Obligația de a face. Decizia 930/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--6.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 930
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent și pârâtul recurent Primarul Municipiului CNî mpotriva sentinței civile nr. 1090/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat C N și reclamantul intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reclamantul recurent învederează instanței că procedura de citare a fost îndeplinită cu pârâtul recurent prin aplicarea ștampilei C
Curtea apreciază ca fiind îndeplinită procedura de citare cu pârâtul recurent Primarul Municipiului C
Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursurilor, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar note de ședință, concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr- din 10.07.2006 reclamantul a solicitat anularea autorizației de construire nr. 381/2006 emisă în beneficiul lui, pe motiv că aceasta ar fi nelegală întrucât nu ar exista avizul sanitar cu privire la gradul de însorire a locuinței vecinilor, nu ar exista acordul vecinului pentru derogare de la amplasarea locuinței la 1 distanță în loc cei 3 si că nu ar exista avizul de la pompieri.
Reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
In aceeași cerere de chemare in judecată, reclamantul a solicitat demolarea imobilului construit de pârâtul cu incălcarea autorizației; cu privire la acest capăt de cerere, instanța a dispus disjungerea sa.
Petitul cu privire la suspendarea efectelor autorizației a fost soluționat în cursul judecății prin încheierea din 25.08.2006.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a arătat că autorizația
fost emisă, având la bază acordul unic nr. 356/2006 emis de Primăria
C-N, pe baza documentației tehnice depuse si a avizelor
favorabile. Pârâtul a mai arătat că imobilul construcție ridicat de el se
învecinează nu cu casa acestuia ci cu terenul său, astfel încât nu se
pune problema gradului de iluminare.
La rândul său, primarul municipiului C-N, a arătat prin întâmpinare că derogarea de la prevederile cu privire la distanta față de vecini a avut la bază avizul nr- aprobat prin HCL nr. 81/2006 si s-a efectuat în temeiul art. 32 din Legea 350/2001, arătând în același timp că nu necesita acordul vecinilor. De asemenea, a arătat că există avizul sanitar contestat de reclamant.
Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a HCL nr. 81/2006 si a avizului nr-, pe motiv că nu ar exista criterii obiective in vederea acordării derogări de către organul administrativ si că derogarea a fost cerută pentru imobilul din- însă a fost acordată pentru imobilul din-.
Prin sentința civilă nr. 1110/2007 pronunțată în dos. Nr-, Tribunalul Cluja respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C N și.
Împotriva acestei hotărârii reclamantul a declarat recurs, ce a fost admis de către Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 1781/2007 pronunțată în dosarul nr-, dispunând casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei privind pe pentru citarea emitentului actului în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată în cauză.
După respectarea indicațiilor din decizia de casare, Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 1090/2008 a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantul a HCL nr. 81/2006 și a avizului nr. 8724/2006, potrivit art. 4 din Legea 554/2004, a respins cererea aceluiași reclamant de anulare a Autorizației de construire nr. 381/2006 emisă de Primarul Municipiului C N și a admis în parte acțiunea reclamantului împotriva Primarului Municipiului C N, în sensul că a obligat pârâtul să soluționeze cererea de eliberare a autorizației de construire pentru modificare de soluție la locuința parter cu 2 apartamente autorizată prin Autorizația de Construire nr. 381/2006, situată în C N,-, pentru următoarele motive:
Cu privire la critica formulată de către reclamant in privința existentei unor criterii obiective de acordare a derogărilor cu privire la distanță, instanța de fond, după casare, a constatat că potrivit documentația depusă de către Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului si de Urbanism rezultă că amplasarea probată este similară cu alte construcții din zonă și nu este vorba de o derogare de la ci de o încadrare in regulile zonei, conform avizului 4904/2005. Practic, cele două acte contestate doar detaliază prevederile din HCL 83/2005 si avizul 4904/2005 prin care a fost completat Regulamentul General de Urbanism aferent în sensul că în cazul zonelor încheiate urbanistic in care se evidențiază o regulă de amplasare pe parcelă si un tip de volumetrie a construcțiilor, andosat unei laturi a ternului sau un regim de construire cuplat, această regulă va fi preluată pe cât posibil si de noile construcții. Or, in cauza de față, construcția pârâtului se învecinează la nordul proprietății reclamantului.
Tribunalul Cluja reținut că, întrucât avizul 8724/2006, nu conține dispoziții derogatorii de la si, nu este necesar elaborarea unui PUZ sau a unui, așa cum este reglementat in art. 32 din Legea 350/2001.
Este adevărat că în certificatul de urbanism existent la dosar este trecută distanța de 3. față de imobilul vecinului insă certificatul are doar un rol informativ, aprobarea dată în cauză de către consiliul local având însă putere normativă.
Cu privire la emiterea celor două acte normative contestate pentru imobilul de la o altă adresă, instanța de fond, după casare, a constatat că din înscrisurile de la filele 71, 74, 83,91, rezultă cu certitudine că întreaga documentație a fost emisă pentru imobilul din-. Aspectul invocat de reclamant are la bază un extras de pe site-ul primăriei C-N în care dintr-o eroare materială apare notat imobilul din- și că in hotărârea publicată de consiliul local pentru aprobarea avizului apare menționat numărul corect al imobilului.
