunii vamale, transferul dreptului de proprietate la utilizator neputând avea loc datorită dispariției bunului ce a format obiectul contractului de leasing.
Deoarece utilizatorul nu și-a respectat obligația de plată a ratelor de leasing și a încălcat astfel prevederile art.10 lit. d din nr.OG51/1997 republicată,societatea reclamantă a investit cu formulă executorie contractul de leasing și a început executarea silită împotriva debitorului urmărind recuperarea autoturismului, deschizându-se dosarul execuțional nr.307/2005 al Bej.
La data de 30.11.2005 reprezentantul societății debitoare a comunicat executorului judecătoresc faptul că nu are cunoștință unde se află autoturismul, astfel că nu îl poate preda.
Împotriva măsurilor dispuse prin actul constatator nr. 534/07.04.2006 de către organele vamale din cadrul Biroului Vamal T, reclamanta a formulat contestație, care însă a fost respinsă prin Decizia nr. 227/102/23.05.2006 de către
La dosar au fost depuse ca probe înscrisuri: actul constatator nr.534/07.04.2006, contestația înregistrată la BV T sub nr. 10870/28.04.2006 și Decizia nr. 227/102/23.05.2006.
Pârâta Tad epus întâmpinare, răspunzând cu privire la excepția de nulitate absolută a deciziei emisă în procedură prealabilă de către T, solicită respingerea ei pe motiv că susținerile reclamantei sunt vădit neîntemeiate câtă vreme în textul articolului invocat ( art. 181 din OG nr.92/203) nu se prevede în mod expres că ne menționarea termenului atrage nulitatea deciziei.
Pe fond pârâta a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr. 227/102/23.05.2006 și a Actului constatator nr. 534/07.04.2006.
Direcția Regională Vamală Taf ormulat și ea întâmpinare, solicitând de asemenea respingerea acțiunii reclamantei și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative contestate, depunând în acest sens și concluzii scrise.
Ulterior, la termenul din 16 aprilie 2007 fost depusă de către reclamantă Cerere de chemare în garanție a - - SI T, copia Plângerii penale formulată împotriva chematei în garanție cu dovada înregistrării ei la Parchetul de pe lângă Biroul teritorial Timiș la data de 31.01.2007 și Note de ședință, în care invocă în apărare disp. art. 73(1) din Codul vamal, conform căruia în cazul operațiunilor de leasing liberul de vamă se acordă fie după transferul dreptului de proprietate la utilizator, fie după restituirea bunului către finanțator, datoria vamală fiind exigibilă doar după acest moment. În speță se susține că liberul de vamă urma să fie acordat la încheierea operațiunii de leasing și plata drepturilor de import, adică 13.12.2005 iar dispariția bunului a avut loc anterior acestei date, deci înainte de acordarea liberului de vamă.
Chemata în garanție a depus și ea întâmpinare, Contractul de cesiune a părților sociale și adițional.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa înaintat instanței spre studiu dosarul penal nr. 1844/P/2007, în care s-a pronunțat Rezoluția de neîncepere a urmăririi penele față de, despre care s-a susținut că în calitate de reprezentant al - - - Si SRL a preluat autoturismul de la - Leasing -SA în anul 2002.
Prin sentința civilă nr.295/- din 17.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - Leasing SA în contradictoriu cu pârâții T, Biroul Vamal T, T Și Autoritatea Națională Vamală, respingând și cererea de chemare în garanție a - - - Si SRL ca rămasă fără obiect, prin respingerea cererii principale.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.11.2002, reclamanta a deschis la Biroul Vamal Too perațiune de import temporar în regim de leasing, având ca obiect autoturismul marca Mercedes Benz. Urmare a contractului de leasing, autoritatea vamală a acordat termen de încheiere a operațiunii data de 13.12.2005, urmând ca până la acest termen reclamanta să prezinte autorității vamale documentele necesare finalizării operațiunii și să facă dovada transferului de proprietate de la locator la utilizator.
Față de faptul că în termenul stabilit de către autoritatea vamală,reclamanta nu a solicitat încheierea operațiunii de leasing și plata drepturilor vamale de import, sau acordarea unui alt regim vamal bunurilor care făceau obiectul regimului de leasing, Biroul Vamal Taî ntocmit actul de impunere pentru încasarea drepturilor vamale datorate.
Conform disp. art. 3 lit. u din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României prin liber de vamă se înțelege "- actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziția titularului declarației vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;"
În concluziile sale reclamanta invocă dispozițiile legale cu referire la dispariția bunului înainte de data pentru care a fost acordat liberului de vamă, însă aceste dispoziții se referă la cazul bunului distrus anterior acordării liberului de vamă, așa cum prevăd disp. art. 165 din Legea nr. 141/1997 din Secțiunea a IV-a privind stingerea datoriei vamale.
În conformitate cu disp. art. 25 din nr.OG 51/1997: " Bunurile mobile care sunt importate în scopul utilizării în sistem de leasing se încadrează în regimul bunurilor admise temporar la import, fără plata taxelor vamale.
În cazul achiziționării bunurilor importate în sistem de leasing, conform termenului convenit de părți, în baza contractului de leasing, cumpărătorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea bunului din momentul vânzării, în baza declarației vamale de import definitiv.
În cazul în care, la expirarea contractului de leasing, utilizatorul nu și-a exercitat dreptul de opțiune privind prelungirea contractului sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, autoritățile vamale vor încasa taxele vamale aferente valorii inițiale a bunului în valută, transformată în lei, la cursul de schimb în vigoare la data constatării"
În speță nefiind cazul de plată a drepturilor vamale, întrucât în momentul acordării liberului de vamă, reclamanta era exonerată de la plata acestora, obligația plății drepturilor vamale s-a născut doar la momentul expirării termenului acordat de autoritatea vamală pentru încheierea regimului de leasing.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - Leasing SRL T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În susținerea recursului se invocă o serie de motive, care însă nu vor mai fi analizate prioritar fiind motivul vizând necercetarea cererii de chemare în garanție formulată în cauză.
Într-adevăr, din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 12.03.2007, reclamanta - Leasing SRL T, a formulat o cerere de chemare în garanție a - - - Si SRL
În speță,prima instanță a încălcat prevederile art.130 alin. 3 Cod procedură civilă prin faptul că a omis să se pronunțe asupra cererii cu care a fost sesizată, ceea ce atrage nelegalitatea sentinței pronunțate.
Drept urmare, Curtea, întemeiat pe dispozițiile art.312 alin. 5 Cod procedură civilă,urmează să admită recursul de față, să caseze sentința atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - Leasing SRL T, împotriva sentinței civile nr. 295/-/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță- Tribunalul Timiș - Judecător -,
.
Red.LC -29.10.2008
Tehnored LM -29.10.2008
2 expl
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Catargiu Victoria
