Contestație act administrativ fiscal. Sentința 9/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.9
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanta- RAFINĂRIA ROMÂNĂ, cu sediul în Câmpina,-, județul P, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B, sector 5, str. - -, nr. 88.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, potrivit chitanței nr.-/3.12.2009 și timbre judiciare de 0,3 lei, care au fost anulate de instanță și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta - Română reprezentă de avocat și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus la dosar obiectivele raportului de expertiză, încuviințate de instanță; de asemenea, s-a depus întâmpinare formulată de ANAF, lista cu experți de la Biroul Local de Expertize P, după care:
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Consilier juridic arată că a invocat această excepție potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice și a Legii contenciosului administrativ, întrucât reclamanta, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, trebuia să se adreseze organului fiscal competent cu o cerere de acordare a dobânzilor pe care le solicită de la ANAF. Astfel, numai după emiterea unui răspuns de către organul fiscal competent, reclamanta putea ataca soluția în instanță.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtă și menținerea cauzei pe rolul Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea pe fond a cauzei, întrucât reclamanta a îndeplinit obligația legală de a sesiza autoritatea competentă cu soluționarea cererii privind acordarea dobânzilor la data de 26.06.2009, însă, deși termenul pentru soluționarea cererii de către ANAF este de 45 de zile, pârâta nu l-a respectat, astfel că, în conformitate cu art.8 coroborat cu art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, reclamanta este îndreptățită să formuleze acțiune în justiție.
Referitor la susținerea pârâtei, potrivit căreia în cauză ar fi aplicabil alin.2 al art.70 din Codul d e procedură fiscală, apărătorul reclamantei arată că aceasta este nedovedită, întrucât organul fiscal nu a depus la dosar nici un document din care să rezulte că prelungirea termenului a fost determinată de necesitatea obținerii unor informații suplimentare.
De asemenea, arată că sunt incidente disp. art. 2 alin.2 din Legea nr.554/2004, respectiv tăcerea organului administrativ - act administrativ asimilat; totodată solicită să se aibă în vedere jurisprudența comunitară, practica
În concluzie, solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și reținerea cauzei spre soluționare în fond de către instanță. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 998/42/ din 10.11.2009, reclamanta - Română Câmpina a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, în principal, să se recunoască dreptul la dobânda în cuantum de 5.920.089 lei, calculată de la data expirării termenului legal de soluționare a deconturilor de TVA și până la 27.07.2009, data rambursării efective a sumei de 12.102.619 lei, cu titlu de TVA, să fie obligată la achitarea efectivă a acestei sume în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii, să fie obligată pârâta la plata de penalități în cuantum de 100.000 de lei, pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a primelor capete de cerere, obligarea Președintelui ANAF, respectiv a conducătorilor la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere în situația nerespectării termenului de 10 zile de executare, iar în subsidiar, să fie obligată să soluționeze în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii contestația fiscală promovată de societate, să fie obligată pârâta la plata efectivă a sumei de 5.920.089 lei, cu titlu de dobândă pentru nerambursarea în termen a TVA, nelegal refuzată la rambursare, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata de penalități către societate în cuantum de 100.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță și obligarea Președintelui ANAF și conducătorilor la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, în situația nerespectării termenului de 10 zile de executare, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în cursul anului 2008, la sediul societății s-a desfășurat o inspecție fiscală parțială cu privire la TVA pentru perioada 1.11.2005 - 31.03.2008, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 14613 din 27.06.2008 și Decizia de impunere nr. 268 din 27.06.2008, care au fost anulate de Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 256 din 4.12.2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de ICCJ, conform deciziei nr.3202 din 9.06.2009. După soluționarea cauzei, reclamanta a solicitat organului fiscal acordarea de dobânzi aferente, calculate de la data expirării termenului legal de soluționare de 45 de zile a fiecăruia dintre deconturile TVA și până la data restituirii efective a sumelor solicitate la rambursare, respectiv 27.07.2009, însă nu s-a pronunțat cu privire la această solicitare, la 14.09.2009, societatea a depus contestație fiscală, prin care a solicitat recunoașterea dreptului pretins prin cererea formulată, obligarea la achitarea sumei de 5.920.089 lei, cu titlu de dobânzi calculate de la data expirării termenului legal de soluționare a fiecărui decont de TVA și până la 27.07.2009, data rambursării efective, organul fiscal avea obligația să soluționeze contestația fiscală în termen de 45 de zile de la data înregistrării, însă, până în prezent, nu a primit nici un răspuns, astfel că societatea este îndreptățită să promoveze prezenta acțiune în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ.