Instanța de fond, după casare examinând cauza pe fond, a respins acțiunea potrivit art. I din Legea 554/2004, deoarece argumentul cum că pentru emiterea acestei autorizații nu ar exista un aviz sanitar este infirmat de depunerea acestuia la dosar. In plus, reclamantul însuși recunoaște că imobilul său nu constă decât în grădină neavând, edificată vreo construcție, iar faptul că nu ar exista acordul vecinilor pentru acordarea derogării de ridicare a construcției vecine la o distanță de 1 metru în loc de 3 metri, este infirmat de dispozițiile de la punctul 4, anexa 2, lista B, din Normele de aplicare ale Legii 50/1991 aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005 al Ministerului Construcțiilor care prevede in mod expres condițiile în care se solicită în mod obligatoriu acordul vecinilor în formă autentică, condiții care nu privesc si situația de față.
Cât privește inexistenta avizului de la pompieri, instanța de fond, după casare, a constatat că acest aviz nu a fost solicitat prin certificatul de urbanism, astfel că nu se impune existența acestuia.
Instanța de fond, după casare, consideră că au fost respectate toate normele legale si administrative pentru emiterea celor două acte contestate de către reclamant, astfel încât nu există motive de infirmare a lor de către instanță.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cerere respinsă, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă.
Instanța de fond, după casare, reține că în dosar a fost soluționată de asemenea solicitarea lui împotriva primarului de a i se elibera autorizație de construire pentru modificarea AC nr. 381/2006, contestată de reclamantul in dosarul conexat.
Reclamantul a arătat că nu a respectat limitele impuse de autorizația inițială acordată de către primar, motiv pentru care la data de 19.06.2006 a fost amendat si i s-a impus ca in 60 de zile să efectueze demersurile pentru intrarea in legalitate. A mai arătat că a contestat acest proces-verbal insă acțiunea sa a fost respinsă. Drept urmare, pe 17.11.2006 ar fi solicitat primarului emiterea unei autorizații de construire pentru modificarea variantei inițiale.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a invocat faptul că solicitarea reclamantului a fost respinsă întrucât acesta nu ar fi respectat termenul de 60 de zile pentru remedierea impusă prin procesul-verbal încheiat de către inspectorii din cadrul primăriei, și pentru că instanța a fost chemată să verifice legalitatea autorizației inițiale.
Analizând înscrisurile de la dosar, Tribunalul Cluja constatat că la data de 20.03.2006 a fost emisă autorizația de construire nr. 381 în beneficiul reclamantului. In urma unui control efectuat la 05.06.2006, reclamantul a fost sancționat pentru nerespectarea autorizației, comunicându-i-se acest proces-verbal în data de 27.06.2006. Prin acesta, i s-au acordat 60 de zile în vederea intrării în legalitate, iar în 19.09.2006 primăria a solicitat demolarea părții de construcții ilegală.
Pe data de 17.11.2006 reclamantul a solicitat eliberarea autorizației de construire pentru modificare de soluție la locuința autorizată inițial, cerere care i s-a respins însă pentru singurul motiv că pe rolul Judecătoriei Cluj -N se află în curs de soluționare cererea primăriei de desființare a lucrărilor executate ilegal.
Instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de sancționare administrativă comunicat reclamantului pe 27.06.2006, reclamantului i s-au acordat 60 de zile pentru intrarea in legalitate. Or, aceasta constituie o măsură complementară, potrivit art. 5 alin.4 din OG 2/2001 care se execută în condițiile art. 40 din același act normativ, respectiv potrivit dispozițiilor legale. Reclamantul insă a contestat acest procesul-verbal in termenul legal, respectiv pe 7 iulie 2006 iar contestația s-a respins irevocabil în data de 02.03.2007. Or, plângerea sa are ca efect suspendarea executării sancțiunii amenzii (potrivit art. 351 din Legea 50/1991), respectiv, executarea (art. 31 alin.3 din OG 2/2001); reclamantul a recurat sentința inițială prin care i s-a respins plângerea or, si recursul are ca efect suspendarea executării hotărârii ( conform art. 34 alin.2 ultima teză din OG 2/2001).
Prin urmare, întrucât doar hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea este titlu executoriu (art. 37 din OG 2/2001), rezultă că în perioada in care reclamantul a contestat in fata instanței valabilitatea procesului-verbal de contravenție, nu a curs termenul de 60 de zile, ci acesta a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a soluției, adică pe 01.03.2007, si s-a împlinit pe data de 01.05.2007.
Or, primarul a solicitat demolarea pe data de 19.09.2006 pentru că reclamantul nu ar fi respectat termenul de 60 de zile impus prin procesul-verbal, ceea ce este nereal, așa cum s-a demonstrat mai sus.
Prin urmare, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte. Astfel, prin acțiunea introductivă a solicitat ca instanța să oblige pârâtul la eliberarea autorizației de construire, însă pârâtul nu s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii de eliberare a acestei autorizații ci doar a respins-o ca prematură. De aceea, Tribunalul Cluj nu a obligat pârâta la emiterea unei autorizații ci doar la analizarea pe fond a cererii reclamantului pentru emiterea autorizației de modificare a construcției inițiale. Numai după verificarea din punct de vedere urbanistic al solicitării reclamantului va putea interveni din nou instanța intr-o eventuală contestare a răspunsului pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantul și Primarul Municipiului
Prin recursul formulat reclamantul a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul: admiterii excepției de nelegalitate cu privire la HCL nr. 81/2006 și avizul nr. 8724/2006 emise de Consiliul Local C N în beneficiul pârâtului; admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată și precizată privind anularea autorizației de construire nr. 381/2006 emisă de Primarul mun. C N; respingerii în totalitate a acțiunii introductive de instanță promovată de reclamantul având ca obiect obligarea pârâtului Primăria C N să soluționeze cererea de eliberare a autorizației de construire pentru modificare de soluție la locuința parter cu două apartamente autorizată prin autorizația de construire nr. 381/2006 situată în C N,-; obligării în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1785 lei, onorariu avocațial în recurs.
