Contestație act administrativ fiscal. Decizia 907/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 14.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.907
Ședința publică din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă - ȘI SRL T și pârâta recurentă ANAF - T împotriva sentinței civile nr. 220/PI/2009 pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Timiș în contradictoriu cu pârâta intimată ANAF - ADMINISTRATIA FINANCIARA PT. CONTRIBUABILI MIJLOCII T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei recurente avocat, iar în reprezentarea pârâtei recurente se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar întâmpinare care se comunică cu reprezentanta pârâtei recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat solicită admiterea recursului formulat de reclamantă, modificarea în tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. Depune ordinul de plată nr.222/12.06.2009 reprezentând cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei. Solicită respingerea recursului declarat de pârâta ANAF-
Reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic admiterea recursului declarat de ANAF-D: T și respingerea recursului declarat de reclamantă ca neîntemeiat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.220/23.II.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea reclamantei - și SRL T împotriva pârâtelor ANAF - ADMINISTRATIA FINANCIARA PT. CONTRIBUABILI MIJLOCII T si ANAF - T, a dispus anularea Deciziei nr.334/19.03.2008 emisă de T, desființarea parțială a Deciziei nr.13956/03.12.2007 emisă de T, în limita sumelor stabilite ca penalități de întârziere, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză contabilă și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de bani ce reprezintă diferența dintre majorările de întârziere calculate de organul fiscal și cele reținute în raportul de expertiză contabilă, parte integrantă a prezentei sentințe.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâte: ANAF- Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii și ANAF-DGFP T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea în tot a Deciziei nr.334/54/19.03.2008, emisă de ANAF-T, prin care a fost respinsă contestația reclamantei, în procedura plângerii prealabile; desființarea parțială a Deciziei nr.13956/03.12.207 cu privire la calcularea greșită a penalitățiilor de întârziere, pentru declarațiile 100 depuse la Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii T și inregistrate de aceasta la nr. 5349/24.05.2007 si 8404/02.06.2007;
La dosar au fost depuse înscrisuri: Decizia nr. 334/54/19.03.2008, Contestația formulată în îndeplinirea procedurii prealabile, Declarații privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, Decont de taxă pe valoarea adaugată pe luna aprilie 2007, Decizie referitoare la obligațiile de plataă accesorii.
PTa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală și menținerea actelor fiscale atacate.
În motivarea întămpinării se arată că reclamanta a solicitat la rambursare TVA aferent perioadei februarie 2007- noiembrie 2007, prin depunerea la organul fiscal a unor deconturi negative, indicate, cu opțiune de rambursare.
Prin contestația depusă de reclamantă împotriva deciziei de calcul a accesoriilor nr.13956/03.12.2007, prin care s-a stabilit în sarcina sa suma de 22.546 lei, aceasta a contestat obligația de plata în sumă de 14.257 lei reprezentând majorări de întârziere. Aceste accesorii au fost calculate pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale și înscrise în declarațiile înregistrate la.M T sub nr. 5349/24.05.2007 și nr. 8404/02.06.2007.
Obligațiile solicitate la compensare au fost achitate integral, de societate, în data de 07.11.2007 prin plată voluntară.
Deoarece deconturile de TVA cu soldul sumei negative solicitată la rambursare prezenta un risc crescut, Autoritatea de Control fiscal a fost învestită să efectueze un control fiscal anticipat.
Prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii înregistrată cu nr. 13956/03.12.2007, s-au stabilit majorări de întârziere în sumă de 22.546 lei, care au fost cuprinse între data scadentă, până în momentul stingerii, prin plată voluntară a obligațiilor fiscale, în temeiul art.120 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pârâta a arătat că nu poate fi reținută nici motivarea reclamantei, potrivit căreia accesoriile au curs de la data scadenței, până la data plății voluntare (07.-) ca urmare a nerezolvării cererii de rambursare în termenul legal, având ca efect stingerea obligațiilor, ca urmare a compensării cu TVA restituit, deoarece prin adresa nr. 7577/28.03.2008, reclamanta a solicitat T, să ia act de renunțarea sa la cererea de rambursare.
