Contestație act administrativ fiscal. Decizia 913/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--14.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.913
Ședința publică din 25 2008
PREȘEDINTE.LIBER -
JUDECĂTOR 1: Claudia
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, MINISTERUL D E FINANȚE PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr. 498/CA/2008pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- privind pe reclamantul intimata A având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire taxa înmatriculare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtului recurent F prin DGFP T consilier juridic, pentru reclamantul intimat lipsă se prezintă avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă P
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent F prin DGFP T consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost declarat și motivat, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, iar pe fond respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare.
Cu privire la recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T, solicită admiterea recursului,casarea hotărârii recurate și rejudecând, respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea ambelor recursuri formulate de pârâții recurenți, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală și depune practică juridică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2180 din data de 22.02.2008, reclamantul Aac hemat în judecată în calitate de pârâți: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 5.720 lei, reprezentând plata taxei de primă înmatriculare, plătită prin chitanța seria - nr. -/07.07.2007 (fila 4 dosar).
În motivare, reclamantul arată că a fost obligat la plata acestei taxe care contravine art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și a dreptului comunitar, în speță art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, Legii nr. 343/2006.
În probațiune, a depus adresa nr. 70830/13.02.2008, emisă de T, ca răspuns la contestația formulată de reclamant. Ulterior, a depus cartea de identitate a vehiculului și anexa la certificatul de înmatriculare.
Prin întâmpinare, pârâta Tas olicitat instanței, pe cale de excepție, să constate că acțiunea nu este motivată în fapt, motiv pentru care se impune respingerea acesteia ca nemotivată. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, a prematurității, a tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale, raportat la prevederile art. 207 alin.1 din proc. fiscală, a inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117. proc. fiscală.
În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată.
În primul rând, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca nemotivată, întrucât a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor art. 122. proc. civ, nemenționându-se data fabricării autoturismului, elementele de identificare ale acestuia, dacă taxa a fost achitată pentru un autoturism din producția internă a României sau a fost importat dintr-o altă țară sau dacă statul respectiv este membru al Uniunii Europene.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 205 și urm. din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, reclamantul nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme, formulând doar o cerere de restituire a acestei taxe, înregistrată la. sub nr.4428/04.02.2008 care nu poate fi asimilată unei contestații.
În condițiile în care instanța ar aprecia că cererea de restituire, înregistrată de reclamant la.P, ar îndeplini condițiile unei contestații împotriva actului administrativ, pârâta invocă excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ, dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX din nr.OG 92/2003. Astfel, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial. Reclamantul nu a făcut dovada formulării unei contestații, în temeiul dispozițiilor actului normativ precizat.
Pe cale de excepție, pârâta a solicitat instanței să constate tardivitatea formulării cererii de restituire a taxei speciale, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora termenul de depunere a contestației este e 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. Astfel, reclamantul a avut cunoștință despre actul administrativ la data de 04.07.2007, iar cererea de restituire a taxei a fost depusă la data de 22.02.2008, deci cu depășirea termenului de 30 de zile.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la dispozițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală. Contestatorul nu-și motivează cererea pe existența vreunui caz de restituire dintre cele enumerate în art. 117, contestând prevederile legale care instituie taxa specială de primă înmatriculare, respectiv, dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nemotivată și ca neîntemeiată, în condițiile în care reclamantul datorează, potrivit legii, taxa specială pentru autoturisme, în speță, al prevederilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, coroborate cu prevederile art. 31 ind. 1 și 31 ind. 2 din nr.OG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. Mai mult, dispozițiile invocate nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Nu se poate vorbi de o încălcare a art. 90 din Tratatul, nefiind vorba despre măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceiași situație de primă înmatriculare în România. De altfel, nici Comisia Europeană, care a deschis României procedura de infringement, nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a depus prin Registratură întâmpinare, solicitând citarea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor (având dobândită calitatea de pârât - prin cererea de chemare în judecată).
Pe cale de excepție, pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive a și neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant.
Cu privire la prima excepție, pârâta arată că raportul juridic contestat - plata taxei de primă înmatriculare - s-a desfășurat doar între T și reclamant. În susținerea excepției lipsei procedurii prealabile, au fost reiterate argumentele prezentate de pârâta
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, în esență aceleași argumente prezentate de pârâta 1.
Prin sentința civilă nr.498/CA din 3 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul A împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice T, Direcția Generală Finanțelor Publice T și Ministerul Economiei Și Finanțelor, obligând în solidar pârâții la plata către reclamant a sumei de 5.720 lei RON, reprezentând restituirea taxei de primă înmatriculare.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 5.720 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare. Înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtelor formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicita anularea unui act administrativ fiscal de plata a taxei este neîntemeiată și speculativă. Intr-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâtele confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Intr-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic ș de Ministerul Finanțelor.
A considera ca reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de baza și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate, așa încât s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care s-a respins ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Nu se poate reține ca întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât acestuia îi revine sarcina de a aloca fondurile necesare restituirii taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant și solicitată a fi restituită, obligația fiind solidară pentru toți pârâții chemați în judecată.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâte să o restituie. -l pe reclamant în mod nelegal de suma de 5.720 lei RON de la data plătii sumei, pârâtele datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DGFP T și
În susținerea recursului, pârâta T și T,invocă următoarele:
Se invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, de unde rezultă și prematuritatea acțiunii formulate.
Se susține și excepția tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din Cod procedură fiscală,învederând că atât cererea inițială din data de 04.02.2008 de restituire a taxei de primă înmatriculare cât și prezenta acțiune în contencios administrativ au fost formulate tardiv de către contestator.
Se mai susține că dispozițiile art.2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea amintește că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Curtea remarcă faptul că reclamantul nu a solicitat anularea unui act emis de pârâte, astfel încât nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea observă, totodată, că, anterior sesizării instanței, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare autorităților fiscale, acesta refuzând restituirea, astfel încât acestea au avut cunoștință despre cererea acestuia, această excepție nefiind întemeiată.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de restituire, Curtea apreciază că este nefondată, aceasta fiind justificată pe dispozițiile art. 207 Cod de Procedură Fiscală, care reglementează procedura contestației.
Or, reclamantul nu a formulat o contestație împotriva unui act administrativ fiscal, ci o cerere de restituire a unei taxe despre care pretinde că a fost plătită nelegal.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu se poate reține tardivitatea cererii reclamantului.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas usținut că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu este incident în cauză pentru că taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Curtea constată că aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Curtea observă, totodată, că nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
În consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.
Date fiind aceste considerații, Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.
Față, de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile de față, în baza dispozițiilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele DGFP T și T, împotriva sentinței civile nr.498/CA/3.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Catargiu Victoria
- LIBER - - - - -
A în CO semnează
Președinte Secție
-
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător -
Red. LC - 29.10.2008
Tehnored. -- 30.10.2008
2 expl.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Catargiu Victoria