În motivarea recursului, reclamantul arată cu privire la excepția de nelegalitate a HCL nr. 81/2006 și a avizului nr. 8724/2006 emise de Consiliul Local C N, că respingerea acestei excepții constituie o vădită eroare de judecată întrucât legalizează posibilitatea organului administrativ emitent al autorizației de construire de a comite abuzuri, cum este cel din speța de față, de natură să îngrădească exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate de către proprietarul învecinat; posibilitatea acordării de derogări deschide câmp liber arbitrariului organului administrativ emitent al autorizației și a practicării de către acesta a unor favoritisme față de unii solicitanți pe baza unor criterii oculte; acordarea de derogări nu este condiționată de respectarea unor criterii obiective, ci este lăsată la libera apreciere a organului emitent care își poate manifesta subiectivismul într-un mod necontrolat; reglementarea posibilității de acordare de derogări este de natură să bulverseze regulile de urbanism aprobate prin regulamentul de urbanism general și prin planul de urbanism general, astfel încât acele reguli devin un simplu ornament juridic și rămân lipsite de forța juridică de a se impune respectului organului administrativ emitent al autorizației; acordarea de derogări, cum se întâmplă și în speța de față, este de natură să genereze prejudicii materiale și morale proprietarului învecinat, concretizate în scăderea valorii de circulație a propriului său imobil și în nesocotirea intimității în propria sa locuință, intimitate a cărei respectare constituie un drept intangibil și inderogabil al fiecărei persoane, recunoscut atât de legea juridică, cât și de legea morală.
Recurentul arată că din cele publicate pe internet rezultă că derogarea încuviințată pentru pârâtul a fost cerută de acesta pentru imobilul din C-N,-, însă a fost avizată de Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism pentru nr. 10 de pe aceeași stradă, ceea ce înseamnă că în mod bizar, menționata comisie a avizat altceva decât a cerut pârâtul și Consiliul Local a aprobat altceva decât a solicitat petentul.
Avizul nr. 8724/6295/09.02.2006 este nelegal și pentru că a fost dat cu încălcarea prevederilor art. 32 din Legea 350/2001. Potrivit acestei dispoziții normative "în cazul în care prin documentația înaintată se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă, prin certificatul de urbanism se poate solicita elaborarea unei alte documentații de urbanism prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. După aprobarea noii documentații de urbanism Plan urbanistic zonal sau Plan urbanistic de detaliu - se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire".
Așadar obținerea unei derogări de genul celei care a fost acordată prin avizul care a fost dat în discuție presupune întocmirea unei noi documentații prin care să se justifice și să se demonstreze posibilitatea intervenției urbanistice solicitate. Din același text legal rezultă că este necesar un Plan urbanistic de detaliu sau un Plan urbanistic zonal, or, în zona în care este situată-, nu există nici unul din aceste planuri ( sau ) în absenta a cel puțin unuia dintre ele, derogarea dată pârâtului prin avizul contestat este nelegală, iar avizul în sine este un act administrativ ilegal, la fel ca și HCL 81/2006 prin care a fost aprobat acest aviz. La dosar nu există nici o probă prin care să se demonstreze existența unui sau pentru zona susmenționată.
Cele două acte administrative la care se referă sunt nelegale și pentru că prin HCL nr. 644/2006 s-a aprobat sistarea oricăror derogări de la regulamentele de urbanism în vigoare. Reclamatul arată că atât timp cât aprobarea s-a dat la cererea pârâtului, ea nu poate avea decât un caracter individual întrucât vizează o stare de fapt concret avută în vedere, iar nu starea generală a zonei în care este amplasată noua construcție. Cert este că, în armonie cu regulile de urbanism în vigoare la data eliberării certificatului de urbanism și a aprobării derogării, această aprobare nu era justificată și nici nu stabilea o regulă generală de conduită câtă vreme viza un caz concret, bine individualizat.
Pe fond, reclamantul recurent arată că prima instanță a comis erori de judecată, deoarece faptul că imobilul, proprietatea sa este un teren, grădină pe care nu se află momentan o construcție nu poate justifica emiterea unui aviz sanitar pentru eliberarea autorizației în condițiile în care nu este respectată distanța reglementată de normele generale de urbanism între limita de proprietate și construcția ridicată de pârâtul intimat.
Reclamantul recurent are deplină libertate să ridice în viitor pe acel teren grădină, o construcție sau să înstrăineze terenul unui terț în vederea edificării unei construcții a cărui amplasament ar fi condiționat, raportat la regulile generale de urbanism, de păstrarea unei anumite distanțe de la limita de proprietate față de construcția ridicată de pârât și ar putea determina dificultăți în obținerea autorizației de construire tocmai datorită nerespectării distanței legale raportat la amplasamentul actual al construcției edificată de pârât.
Recurentul arată că autorizația de construire nr. 381/2006 este nelegală sub următoarele aspecte:
Potrivit HCL nr. 644/30.08.2005 s-a aprobat sistarea oricăror derogări de la regulamentele de urbanism în vigoare. Avizul 8724/6295/09.02.2006 al și HCL nr. 81/2006 prin care a fost aprobat acest aviz fiind date cu încălcarea interdicției instituită prin HCL 644/2005 precum și cu încălcarea art. 32 din Legea nr. 350/2001, sunt nelegale.
Autorizația în discuție nu respectă normele tehnice prevăzute în certificatul de urbanism nr. 2342/07.06.2005, potrivit cărora construcția nouă ridicată de pârâtul trebuia să fie amplasată la o distanță de minimum 3 de limita de proprietate față de proprietatea reclamantului.
