Contestație act administrativ fiscal. Decizia 932/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--7.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 932
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă C - S împotriva sentinței civile nr. 123/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Administrația Finanțelor Publice Reșița, SC SRL, SC SA, Firma Ford prin, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp. Art. 242 alin. 2. pr. Civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat traducerea legalizată a contractului de vânzare cumpărare al autoturismului Ford și traducerea certificatului de înmatriculare al autoturismului.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul C - S sub nr- la data de 06.10.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, Firma,FORD" și,", solicitând anularea deciziei de calcul al taxei pentru poluare autovehicule nr. 594/12.08.2008, prin care s-a stabilit taxa de poluare în valoare de 7.758 lei pentru autovehiculul marca Ford tip Focus, categoria auto M1, norme poluare E2, an fabricație 1999, taxă nelegală, din punct de vedere juridic; suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene și declanșarea unei acțiuni preliminare prin care instanța să solicite Curții de Justiție Europene verificarea compatibilității nr.OG 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule cu textul art. 90 par. 1 din Tratatul CE; obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că, a achiziționat în cursul anului 2007 din Germania, un autoturism second - hand marca FORD FOCUS, iar pentru a înmatricula acest autoturism în România, a fost obligat să achite suma de 7.758lei, stabilită prin decizia nr. 594/12.08.2008, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, promovată prin nr.OUG 50/2008.
Reclamantul a contestat la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, la data de 21.08.2008, decizia nr. 594/12.08.2008, însă nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul a considerat că această taxă este nelegală având în vedere incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară. De asemenea, taxa de poluare este contrară și dispozițiilor Tratatului CE. Așa cum rezultă din jurisprudența comunitară, organele fiscale din România trebuie să țină cont, atunci când reglementează în materie fiscală sau când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un alt aspect: întotdeauna, impozitele și taxele prelevate ilegal trebuie restituite sau anulate dacă sunt făcute cu nerespectarea dreptului comunitar, mai precizează reclamantul.
În drept, a invocat art. 148 din Constituția României, art. 274 Cod procedură civilă, dispozițiile Tratatului privind instituirea Comunității Europene.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că această cauză este parțial inadmisibilă, întrucât începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare din 24.06.2008.
Pârâta a precizat că pentru a obține restituirea unei părți din taxa plătită pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire, reclamantul trebuie doar să depună o cerere însoțită de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedură fiscală, fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată, aceasta, bineînțeles dacă există diferențe de restituit între vechea taxă reglementată de Codul Fiscal și cea de poluare introdusă de nr.OUG 50/2008.
Prin sentința civilă nr. 123/6.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Saa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a," reprezentant al Firmei FORD, invocată de aceasta prin întâmpinare; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița," reprezentant al,FORD", și,"; a anulat decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 594/12.08.2008; a respins cererea reclamantului față de pârâții," și,", pentru lipsa calității procesuale pasive; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, față de reclamant, la plata sumei de 4,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță prin încheierea de ședință din data de 23.01.2009, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de către reclamant și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,", invocată de această pârâtă, prin întâmpinare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat chemarea în judecată a," în calitate de reprezentant în România al Firmei Ford.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a învederat instanței că nu are calitate de reprezentant al Firmei Ford, ci doar calitate de importator, care comercializează produsele firmei Ford.
Instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 594/12.08.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, astfel că pârâta," nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentul actului administrativ contestat de reclamant; pe cale de consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,"
Prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 594/12.08.2008 pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița a calculat reclamantului taxa de poluare pentru autovehicule, în cuantum de 7.758 lei, pentru autovehicului marca Ford Focus, categoria auto M1, norma de poluare E2, an fabricație 1999.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație în procedură prealabilă.
Față de susținerea reclamantului privitor la faptul că taxa de poluare prevăzută art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul, tribunalul a constatat că dispozițiile art. 90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cale care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Scopul acestei reglementări este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne, într-un cuantum mai mare, aplicate produselor similare provenite din alte state membre ale Comunității Europene.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești naționale, așa cum este prevăzut și în art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, se situează supremația dreptului comunitar și garantarea aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, tratat ratificat prin Legea nr. 157/2005.
Tribunalul C - Sac onstatat că prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare, încalcă prevederile art. 90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, precum și dispozițiile art. 148 din Constituția României și ale Legii nr. 157/2005. De asemenea, prin instituirea taxei de poluare, se diminuează posibilitatea de a introduce în țară autovehicule second - hand deja înmatriculate în alt stat comunitar, ca în speța de față, favorizând vânzarea produselor similare deja înmatriculate în România. Ca atare, norma națională diminuează, chiar și potențial, consumul și libera circulație a produselor de import, influențând alegerea consumatorilor, în acest sens fiind și practica Curții Europene de Justiție pentru cauze similare (hotărârea din 07 mai 1987, dată în cauza 195/83).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice CSs olicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingeri acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice CSa invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, întrucât adresa emisă de Resita este un simplu răspuns emis în regim de asistentă contribuabili, așa cum este prevăzut în Ordonanța nr. 767/2000 pentru aprobarea instrucțiunilor cuprinzând procedura de asistare a contribuabililor domeniul fiscal și nu un act administrativ fiscal.
Natura juridică a adresei este un răspuns de informare, dar fără să producă efecte juridice din partea organului fiscal și care nu îmbracă natura unui act administrativ fiscal, iar în condițiile în care nu există un "suport material", adică existența materială a unui act administrativ, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă.
Adresa emisă nu întrunește elementele unui act administrativ fiscal, astfel cum este definit la art. 41 din Cod procedura fiscală, astfel că este lipsă de procedură prealabilă, pentru a putea fi soluționată acțiunea reclamantului ca și o acțiune în contencios administrativ.