Acțiunea a fost timbrată de către reclamantă, fiind depusă la dosar dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar.
La termenul de judecată din data de 01.09.2008, reprezentanta reclamantei a solicitat efectuarea unei expertize contabile, probă la care reprezentanta pârâtei s-a opus însă, instanța apreciind că este necesară părerea în cauză a unui specialist, a dispus admiterea probei.
Expertiza a fost efectuată de către expert contabil, care a răspuns la obiectivul solicitat, respectiv să se determine cuantumul majorărilor de întârziere calculate de către pârâtă pe fiecare dintre contribuțiile datorate în parte, pentru perioada cuprinsă între a 45 zi, data până la care trebuia soluționată cererea de rambursare TVA și data la care s-au prezentat efectiv organele abilitate a soluționa cererea de rambursare (30.10.2007) pentru solicitările de rambursare TVA pe luna aprilie 2007 și mai 2007, raportat și la Decizia nr.13956/03.12.2007 emisă de pârâtă.
La finalul expertizei se concluzionează că, cuantumul majorărilor de întârziere calculate pe fiecare contribuție datorată în parte, pentru perioada cuprinsă între a 45 zi și dată până la care au fost efectuate achitările de către societate, pentru lunile aprilie 2007 și mai 2007, este în sumă de 3052 lei.
Cuantumul majorărilor de întârziere calculate pe fiecare contribuție datorată, conform Deciziei nr. 13956/03.12.2007 este în sumă de 9539 lei.
Diferența dintre cele doua moduri de calcul al majorărilor de întârziere aferente debitelor restante din lunile aprilie și mai 2007 este în sumă de 6487 lei.
T, dar și - SI SA, au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiectiuni care au fost comunicate expertei.
Cu referire la obiecțiunile formulate de T, experta a refăcut calculele privind datele solicitate în obiecțiuni și a concluzionat că " nu se justifică calculul de majorări de întârziere așa cum au fost ele înserate în Raportul de expertiză contabilă, acestea fiind calculate în conformitate cu dispozițiile art. 115 din OG 47/31.08.2007 și art. 104 si 108 din OG 92/2003.
Cu referire la obiecțiunile formulate de catre - SI SRL, a fost refăcut calculul majorărilor de întârziere aferente debitelor restante în aprilie 2007 și mai 2007, efectuat în functie de zilele de întârziere precizate în obiectiuni, 113 zile pentru debite restante aferente lunii aprilie 2007 și 82 zile întârziere pentru debite restante aferente lunii mai 2007. Astfel, majorările de întârziere pentru debite restante aprilie 2007 au fost calculate în sumă de 7931 lei, iar pentru luna mai 2007 de 6313 lei, deci un total de 14.244 lei, în timp ce prin Decizia de impunere nr.547/30.11.2007, emisă de Administrația Financiară pentru contribuabili mijlocii referitoare la plata accesorie este în sumă de 22.546 lei.
Dat fiind faptul că obligațiile fiscale solicitate de petenta la compensare din soldul sumei negative, din deconturile de TVA cu opțiunea de rambursare, au fost achitate de petenta prin plata voluntară la data de 07.11.2007, obiectul cererilor de compensare nu mai există. Pentru că petenta a renunțat la solicitarea de rambursare a TVA conform adresei înregistrată la AFPCM T sub nr. 7577/28.03.2008, nu se justifică calculul de majorări de întârziere, așa cum au fost ele înserate în Raport. În acest raport au fost calculate majorări de întârziere în conformitate cu art. 115 din OG nr. 47/31.08.2007 și art.104 și 108 din OG nr.98/2003.
Avand în vedere actele depuse la dosarul cauzei, dar mai ales raportul de expertiză contabilă efectuat, care a răspuns obiectivelor, dar și obiecțiunilor formulate atât de către reclamantă cât și de către pârâta, instanțaa apreciat că acțiunea, așa cum a fost formulată și motivată de către reclamantă este admisibilă în parte.