Respectarea certificatului de urbanism la emiterea autorizației de construire este o condiție imperativă impusă și de Normele metodologice pentru aplicarea Legii 50/1991. Astfel potrivit art. 31 (3) lit. c pct. 2 din Ordinul nr. 1430/2005 prin care se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, se prevede că în cuprinsul certificatului de urbanism trebuie să se regăsească la regimul tehnic: "obligații/constrângeri de natura urbanistica ce vor fi avute în vedere la proiectarea investiției:(i)regimul de aliniere a terenului și construcțiilor fata de drumurile publice adiacente; (ii) retragerile și distanțele obligatorii la amplasarea construcțiilor fata de proprietățile vecine;".
Prin consecință autorizația de construire nr. 381/2006 nerespectând aceste constrângeri (distanța de minim 3 față de limita de proprietate a reclamantului) este nelegală și pe cale de consecință lovită de nulitate absolută.
În speță nu poate fi luată în considerare nici ceea ce Primarul mun. C N și pârâtul invocă în apărarea lor anume regula zonei deoarece cu ocazia emiterii certificatului de urbanism această regulă a zonei a fost ignorată de către chiar emitentul acestui certificat de urbanism. Dacă s-ar fi avut în vedere regula zonei cu ocazia emiterii menționatului certificat de urbanism, condițiile tehnice prevăzute în cuprinsul lui ar fi reflectat cerințele acestei reguli, dar, dimpotrivă nu numai că nu au fost reflectate aceste cerințe dar prin stabilirea distanței minime de 3 a fost instituită constrângerea pentru de a respecta această minimă distanță.
Reclamantul recurent mai arată că nici măcar distanța de 1 față de limita proprietății reclamantului pentru care s-a dat derogarea ilegală nu a fost respectată de către pârâtul, el amplasându-și construcția la cea. 0,80 de limita proprietății sale, acesta fiind motivul pentru care pârâtul a fost amendat contravențional prin procesul verbal de contravenție din 14.06.2006 prin care i s-a impus și sistarea imediată a lucrărilor și intrarea în legalitate. Cum însă pârâtul nu s-a conformat acestei obligații, Primarul mun. CNa promovat o acțiune introductivă de instanță împotriva lui în baza art. 32 din Legea nr. 50/1991 solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la demolarea construcției ilegal amplasată.
Recurentul arată că autorizația de construire își pierde valabilitatea dacă s-au modificat condițiile, datele sau conținutul documentației care a stat la baza autorizației conform art. 52 alin. 1 lit. c din normele metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991. a construit mai aproape de limita de proprietate a recurentului cu circa 15- 20 cm și mai înalt cu circa 75 cm decât era prevăzut în autorizație, ceea ce este dovedit în dosarul cauzei.
aspect de nelegalitate a autorizației nr. 381/2006 constă și în aceea că ea a fost dată cu încălcarea prevederilor avizului sanitar nr. 10493/10967/15.11.2005 în cuprinsul căruia se precizează că a fost eliberat cu condiția ca elaborarea să respecte condițiile impuse prin certificatul de urbanism. Cum în certificatul de urbanism distanța minimă este stabilită la 3 înseamnă că la emiterea acestui aviz s-a avut în vedere această distanță și că emiterea autorizației pentru o altă distanță anume aceea de 1 are semnificația juridică a nesocotirii avizului sanitar sau că practic această autorizație de construire nu are la bază un aviz sanitar pentru distanța de 1.
Pentru ca autorizația de construire să fie legală în felul în care a fost emisă era necesar ca pârâtul să solicite un nou aviz sanitar pentru distanța de 1, dar el nu a formulat o asemenea solicitare. Și nici nu putea formula o asemenea solicitare deoarece pe baza derogării care a primit-o în mod ilegal el trebuia să solicite un nou certificat de urbanism pentru distanța de 1, ceea ce însă nu s-a întâmplat și un nou aviz sanitar raportat la această derogare, ceea ce de asemenea nu s-a întâmplat.
Necesitatea respectării avizului sanitar este consacrată și prin art. 23 alin. 4 lit. c din Legea nr. 2./1998 și că o multitudine de aspecte confirmă nulitatea autorizației de construire la care se referim și legitimează anularea ei pe cale judecătorească.
Se mai arată că avizul sanitar având în vedere distanța de 3 a luat în considerare și normele legale din domeniul asigurării unui minim de însorire a locuințelor învecinate. Apărarea invocată de pârâtul potrivit căreia în cazul de față nu se pune problema nerespectării normelor minimale de însorire întrucât terenul învecinat aparținând reclamantului este viran și deci neexistând o construcție cu destinația de locuință pe acel teren analiza respectării condițiilor de însorire devine inutilă. Această apărare pornește însă de la o premisă falsă anume aceea că reclamantul nu va construi niciodată pe grădina proprietatea lui și că îi va da acestuia o altă destinație decât aceea de a fi construită, apărarea fiind nefondată, chiar invocată cu rea credință procesuală pentru următoarele motive: - organul administrativ emitent al autorizație de construire trebuia să analizeze condițiile de emitere ale acesteia ca și cum pe terenul învecinat ar exista un imobil de locuit întrucât nu i se poate nega reclamantului dreptul de a-și edifica o casă pe grădina în discuție. acestui drept ar avea semnificația juridică a unei restrângeri ilegale a exercițiului prerogativelor dreptului său de proprietate.
Regulamentul General de Urbanism nu face distincție în ce privește distanța între limita de proprietate a vecinului între terenurile cu construcții și terenurile fără construcții ci stabilește această distanță minimală la 3 indiferent dacă terenul învecinat este cu sau fără construcție. Și e firesc să fie așa deoarece nu poate fi obstrucționat proprietarul terenului învecinat să-și ridice și el când va considera necesar o construcție pe terenul respectiv situație în care în condițiile date ar fi obligat, pentru a evita umbrirea imobilului proprietatea lui să-și amplaseze propria construcție la o distanță mai mare de limita de proprietate decât a făcut-o acest pârât.