S-a mai susținut de reclamantă că este îndreptățită a beneficia de dobânzi aferente sumei TVA nelegal refuzată la rambursare în conformitate cu art. 124 alin.1, art. 117 alin.9 din Codul d e procedură fiscală, cu punctul 1 și 2 din capitolul 2 al Ordinului 1899/2004, societatea a depus la deconturile de TVA lunar, începând cu data de 25.08.2007, până la 25.04.2008, suma TVA nelegal refuzată la rambursare a fost efectiv rambursată la 27.07.2009, cu întârzieri cuprinse între 413 și 626 zile, calculate de la data termenului legal de 45 de zile de rambursare, refuzul pârâtei de a rambursa TVA s-a dovedit a fi nelegal, cum s-a constatat cu putere de lucru judecat de instanța supremă, dreptul de a beneficia de dobânzi, în cazul rambursării cu întârziere a sumelor TVA, fiind prevăzut și de aquis-ul comunitar, în același sens fiind și jurisprudența CJCE.
Reclamanta a învederat instanței că este îndreptățită la dobânzi pe perioada cuprinsă între momentul expirării termenului legal de 45 de zile pentru soluționarea fiecăruia dintre deconturile de TVA și momentul soluționării irevocabile a procedurilor administrative și judiciare de contestare aferente refuzului de acordare a sumei TVA, nelegal refuzată la rambursare, precum și pe perioada cuprinsă între momentul pronunțării de instanța supremă a deciziei irevocabile, prin care s-a recunoscut dreptul la rambursare al societății - 9.06.2009 - și momentul achitării efective de către a sumei TVA, respectiv 27.07.2009, pârâta a condiționat rambursarea efectivă a sumei nelegal refuzată la rambursare de prezentarea de către societate a unei copii legalizate a deciziei irevocabile, pronunțată de instanța supremă, însă reclamanta nu avea o astfel de obligație, procedura restituirii fiind cea reglementată de capitolul 1 din Ordinul nr. 1899/2004, obligația depunerii unei copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile fiind prevăzută doar pentru cererile formulate în baza art. 117 alin.1 lit.f din Codul d e procedură fiscală, în sarcina societății neexistând nici un fel de culpă în privința rambursării efective a sumei nelegal refuzată la rambursare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 7.12.2009, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât plata dobânzii cuvenite contribuabilului se face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal, iar înainte de a se adresa instanței, persoana ce se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau a celei ierarhic superioare, dacă există, revocarea, în tot sau în parte, a actului, reclamanta a formulat la 26.06.2009 cerere de acordare a dobânzilor, iar la 14.09.2009 a formulat contestație prin care solicită acordarea de dobânzi aferente rambursării cu întârziere a sumei TVA, însă numai după emiterea unui răspuns de organul fiscal societatea ar avea interesul să promoveze o acțiune în contencios administrativ. S-a mai susținut de pârâtă că și capetele de cerere subsidiare sunt inadmisibile, în condițiile în care prin acțiune nu este contestat vreun act administrativ vătămător, în sensul dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004, neputându-se solicita obligarea instituției pârâte la plata dobânzilor în cuantumul precizat de societate.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât cererile reclamantei au fost soluționare cu respectarea termenelor prevăzute de Codul d e procedură fiscală și de nr.1899/2004, astfel că societatea nu este îndreptățită a beneficia de dobânzi, termenul legal prevăzut de art.70 din OG nr.92/2003 fiind respectat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Organele de inspecție fiscală au efectuat în cursul anului 2008 inspecție fiscală parțială la sediul societății reclamante, iar prin Raportul de inspecție fiscală nr.14613 din 27.06.2008, s-a stabilit în sarcina - Română SA obligația de plată către bugetul de stat a sumei de 12.102.619 lei, cu titlu de taxă pe valoare adăugată, fiind emisă Decizia de impunere nr.268 din 27.06.2008, aceste acte administrativ-fiscale au fost contestate pe cale administrativă și, apoi, jurisdicțională, iar prin sentința nr.256 din 4.12.2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, aceste acte au fost anulate, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 12.102.619 lei, hotărârea judecătorească fiind definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului de ICCJ, prin decizia nr.1224 din 4.03.2009.