Văzând dispozițiile art. 18 din Legea nr.554/2004, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - SI SRL, a anulat Decizia nr.334/19.03.2008 emisă de T, a desființat parțial Decizia nr. 13956/03.12.2007, emisă de Administrația Financiară pentru Mijlocii T, în limita sumelor stabilite ca penalități de întârziere, așa cum au fost calculate în raportul de expertiză și a dispus obligarea pârâtei Administrația Financiară pentru Mijlocii T, la restituirea către reclamantă sumei de bani ce reprezintă diferența dintre majorările de întârziere, calculate de către organul fiscal și cele reținute în raportul de expertiză contabilă, parte integrantă a prezentei sentințe.
În cauză au declarat recurs reclamanta - și SRL și pârâta DGFP
Reclamanta critică prima instanță, cu indicarea art.299-316 Cod procedură civilă, pentru că admițând în parte acțiunea formulată de reclamantă, din cele prezentate mai sus, a obligat pârâta să achite diferența de bani rezultată după scăderea din majorările totale de întârziere a sumelor de bani rezultate din expertiza, aspect care este vădit netemeinic și nelegal.
Ori, prin acțiunea introductivă, societatea a solicitat obligarea pârâtei la achitarea penalităților de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între data până la care trebuia pârâta să efectueze controlul și data efectivă la care s-au prezentat persoanele împuternicite de către pârâtă să efectueze controlul, respectiv 30.10.2008.
În vederea rambursării TVA-ului, potrivit Ordinului 967/2005 privind metodologia de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare modificat, "Solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologica a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de 45 de zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare", text de lege care se coroborează de asemenea cu prevederile art.70 Cod procedură fiscală care arată că "cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Cu toate că, solicitarea societății de rambursare TVA trebuia soluționată în 45 de zile de la data la care s-a formulat această solicitare se impune precizarea faptului că organele abilitate a soluționa aceste rambursări de TVA s-au prezentat în vederea efectuării controlului, la data de 30.10.2007, respectiv după trecerea unui termen de 158 de zile de la solicitare pentru rambursarea de TVA pe luna aprilie 2007 și 127 de zile de a solicitare pentru rambursarea de TVA pe luna mai 2007, fără însă a respecta termenul de 45 de zile prevăzut de lege.
Se impune precizarea faptului ca termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererilor de rambursare TVA este un termen imperativ.
Prin Decizia nr. 13956/03.12.2007 organul fiscal a calculat penalități de la data scadenței obligațiilor bugetare ale societății, durată în care au fost incluse și cele 113 de zile ( această perioadă reprezintă perioada cuprinsă între a 45 zi de la data efectuării solicitării, perioadă până la care trebuia soluționată cererea de rambursare TVA, și data la care s-au prezentat efectiv organele abilitate a soluționa cererea de rambursare) pentru rambursarea de TVA pe luna aprilie 2007 și 82 de zile ( această perioadă reprezintă perioada cuprinsă între a 45 zi de la data efectuării solicitării, perioada până la care trebuia soluționată cererea de rambursare TVA, și data la care s-au prezentat efectiv organele abilitate a soluționa cererea de rambursare) pentru rambursarea de TVA pe luna mai 2007.
Calcularea penalităților de întârziere s-a făcut în mod greșit, având în vedere faptul că persoanele abilitate a soluționat cererea de rambursare de TVA în loc să se prezinte și să soluționeze cererea în termen de 45 de zile de data depunerii solicitării, așa cum în mod legal și imperativ prevede legea s-a prezentat în termen de 158 de zile de la data depunerii cererii de rambursare TVA pe luna aprilie 2007 și 127 de zile de la data depunerii cererii de rambursare TVA pe luna mai 2007.
Recurenta T critică prima instanță cu solicitarea de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe conform art.304 pct.7 Cod procedură civilă și în subsidiar cu cererea de modificarea a sentinței și respingerea în tot a cererii.