Se mai arată că prin amplasarea construcției proprietatea lui la o distanță mai mică de 1 de limita de proprietate a reclamantului se produce o depreciere a valorii de circulație atât a terenului învecinat cât și a unei eventuale construcții care se va ridica în viitor pe acel teren, ceea ce este de natură să-i cauzeze reclamantului un prejudiciu cert de importantă valoare.
Mai arată că potrivit art. 44 din Legea nr. 98/1994 "nerespectarea conformităților stabilite prin avizul sanitar pentru proiecte privind amplasarea, construirea, transformarea sau extinderea obiectivelor economice și social-culturale și a oricăror obiective cu impact asupra sănătății publice atrage anularea acestuia". Și dacă aceasta este sancțiunea prevăzută de lege atunci nu se va putea omite faptul că anulându-se acest aviz prin efectul legii autorizația de construire va trebui anulată și ea întrucât rămâne lipsită de suportul creat prin avizul sanitar.
Se mai arată că la data de 20.03.2006 a fost emisă autorizația de construire nr. 381 în beneficiul reclamantului. în urma unui control efectuat la data de 05.06.2006, reclamantul a fost sancționat pentru nerespectarea autorizației, comunicându-i-se acest proces verbal la data de 27.06.2006. Prin acest proces verbal I s-au acordat 60 de zile în vederea intrării în legalitate. în data de 19.09.2006 Primăria CNa solicitat demolarea părții de construcție ilegală.
Pe data de 17.11.2006 reclamantul a solicitat eliberarea autorizației de construire pentru modificare de soluție la locuința autorizată inițial, cerere care i s-a respins însă pentru motivul că pe rolul Judecătoriei Cluj N se afla în curs de soluționare cererea Primăriei de desființare a lucrărilor executate ilegal.
Acțiunea introductivă de instanță formulată de, este inadmisibilă pentru că se cere o autorizație pe proiect modificator care ar urma să se bazeze pe autorizația de construire nr. 381/2006 care este contestată în justiție ca fiind ilegală.
Dacă s-ar admite acțiunea promovată de pârât ar însemna să se valideze implicit autorizația ilegal emisă pe numele acestuia, ceea ce ar fi inadmisibil. Câtă vreme pârâtul nu s-a conformat obligației impuse de a intra în legalitate în termenul de 60 de zile stabilit prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și a determinat pe Primarul mun. C N să promoveze acțiune de demolare a acestui imobil nu mai este posibilă repunerea lui în termenul pe care cu bună știință l-a ignorat.
Recurentul precizează că pârâtul a atacat în justiție procesul verbal de contravenție menționat dar contestația sa a fost respinsă irevocabil prin hotărâre judecătorească, ceea ce înseamnă că măsura luată prin acel proces verbal este irevocabilă, astfel că nu se poate admite acțiunea pârâtului pentru eliberarea unei autorizații pe proiect modificator câtă vreme el a obținut derogarea ilegală de reducere a distanței de la 3 la 1, iar acum solicită fără a fi obținut o astfel de derogare reducerea distanței de la 1 la 80 cm.
Se mai arată că acțiunea era inadmisibilă și pentru faptul că hotărârea judecătorească prin care s-a respins irevocabil plângerea contravențională înaintată de împotriva procesului verbal de sancționare administrativă care i-a fost comunicat pe data de 27 iunie 2006, devenit irevocabilă pe data de 01 martie 2007, reclamantul înregistrând acțiunea sa pe data de 13 noiembrie 2007, deci după opt luni și J de la data când prin efectul respingerii recursului său a încetat și efectul suspensiv al recursului cât privește obligațiile instituite prin acel proces-verbal, astfel că începând cu data de 01 martie 2007 reclamantul avea la dispoziție 60 de zile să intre în legalitate. acest termen a expirat pe data de 01 mai 2007.
Acțiunea introductivă de instanță a fost promovată de el după 6 luni și J de la expirarea acestui termen, ca urmare, este inadmisibilă fiind tardivă iar faptul că în tot acest interval de timp a manifestat o evidentă rea-credință ținând seama de faptul că încă din momentul primelor excavări la fundația imobilului în litigiu a fost avertizat și scris și verbal de către recurent că se află în ilegalitate, dar a sfidat aceste avertismente, continuând lucrările de construire, pentru a bloca aceste lucrări, recurentul a depus de la începerea lor și până în prezent un număr de peste 30 sesizări și memorii la diferite instituții ale administrației de stat solicitând să se ia măsuri împotriva acestuia, dar controalele efectuate și avertismentele primite de către el din partea autorităților administrative au fost ignorate cu desăvârșire.
Recurentul nu a motivat în drept recursul.
Prin recursul formulat pârâtul recurent Primarul municipiului Cas olicitat admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii atacate in sensul respingerii in întregime a acțiunii formulate de către reclamant.
În motivarea recursului pârâtul recurent Primarul municipiului C arată că prin hotărârea atacata, instanța investita cu soluționarea dosarului nr- ( la care s-a conexat dosarul nr- având ca obiect anularea nr. 381/2006 ) a respins excepția de nelegalitate invocata de către reclamantul cu privire la HCL nr. 81/2006 si avizul nr. 8724/2006, emise in beneficiul paratului, a respins cererea formulata de același reclamant de anulare a nr. 381/2006 si a admis in parte cererea reclamantului in sensul ca a obligat Primarul municipiului C-N la soluționarea cererii de eliberare a autorizației de construire pentru modificarea soluției constructive, autorizata inițial prin nr. 381/2006.