Al doilea aspect al inadmisibilității, are in vedere natura litigiului, deoarece potrivit art. 2 pct. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, "contencios administrativ" reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Astfel dacă nu există act administrativ în speță, sau dacă petentului i s-a răspuns printr-un simplu răspuns la cerere, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
De asemenea prin cererea în contencios administrativ formulată, nu se solicită anularea deciziei de impunere sau a actului administrativ fiscal de stabilire a cuantumului taxei.
Pârâta mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a - a municipiului Reșița, întrucât raportul juridic de drept administrativ se leagă în mod valabil între autoritatea publică emitentă a actului administrativ și persoana vătămată prin acel act. In speță nu se contestă nici un act administrativ, ci se contestă legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ, taxa contestată fiind instituită de Statul Român, nu de pârâta.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu date 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturisme și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Se arată că alin. 2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Pârâta recurentă consideră faptul că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatricula în România. Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt st; comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunităților Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitar impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel că dispozițiile comunitare indicate de către reclamant a fi încălcate prin prevederile Codului Fiscal nu sunt incidente în speța prezentate întrucât legislația noastră prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificat tehnice, a unei taxe de primă înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă se aplică la autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spații comunitar.
Comisia Europeana se afla in prezent in negocieri cu Guvernul României cu privire modalitatea de stabilire a taxei.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispoziții comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând ta de înmatriculare.
De altfel, a institui obligativitatea plății taxei de primă înmatriculare numai în cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul său un regim fiscal discriminatoriu între persoanele care importă bunuri și cele care aduc în țară bunuri din comunitar.
Calculul Taxei Speciale s-a efectuat în conformitate cu metodologia prevăzută în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, utilizându-se aplicați; informatică realizată de către Direcția Generală a Tehnologiei informației din cadrul Ministerul Economiei și Finanțelor, în acest scop. Având în vedere prevederile OUG nr.50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare din 24.06.2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, considerăm că pe fond, această cauză este parțial lipsită de obiect, întrucât potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr.50/2008 "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă special, pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normei metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", restituirea efectuându-se potrivit Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, cap.VI lit.A alin. 1-17.
Pentru a obține restituirea unei părți din taxa plătită pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire, reclamantul trebuie doar să depună o cere însoțită de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituiri termenul indicat de dispozițiile Corului de procedură fiscală, fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată.
Din acest punct de vedere și pentru această parte din sumă, acțiunea reclamantului ca fără obiect, existând o procedură de restituire de care acesta poate să uzeze și în urma căreia va primii suma ce i se cuvine.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit OUG nr.50/2008, pârâta recurentă solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece adoptarea OUG 50/2008 a avut, prin alte motivații și necesitatea respectării legislației europene, anterior adoptării acestui act, având loc o serie de negocieri și analize între reprezentantul Guvernului României și Comisia Europeană, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptării legislației la cerințele comunitare, știut fiind faptul că România a fost supusă procedurii de infringement, tocmai din cauza cuantumului taxei speciale auto reglementată de art.214 ind. 1 Cod fiscal, ajungându-se la un acord între părți, acord concretizat în apariția OUG nr.50/2008.
Dispozițiile nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor, întreaga practică jurisprudențială comunitară este în acest sens, tocmai existența taxei de poluare în alte state comunitare de tradiție.
În drept, recurenta a invocat disp. Art. 299, art. 304 pct. 4, 8 și 9. pr. Civilă.
Reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării reclamantul intimat arată că prin perceperea acestei taxe de poluare s-a creat un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana,care au fost înmatriculate in tara de proveniența si autovehiculele înmatriculate deja in România si pentru care nu se percepe taxa pe poluare cu ocazia revânzării, chiar daca si acestea din urma contribuie la poluarea mediului.
Dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevăd că: "ca urmare a aderării la Uniunea Europeana,prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", astfel urmare tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare obligatorii au prioritate fata de dispozițiile contrare interne, deci au putere legislativa suprema.
Tratatul Comunității Europene prevede foarte clar la art.90 paragraful 1 ca: "nici un stat membru nu aplica.direct sau indirect,produselor altor stat indirect,produselor naționale similare". nr.OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire al Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt sta membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigii (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil câtă vreme produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenței de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV de en (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987 cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Reclamantul intimat solicită instanței să constate că drepturile sale sunt profund lezate printr-o discriminare, astfel, prevederile art. 4 (a) din OUG nr. 50/2008 sunt contrare dispozițiilor art. 90(1) din Tratat si astfel se impune îndepărtarea aplicării lor din dreptul intern, avându-se in vedere principiu supremației dreptului comunitar.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, decizia de calcul al taxei pentru poluare autovehicule nr. 594/12.08.2008, prin care s-a stabilit taxa de poluare în valoare de 7.758 lei pentru autovehiculul marca Ford tip Focus, categoria auto M1, norme poluare E2, an fabricație 1999, (fila 9 dosar fond), este titlu de creanță și implicit somație, act ce produce efecte juridice.
Recurenta în mod greșit arată că prin cererea în contencios administrativ formulată, nu se solicită anularea deciziei de impunere sau a actului administrativ fiscal de stabilire a cuantumului taxei, întrucât conform petitelor din acțiunea introductivă reclamantul solicită anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, decizie prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 7758 lei.
Totodată Curtea constată excepția lipsei calității procesuale pasive a Reșița neîntemeiată, având în vedere că prin raportare la prevederile art. 214 ind.2 din Codul Fiscal și art. 31 ind.2 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal taxa de prima înmatriculare face parte din taxele speciale care au fost percepute la bugetul de stat.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost stabilită în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă recurenta pârâtă are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta C - S împotriva sentinței civile nr. 123/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul C -
Judecător:
Red./13.07.2009
Tehnored. - /14.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