Obligația stabilită în sarcina pârâtei, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv aceea de rambursare a sumei de 12.102.619 lei, a fost îndeplinită de către la data de 27.07.2009, în urma solicitării societății din data de 26.06.2009 prin cererea nr.-, ce are ca obiect și achitarea dobânzilor aferente acestor sume, însă pârâta nu a dispus plata sumelor solicitate cu titlu de dobânzi, nici nu a comunicat societății vreun punct de vedere asupra respectivei solicitări în termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 (1) din OH nr.92/2003 (filele 72,73).
La data de 14.09.2009, societatea reclamantă a depus contestație fiscală împotriva nesoluționării în termen legal a capătului de cerere formulat la 26.06.2009, având ca obiect plata dobânzilor aferente sumei de 12.102.619 lei, contestație ce nu a fost soluționată de ANAF până în prezent (filele 74-79), situație ce rezultă din recunoașterile din întâmpinare ale pârâtei.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, ce fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii, astfel că va analiza excepția inadmisibilității acțiunii, atât în ceea ce privește capetele de cerere principale, cât și cele subsidiare, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamanta se consideră prejudiciată prin nesoluționarea în termen a cererii sale, formulate la 26.06.2009, privind dreptul de a beneficia de dobânzile aferente sumei de 12.102.619 lei, ce reprezintă TVA pentru care s-a solicitat rambursarea, iar organele fiscale au soluționat cu întârziere deconturile depuse de către societate, astfel că a formulat contestație administrativ-fiscală, în conformitate cu art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, la data de 14.09.2009, contestație ce nu a fost soluționată până în prezent, însă, potrivit dispozițiilor legale precizate mai sus, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ este reprezentat de anularea deciziei emisă în soluționarea contestației.
Astfel, capetele de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la dobânda legală de 5.920.089 lei, obligarea la achitarea efectivă în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii a acestei sume, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, a obligării pârâtei la plata de penalități în cuantum de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță și obligarea Președintelui ANAF și a conducătorilor la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, sunt inadmisibile, în condițiile în care, până în prezent, pârâta nu s-a pronunțat în nici un mod asupra solicitării societății reclamante din cererea de la 26.06.2009, în sensul stabilirii dreptului la dobânda legală aferentă sumei de 12.102.619 lei, numai după emiterea unui act administrativ-fiscal prin care să se fi soluționat această cerere, reclamanta poate aprecia dacă a fost vătămată în drepturile sau interesele sale și promova acțiune în instanță cu respectarea procedurii prealabile prevăzută de legea contenciosului administrativ, respectiv de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
De asemenea, este inadmisibil și capătul de cerere subsidiar, nominalizat B (2), respectiv, acela prin care se solicită obligarea la achitarea efectivă a sumei de 5.920.089 lei, capăt de cerere identic cu cel principal, nominalizat A (2), întrucât organele fiscale nu s-au pronunțat în niciun mod asupra dreptului societății de a beneficia de dobânda legală, nefiind emis până în prezent nici un act administrativ fiscal pretins vătămător.
În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, ce are ca obiect obligarea pârâtei să soluționeze contestația fiscală în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii, Curtea constată că ANAF a fost investită cu contestație administrativ fiscală, în conformitate cu art. 205 și urm. pr.fiscală, la data de 14.09.2009, însă până în prezent nu a soluționat această contestație, normele ce reglementează instituția contestației administrativ fiscale din OG 92/2003 nu cuprind un termen de soluționare a acestei contestații, însă aceste dispoziții legale se completează cu cele ale Legii nr.554/2004, cu modificările la zi, contestația administrativ fiscală fiind echivalentă cu procedura prealabilă reglementată de art. 7 și următoarele din Legea contenciosului administrativ, astfel că este aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 alin.1 lit.h din Legea nr. 554/2004, termen ce s-a împlinit, înăuntrul căruia organele fiscale nu au soluționat contestația societății.