Soluția pronunțata de către instanța de fond este criticabila prin prisma motivului de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9. pr. civ, hotărârea fiind data cu încalcarea si aplicarea greșita a legii, deoarece în considerentele hotărârii, instanța fondului retine faptul ca, întrucât procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției a fost contestat de către reclamant, termenul de 60 de zile acordat pentru intrarea in legalitate, ca si măsura complementara, a curs de la data soluționării irevocabile a dosarului, respectiv de la data de 01.03.2007.
Pârâtul recurent arată că prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 367/19.06.2006, reclamantul a fost amendat contravențional, constatandu-se, la data controlului faptul ca nu s-au respectat prevederile nr. 381/2006, in sensul ca s-a depășit înălțimea la cu 75 cm. fata de cea autorizata, golurile spre fațada nord au fost acoperite cu geam termopan si tamplarie PVC, si nu cu tamplarie Nevada translucida, distanta de la împrejmuire la fațada imobilului variază intre 0,9 si 1. Prin același proces verbal s-au dispus, ca si măsura complementara, încadrarea lucrărilor in prevederile, in termen de 60 de zile de la comunicarea procesului verbal.
Împotriva procesului verbal, reclamantul a formulat plângere, aceasta fiind soluționata irevocabil prin anularea procesului verbal.
Argumentele invocate de către judecătorul fondului în conținutul hotărârii nu puteau conduce la admiterea cererii reclamantului, întrucât plângerea împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției suspenda numai executarea amenzii, nu si a sancțiunilor complementare aplicate, soluție ce rezultă din interpretarea disp. art. 35 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republ. cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 5 din nr.OG 2/2001, republ.
Astfel, potrivit alin. 2 al art. 35 "plângerea suspenda executarea sancțiunii amenzii, dar nu suspenda măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusa o data cu aplicarea sancțiunii contravenționale, in condițiile art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (2), iar in conformitate cu disp. art. 5 alin. 4 din nr.OG 2/2001 "prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare".
Un alt aspect care nu poate fi omis, dar pe care prima instanța nu l-a reținut in considerentele hotărârii recurate, este faptul ca, întrucât reclamantul nu s-a conformat măsurii de încadrare in prevederile nr. 381/2006 in termenul stabilit, prin acțiunea înregistrata sub nr. de dosar 19906/2006 la Judecătoria Cluj -N, Municipiul C-N a solicitat instanței obligarea reclamantului din prezentul dosar la încadrarea in prevederile nr. 381/2006. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, sentința fiind modificata in sensul încadrării in prevederile doar sub aspectul respectării inaltimii la, prin decizia civila nr. 509/A/2007.
Ca atare, in condițiile in care instanțele judecătorești sunt investite cu cercetarea legalității autorizației de construire nr. 381/2006, a HCL nr. 81/2006 si a avizului nr. 8724/6295/09.02.2 006 - aceasta pe de-o parte, iar pe de alta parte - nu este soluționat irevocabil dosarul nr. 19906/2006 al Judecătoriei Cluj -N, nu este posibila emiterea unei pentru modificarea soluției constructive autorizata inițial prin nr. 381/2006.
Prin urmare, refuzul pârâtului recurent la emiterea unei noi nu reprezintă un abuz de drept, asa cum, in mod greșit susține reclamantul, ci este consecința fireasca a faptului ca, atat timp cat nr. 381/2006 si actele care au stat la baza emiterii acesteia ( HCL si avizul ) fac obiectul controlului de legalitate, recurentul Primarul Municipiului C apreciază ca emiterea unei noi ar fi inoportuna.
In ceea ce privește susținerea reclamantului in sensul ca, pe de-o parte s-a solicitat intrarea in legalitate, iar pe de alta parte reclamantul este împiedicat de a intra in legalitate, o astfel de afirmație este nereala. Astfel cum rezulta din conținutul procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției nu s-a dispus intrarea in legalitate prin emiterea unei pentru modificare de soluție constructiva, ci intrarea in legalitate prin încadrarea construcției in prevederile nr. 381/2006.
În drept, recurentul Primarul Municipiului Cai nvocat disp. Art. 304 pct. 9 și art. 312. pr. Civilă.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, pe motiv că sentința este legala si temeinica raportat la dispozițiile legale incidente in speța precum si la materialul probatoriu administrat in dosarul cauzei,criticile aduse hotărârii prin motivele de recurs fiind nefondate.
Reclamantul intimat arată cu privire la recursul formulat de către paratul Primarul mun. C-N că recurentul critica hotărârea pronunțata de către instanța fondului pe considerentul ca pe de o parte a expirat termenul de 60 zile acordat pentru intrarea in legalitate ca si măsura complementara,iar pe de alta parte emiterea unei noi autorizații de construire ar fi inoportuna atâta timp cat autorizația inițiala si actele administrative ce au stat la baza emiterii acesteia au fost atacate in contencios administrativ, iar pe rolul instanțelor exista si dosarul civil nr. 19.906/2006 având ca obiect obligarea reclamantului la încadrarea in prevederile autorizației.