Recurenta susține că instanța de fond nu a motivat nici într-un fel soluția pronunțată marginându-se doar să facă trimitere la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, cu mențiunea că văzând dispozițiile art.18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -. și SRL, a anulat Decizia nr. 334/19.03.2008 emisă, a desființat parțial Decizia nr.13956/03.12.2007, emisă de Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii T, în limita sumelor stabilite ca penalități de întârziere, așa cum au fost calculate în raportul de expertiză și a dispus obligarea pârâtei Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii T, la restituirea către reclamantă a sumei de bani ce reprezintă a dintre majorările de întârziere, calculate de organul fiscal și cele reținute în raportul de expertiză contabilă, parte integranta a prezentei sentințe.
Mai mult, nici măcar dispozitivul sentinței recurate nu este complet în sensul că nu menționează expres sumele totale pentru care a admis acțiunea și pentru care s-a respins acțiunea, făcându-se trimitere la concluziile aceleiași expertize contabile.
Menționează că în urma obiecțiunilor formulate de părțile în litigiu, expertul a modificat suma privind accesoriile în sensul că acestea au fost majorate, prin răspunsul la obiecțiuni. Ca atare, în cazul care hotărârea va rămâne irevocabilă respectând dispozitivul pronunțat de prima instanța, ea nici măcar nu va putea fi pusă în executare, pentru că nu se știe la care din sumele menționate de expert se referă titlul.
În subsidiar, solicită modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 334/54/19.03.2008 emisă T și a Deciziei de impunere privind obligațiile de plată accesorii nr. U 2.2007, pentru următoarele:
Deoarece deconturile de TVA cu soldul sumei negative solicitate la rambursare prezintă un risc fiscal crescut, Activitatea de Control fiscal a fost învestită să efectueze un control fiscal anticipat. În conformitate cu prevederile cap.II, lit A, pct. 1 și 2 din nr. 967/2005 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare: "CAP. II Procedura de soluționare a solicitărilor de rambursare a) Soluționarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de sare compartimentul de analiză a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, denumit în continuare compartiment de specialitate, a analizat solicitările de rambursare, în vederea soluționării.
Procedura are ca scop final încadrarea fiecărui plătitor într-o categorie de risc fiscal, în funcție de compartimentul său fiscal, precum și în funcție de riscul pe care acesta îl prezintă pentru administrația fiscală.
Deconturile cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare se încadrează în funcție de gradul de risc fiscal pe care îl prezintă flecare plătitor, astfel; a) în cazul deconturilor cu risc fiscal mic - prin emiterea deciziei de rambursare; b)în cazul deconturilor cu risc fiscal mediu - cu analiza documentara; c) în cazul deconturilor cu risc fiscal mare - cu inspecție fiscală anticipată. "
La data de data de 07.11.2007 societatea a înțeles să integral prin plată voluntară sumele cuprinse în cererile de compensare, acestea în temeiul art. 116 alin 3 din OG nr. 92/2003, au rămas fără obiect:" (3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Dispozițiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător."
Prin decizia referitoare la obligații de plata accesorii înregistrată cu nr. 13956/03.12.2007, s-au stabilit majorări de întârziere în sumă de 22.546 lei, care au fost cuprinse între data scadentă până în momentul stingerii prin plata voluntară a obligaților fiscale, în temeiul art. 120 alin 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală:" (1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv."
Nu poate fi reținută nici motivarea reclamantei întemeiată pe faptul că accesoriile au curs de la data scadentei până la data plății voluntare (07.11.2007), ca urmare a nerezolvării cererii de rambursare în termenul legal, având ca efect stingerea obligațiilor ca urmare a compensării cu TVA restituit, deoarece adresa nr. 7577/28.03.2008, reclamanta a solicitat M T, să ia act de renunțarea sa la cererea de rambursare.
De asemenea, prin adresa reclamantei înregistrată la. Contribuabili Mijlocii cu nr. 19/3 1.10.2007, s-a solicitat și amânarea efectuării inspecției fiscale.