Întrucât pârâta nu a soluționat contestația administrativ fiscală formulată de societate, deși termenul de soluționare s-a împlinit, iar refuzul de soluționare a contestației nu este justificat, Curtea constată că societatea este vătămată în drepturile sale, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1,8 și 18 din Legea contenciosului administrativ, astfel că acest capăt de cerere va fi admis și obligată pârâta să soluționeze contestația administrativ fiscală în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, fiind aplicabile dispozițiile art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, stabilindu-se, deci, acest termen de executare.
Referitor la capetele de cerere subsidiare, având ca obiect obligarea la plata de penalități în cuantum de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii obligațiilor stabilite de către instanță, ce reprezintă obiectul capetelor de cerere nominalizate B(1) și B(2) și obligarea Președintelui ANAF și a conducătorilor la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, Curtea constată că nu sunt întemeiate, în condițiile în care capătul de cerere subsidiar având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea efectivă a sumei de 5.920.089 lei cu titlu de dobândă pentru nerambursarea în termen a sumei TVA nelegal refuzată la rambursare, va fi respins ca inadmisibil, iar pentru obligația stabilită în sarcina pârâtei de a soluționa contestația fiscală, s-a stabilit termen de executare - 10 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri -, în situația nerespectării acestui termen, fiind aplicabile disp. art. 24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, astfel că aceste capete de cerere urmează să fie respinse.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că excepția inadmisibilității capetelor de cerere principale, nominalizate A (1),(2),(3),(4) și a celui subsidiar nominalizat B (2) este întemeiată, în condițiile în care, până în prezent, pârâta nu a emis un act administrativ pretins vătămător al drepturilor sau intereselor societății reclamante, astfel că va fi admisă această excepție și respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere precizate mai sus.
De asemenea, Curtea constată că excepția inadmisibilității capetelor de cerere subsidiare nominalizate B (1), (3) și (4) nu este întemeiată, în condițiile în care reclamanta a formulat contestație administrativ fiscală la 14.09.2009, care nu a fost soluționată până în prezent, această excepție va fi respinsă, acțiunea va fi admisă în parte, va fi obligată pârâta să soluționeze contestația fiscală promovată de reclamantă în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Întrucât acțiunea reclamantei va fi admisă în parte, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către aceasta în cuantum de 4,3 lei, ce reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Totodată, instanța va dispune restituirea onorariului de expert în cuantum de 3000 lei, consemnat la CEC Câmpina cu chitanța nr. -/1 din 15.01.2010, întrucât, deși încuviințată proba cu expertiză contabilă, la cererea reclamantei prin încheierea din 7.12.2009, această probă nu va mai fi administrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității capetelor de cerere principale A (1) (2) (3) (4) și a celui subsidiar B(2) invocată de pârâtă.
Respinge excepția inadmisibilității capetelor de cerere subsidiare B(1) (3) (4) invocată de pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - RAFINĂRIA ROMÂNĂ, cu sediul în Câmpina,-, județul P, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B, sector 5, str. - -, nr. 88.
Obligă pe pârâta ANAF- să soluționeze contestația fiscală promovată de reclamantă, nr.-/14.09.2009, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Respinge, ca inadmisibile, capetele de cerere principale A (1) (2) (3) (4) și a celui subsidiar B (2), respectiv recunoașterea dreptului reclamantei la dobândă în sumă totală de 5.920.089 lei, obligarea la achitarea efectivă în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii a sumei de 5.920.089 lei, cu titlu de dobândă, obligarea pârâtei la plata de penalități în cuantum de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, obligarea Președintelui ANAF și a conducătorilor la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie și obligarea la achitarea efectivă a sumei de 5.920.089 lei, cu titlu de dobândă actualizată cu rata inflației.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere subsidiare B (3,4), respectiv obligarea la plata de penalități în cuantum de 100.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere și obligarea Președintelui ANAF și conducătorilor la plata amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie.
Obligă pârâta la 4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Dispune restituirea onorariului de expert în cuantum de 3000 lei, consemnat la CEC Câmpina cu chitanța nr.-/1 din 15 ianuarie 2010.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./27.01.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