Motivele invocate in susținerea recursului nu sunt de natura sa atragă nelegalitatea hotărârii recurate, deoarece dosarul civil nr. 19.906/2006 la care se face referire are ca obiect soluționarea acțiunii formulate de către Municipiul C-N, prin care reclamantul solicita: incadrarea lucrărilor de construcții realizate nelegal la imobilul situat in C-N,-, în motivare aratandu-se ca s-a constatat o incalcare a prevederilor C nr.381/2006 sub trei aspecte: inclacarea distantei autorizate in raport cu proprietatea vecinului, acoperirea golurilor cu geam termopan in loc de tamplarie Nevada si depășirea înaltiimii la cornisa cu 75 cm fata de cea autorizata. S-a solicitat totodată ca în baza disp. art. 32 al.2 din lege instanța sa stabilească un termen limita pentru încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației. Paratul "omite" a învedera instanței de recurs faptul că prin sentința pronunțata de Judecătoria Cluj -N in dosar civil nr. 19.906/2006 asa cum aceasta a fost modificata prin decizia civila nr.509/A/2007 pronunțata de Tribunalul Clujs -a stabilit faptul ca singurul element cu privire la care se impune intrarea in legalitate este cel referitor la înaltimea clădirii la.
Dosarul nr. 19.906/2006 se afla in recurs pe rolul Curții de Apel fiind suspendat in baza dispozițiile. Art. 244 pct.l pana la soluționarea irevocabila a acțiunii prezente având ca obiect obligarea Primarului la emiterea autorizației modificatoare, astfel că la ora actuala nu exista stabilit de către instanța nici un termen in baza dispozițiile. Art. 32 al.2 din Legea nr.50/1991,iar,pe de alta parte dosarul civil nr. 19.906/2006 nu se poate soluționa pana la soluționarea irevocabila a prezentei cauze.
Intimatul arată că în speța, conform regimului economic al zonei reglementat prin sunt prevăzute la utilizări admise;"locuinte individuale si colective mici cu max niveluri", iar locuința construita de reclamantul intimat are doar parter, iar înaltimea la a fost depășita cu 75 cm fata de cea autorizata, astfel ca nu exista nici un impediment legal pentru emiterea autorizației modificatoare care sa-i permită intrarea in legalitate.
Reclamantul intimat arată că recursul formulat de către reclamantul, desi cele 2 dosare s-au conexat, aceasta împrejurare nu ii conferă acestuia calitatea de parte in dosarul având ca obiect obligarea Primarului la emiterea autorizației de construire pe proiect modificator,sens in care acesta nu are calitatea de a recura sentința civila nr.1090/2008 pe acest aspect.
Reclamantul intimat arată nu este vorba de o derogare de la reglementările de urbanism aprobate care sa impună elaborarea unui sau PUZ asa cum prevede disp. Art. 32 din Legea nr.350/2001,ci doar de o încadrare in regula zonei,sens in care si sub acest aspect criticile aduse sentinței sunt nefondate. Acest aspect rezulta din adresa nr. 66284/431/11.09.2006 unde se menționează faptul ca întrucât in zona - nu s-a evidențiat un interes major de dezvoltare pentru aceasta zona nu s-a întocmit PUZ. Tot in acest act se precizează faptul ca pentru amplasamentul--10 nu a fost întocmit intrucat construirea unei locuințe parter asemenea celorlalte construcții din zona nu a impus elaborarea unei asemenea documentații de urbanism.
Susținerea potrivit căreia HCL nr. 644/2006 a abrogat punctul 2 din HCL nr. 83/2005 nu are nici o acoperire in actele dosarului, fiind doar o apărare de circumstanța. HCL nr. 81/2006 si Avizul nr. 8724/2006 particularizează pentru amplasamentul subsemnatului parat prevederile HCL nr. 83/2005 si ale Avizului nr- acte ce nu au fost contestate sub aspect de nelegalitate.
Potrivit disp. art. 15 din Normele metodologice de aplicare ale legii nr. 50/1991 documentele necesare eliberării certificatului de urbanism sunt: o cerere tip, planuri topografice sau cadastrale la scara vizate de OCPI cu indicarea imobilului teren si/sau construcții si documentul de plata a taxei de eliberare a certificatului de urbanism. Conform al. 4 din același articol se interzice emitentului sa condiționeze emiterea certificatului de urbanism de elaborarea prealabila a unei documentații de urbanism pentru imobilul in cauza precum si a oricăror documentații tehnice de definire a scopului solicitării.
Avizul nr. 8724 emis in favoarea pârâtului datează din 09.02.2006, iar HCL nr. 81/2006 este cea prin care s-a aprobat acest aviz, care permite amplasarea construcției la 1 fata de limita laterala nordica, fiind acte in mod evident ulterior emise in raport cu certificatul de urbanism.
Referitor la criticile aduse sentinței cu privire la soluția pronunțata pe fondul cauzei, acestea urmează a fi respinse ca nefondate deoarece referitor la avizul sanitar despre care reclamantul recurent susține ca nu ar fi fost legal emis arată că: potrivit disp. art. 2 pct. 2 din Procedura 2002 nr. 117/2002: "avizul sanitar este un act tehnic si juridic eliberat in scris de către autoritatea locala de sănătate publica, necesar in procedura de autorizare in amplasarea, construcția, extinderea sau amenajarea obiectivelor economice de investiții si obiectivelor economice si social-culturale". Potrivit disp. art. 9 al. 1 din același ordin:" solicitarea avizului sanitar este obligatorie sau facultativa in funcție de reglementările legale incidente domeniului de activitate supus avizării". In speța, este vorba nu de un obiectiv de investiții, economic sau social-cultural, ci de o locuința proprietate particulara.
Pe de alta parte, asa cum rezulta din probele dosarului construcția sa este compusa doar din parter in condițiile in care in zona este aprobat un regim de inaltime de si se învecinează cu un teren cu destinația gradina aparținând reclamantului recurent, astfel încât nu se poate vorbi de un grad de umbrire a locuinței acestuia cauzat de edificarea construcției sale.
