Anulare act administrativ fiscal. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.54
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul ales în Târgoviște,--4,. 1, județul D, împotriva sentinței nr.709 din data de 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaINSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, au lipsit recurentul-pârât Primarul comunei și intimata-reclamantă Instituția Prefectului Județului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, în conformitate cu disp. art. 137.pr.civilă, invocă excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
Față de împrejurarea că, după rămânea în pronunțare, înainte de deliberare, prin Serviciul Registratură, recurentul a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei, potrivit chitanțelor nr.- din 11.06.2009 și nr. - din 11.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, Curtea repune cauza pe rol, ia act de faptul că recurentul-pârât Primarul comunei a îndeplinit cerința timbrajului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Princererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la nr-, reclamanta Instituția Prefectului Județului Dac hemat în judecată pârâtul Primarul comunei, și a solicitat anularea Dispoziției nr.204/22.05.2009 emisă de Primarul comunei, județul D, prin care s-a acordat un spor lunar de dificultate de 50% din salariul de încadrare membrilor comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate, începând cu data de 1.05.2009, respectiv
numiților și.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sporul de dificultate acordat prin sus-menționata dispoziție este nelegal, întrucât, potrivit art.3 din Legea nr.263/2006, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite, din administrația publică centrală și locală, beneficiază, lunar, de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, apreciind că termenul de 1 an prevăzut de lege curge de la data intrării în vigoare a OUG nr.136/2006, respectiv de la data de 1.01.2007, astfel că în anul 2009 nu se mai putea acorda acest spor.
Pârâtul a formulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, potrivit disp. art.2 alin.1 din Legea nr.263/2006, salariații instituțiilor publice implicați în aplicarea legilor fondului funciar beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare pe o perioadă de 1 an, iar potrivit a II a din același articol, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind dreptul de proprietate.
Prinsentința nr. 709 din data de 3 noiembrie 2009,Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a dispus anularea Dispoziției nr.204/22.05.2009 emisă de Primarul comunei.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.2 din Legea nr.263/2006, sporul lunar de dificultate de 50% din salariul de încadrare cuvenit membrilor Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea acestor dispoziții legale, în cazul de față, de primar, cu condiția ca să se facă dovada unei activități continue a Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, dispoziții legale susținute și de prevederile art.117 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora pe perioada cât funcționează comisiile, membrii acestora primesc o indemnizație lunară, ceea ce induce ideea de continuitate, de permanență a remunerării, cu condiția funcționării acestor comisii.
S-a mai reținut că ordinul atacat privește alocarea sporului de dificultate către primarul comunei, începând cu data de 1.05.2009, fără a se preciza care este durata maximă pentru care se acordă acest spor; pe de altă parte, din actele depuse la dosarul cauzei de către pârât, în dovedirea funcționării Comisiei Locale de Fond Funciar, rezultând că această comisie s-a întrunit sporadic pentru rezolvarea unor probleme tehnice legate de aplicarea legii fondului funciar la datele de 4.02,23.02,3.03 și 6.04.2009, perioade aflate în afara datei de 1.05.2009 de la care s-a stabilit acordarea sporului de dificultate pentru viitor, fără a se face vreo dovadă că începând cu 1.05.2009 și până la momentul dezbaterilor 3.11.2009, Comisia Locală de Fond Funciar a mai desfășurat vreo activitate în scopul pentru care a fost înființată.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Primarul comunei, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea pronunțată este netemeinică, câtă vreme teza finală a art. 2 alin.1 din Legea nr.263/2006 consacră univoc faptul că stabilirea persoanelor ce urmează să beneficieze de aceste drepturi se face anual, sens în care dispoziția atacată urma să-și producă efectele pentru un an de la data emiterii acesteia, urmând ca anul următor să se stabilească beneficiarii acestui spor, sub condiția funcționării comisiei.
Un alt motiv de recurs vizează argumentul instanței de fond, potrivit căruia comisia s-a întrunit sporadic pentru rezolvarea unor probleme tehnice legate de aplicarea Legii fondului funciar, întrucât singura cerință ce se impunea a fi îndeplinită era aceea a funcționării, neexistând nicio prescripție în privința frecvenței întrunirii acestora. Mai mult decât atât, absența unor acte ulterioare emiterii dispoziției atacate nu însemnă lipsa de activitate a comisiei, ci a lipsei de concludență a acestor documente.
În recurs recurenta a depus înscrisuri, procese verbale încheiate de Comisia Locală de Fond Funciar, la datele de 4.02.2009, 6.04.2009, 23.02.2009, 3.03.2009, 30.09.2009.
Examinând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente, art.304-312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr.204/22.05.2009 emisă de Primarul comunei, județul D, s-a acordat un spor lunar de dificultate de 50% din salariul de încadrare membrilor comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate, începând cu data de 1.05.2009.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din Legea nr. 263/2006, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Din actele depuse la dosarul cauzei de către pârât, în dovedirea funcționării Comisiei Locale de Fond Funciar, rezultă că această comisie a desfășurat în continuare activitate.
Față de dispozițiile legale menționate, având în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă continuarea activității de către Comisia Locală de Fond Funciar, curtea constată că Tribunalul a reținut în mod nelegal și neîntemeiat că dispoziția de acordare a sporului de dificultate este nelegală.
Legiuitorul a avut în vedere acordarea acestui spor și ulterior trecerii termenului de 1 an de la intrarea în vigoare a legii, anual, determinat de continuarea activității de constituire și reconstituire dreptului de proprietate, interpretare evidentă în condițiile în care activitatea de aplicare a legii fondului funciar nu a fost finalizata, astfel că, în mod legal Primarul a emis dispoziția de acordare a sporului de dificultate persoanelor care în continuare desfășoară activități în aplicarea legilor fondului funciar.
Pentru aceste motive, curtea constată că sentința recurată este nelegală și netemeinică, instanța de fond a efectuat a greșită aplicare a dispozițiilor legale menționate, raportat la probele administrate în cauză, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, considerente pentru care va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtulPRIMARUL COMUNEI,cu sediul ales în Târgoviște,--4,. 1, județul D, împotriva sentinței nr.709 din data de 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantaINSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște, nr. 1, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
-
Red.
4 ex./18.02.2010
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria, Duboșaru