Chiar dacă reclamanta nu ar fi renunțat la cererile de rambursare, iar acestea ar fi fost aprobate, nu era înlăturată obligația reclamantei de a-și achita în termenul legal obligațiile fiscale pentru evitarea curgerii accesoriilor.
S-a menționat că în cauza s-a pus în discuție o problema de drept și nu una de fapt, respectiv dacă reclamanta ce a solicitat restituirea TVA de rambursat și totodată compensarea acesteia cu obligații fiscale de plată, în cazul renunțării, datorează accesorii pentru obligațiile fiscale scadente, posibil să fi fost compensate cu TVA de restituit, conchide pârâta.
Examinând recursurile în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sentința nr.220/23.II.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș este neîntemeiată și nelegală, motiv pentru care se admit recursurile reclamantei - și SRL și al pârâtei T, se casează sentința și se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș, pentru că:
Potrivit considerentelor sentinței, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei, cu motivarea că, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, dar mai ales raportul de expertiză contabilă efectuat, care a răspuns obiectivelor, dar și obiecțiunilor formulate atât de către reclamantă cât și de către pârâta, instanța a apreciat că acțiunea, așa cum a fost formulată și motivată de către reclamantă este admisibilă în parte.
Drept urmare s-a admis în parte acțiunea, anulându-se actele fiscale atacate, în limita sumelor stabilite ca penalități de întârziere, așa cum au fost calculate în raportul de expertiză și a dispus obligarea pârâtei Administrația Financiară pentru Mijlocii T, la restituirea către reclamantă sumei de bani ce reprezintă diferența dintre majorările de întârziere, calculate de către organul fiscal și cele reținute în raportul de expertiză contabilă, parte integrantă a prezentei sentințe.
Prin dispozitivul sentinței s-a dispus anularea parțială a deciziei de impunere fiscală în limita sumelor stabilite ca penalități de întârziere așa cum au fost calculate prin raportul de expertiza contabilă, dispunându.se restituirea către reclamantă a sumelor de bani ce reprezintă diferența dintre majorările de întârziere calculate de organul fiscal și cele reținute în raportul de expertiză contabilă, parte integrantă a prezentei sentințe.
Potrivit art.261 lit.5 Cod procedură civilă hotărârea judecătorească va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Sentința recurată nu respectă cerințele textului legal suscitat, neconținând nici o motivare a soluției de admitere în fapt și drept a acțiunii, ceea ce duce la imposobilitatea cunoașterii considerentelor pentru care s-a pronunțat.
Reproducerea unor concluzii din expertiza contabilă efectuată în cauză sau din răspunsul la obiecțiile formulate de pârâtă la această probă, nu suplinesc motivarea soluției, pentru că acestea reprezintă o opinie a expertului și nu a instanței.
De asemenea, atât din considerentele sentinței cât și din dispotiv nu rezultă suma pentru care s-au anulat parțial actele fiscale sau pentru care s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea față de reclamantă, ceea ce face imposibilă punerea în executare a sentinței, în măsura în care aceasta ar fi devenit irevocabilă.
Este nesusținută în drept și dispoziția instanței de a atribui expertizei calitatea de parte integrantă din sentință, atâta timp cât numai considerentele la care ajunge instanța în deliberare constituie justificare a soluției.
Lipsa motivării face imposibil și controlul judiciar al soluției, atât timp cât nu se cunosc argumentele faptice și temeiurile de drept pentru care s-a pronunțat soluția.
Raportat la aceste considerente, Curtea constată că prin hotărârea recurată nu s-a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care se admit recursurile formulate în cauză, se casează sentința cu aplicarea art.312 alin.5 Cod procedură civilă, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș, care va pronunța o soluție, cu luarea în considerare a considerentelor din prezenta decizie și a motivelor cuprinse în cele două recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta - și SRL și pârâta T împotriva sentinței civile nr.220/23.II.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 16.VI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER - -
red.-24.06.2009
Tehnored. /25.06.2009/2 expl.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Adina Pokker