Prin Încheierea civilă nr. 1054/25.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de, a scos cauza de pe rolul Curții de Apel Cluj și a trimis cauza spre soluționare la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 6.04.2009.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursurile formulate sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, după cum urmează:
Recurentul reia starea de fapt, fără să arate care anume puncte de la art. 304. pr. Civilă au fost încălcate în speță de către instanța de fond.
Analizând recursul declarat din perspectiva disp. Art. 304 ind. 1. pr. Civilă, instanța constată că recurentul se referă la aspectele de nelegalitate ale HCL nr. 82/2006 și ale avizului U nr- aprobat prin HCL nr. 81/2006, respectiv se susține faptul că aceste acte contravin, pe de o parte dispozițiilor HCL nr. 644/2005 iar pe de altă parte, că în speță ar fi incidente disp. Art. 32 din Legea nr. 350/2001.
Prin adoptarea HCL nr. 81/2006 nu înseamnă că au fost încălcate disp. HCL nr. 644/2005, iar prin adoptarea HCL nr. 644/2005 nu înseamnă că au fost abrogate disp. Pct. 2 din HCL nr. 83/2005, care reglementează sub aspect urbanistic starea de fapt existentă în anumite zone de pe teritoriul municipiului C
În ceea ce privește incidența în speță a disp. Art. 32 din Legea nr. 350/2001, după cum a reținut și instanța de fond, susținerile recurentului reclamant sunt nefondate, întrucât conform acestor dispoziții legale, modificările reglementărilor din PUZ asupra procentului de ocupare a terenului și distanțele față de limitele parcelei se stabilesc prin, iar cele aduse regimului de construire se stabilesc prin PUZ.
În speță, avizul U nr. 8724/2006 nu conține dispoziții derogatorii de la și, pentru fi necesară elaborarea unui PUZ sau.
Recurentul arată că autorizația de construire emisă pe numele pârâtului își pierde valabilitatea dacă s-au modificat condițiile, datele sau conținutul documentației care a stat la baza autorizației, conform art. 52 alin. 1 lit. c din normele metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991, întrucât a construit mai aproape de limita de proprietate a recurentului cu circa 15- 20 cm și mai înalt cu circa 75 cm decât era prevăzut în autorizație, apărare ce nu poate fi primită nici de către C, întrucât valabilitatea acestui act se referă la termenul pentru care a fost emisă și nicidecum la nerespectarea totală sau parțială a acesteia.
aspect de nelegalitate al autorizației nr. 381/2006, invocat de către recurent constă în aceea că ea a fost dată cu încălcarea prevederilor avizului sanitar nr. 10493/10967/15.11.2005, în cuprinsul căruia se precizează că a fost eliberat cu condiția ca elaborarea să respecte condițiile impuse prin certificatul de urbanism, iar pârâtul nu a respectat distanța minimă stabilită prin certificatul de urbanism, aspect ce nu duce le nelegalitatea autorizației de construire, întrucât nelegalitate înseamnă încălcarea gravă a unor dispoziții legale imperative și nu nesocotirea unor avize, care adesea sunt consultative.
Emiterea autorizației pentru o altă distanță anume aceea de 1 nu are semnificația juridică a nesocotirii avizului sanitar sau lipsa acestui aviz sanitar pentru distanța de 1.
de la prevederile cu privire la distanta față de vecini a avut la bază avizul nr- aprobat prin HCL nr. 81/2006 si s-a efectuat în temeiul art. 32 din Legea 350/2001, aspect ce nu necesita acordul vecinilor.
În ceea ce privesc motivele de recurs formulate de reclamantul, pe soluția de admitere în parte a acțiunii pârâtului și de obligare a pârâtului C N să soluționeze cererea de eliberare a autorizației de construire pentru modificare de soluție, instanța constată că acesta nu este parte în această acțiune, astfel că nu are calitate procesuală să critice hotărârea recurată pe acest aspect.
În ceea ce privește recursul formulat de către paratul Primarul mun. C-N, Curtea constată că recurentul critica hotărârea pronunțata pe considerentul ca pe de o parte a expirat termenul de 60 zile acordat pentru intrarea in legalitate ca si măsura complementara stabilită prin p-v de sancționare, iar pe de alta parte emiterea unei noi autorizații de construire ar fi inoportuna atâta timp cat autorizația inițiala si actele administrative ce au stat la baza emiterii acesteia au fost atacate in contencios administrativ, iar pe rolul instanțelor exista si dosarul civil nr. 19.906/2006 având ca obiect obligarea reclamantului la încadrarea in prevederile autorizației.
Soluția pronunțată de către instanța de fond este de obligare a pârâtului Primarul mun. C-N să soluționeze cererea de eliberare a autorizației de construire pentru modificare de soluție la locuința reclamantului, și nu de obligare a pârâtului la emiterea autorizației de construire pentru modificare de soluție.
Această soluție este temeinică și legală, având în vedere că pârâtul nu s-a pronunțat pe fondul cererii formulate ci a considerat-o prematură având în vedere existența litigiilor pe rolul instanțelor judecătorești, conform adresei aflată la fila 13 din dosarul nr-.
Soluția este de admitere în parte a acestei acțiunii și nu de admitere totală, cum greșit arată recurentul Primarul mun. C-N, iar cererea reclamantului trebuie soluționată pe fond, fără să fie incidente în speță disp. alin. 2 al art. 35, art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 republicată.
Motivele invocate prin cererile de recurs nu se încadrează în prev. art. 304 pct.6 - 9. pr. Civilă, care să ducă la modificarea hotărârii recurate.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții și Primarul Municipiului CNî mpotriva sentinței civile nr. 1090/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații C N și.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./14.07.2009
Tehnored. - /15.07.2009/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Cluj
Judecător:
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
