Contestație act administrativ fiscal. Sentința 97/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 97
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta A împotriva pârâtei Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A - Agenția Națională de Administrare Fiscală A, având ca obiect contestație act administrativ.
Procedura de citare legal îndeplinită, Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta Aac hemat în judecată pârâta Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A - Agenția Națională de Administrare Fiscală A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea Deciziei de impunere nr. 54/29.02.2008 emisă de pârâtă până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin raportul de inspecție fiscală cu nr. 1139i/29.02.2008 întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, organul de control a stabilit în sarcina sa, obligații fiscale suplimentare în sumă de 3.324.769 lei. Din această sumă, suma de 480.361 lei a fost stabilită și achitată de societatea înainte de efectuarea controlului, însă a omis să o declare, motiv pentru care a fost evidențiată de organul de control ca obligație suplimentară.
Restul constatărilor organului de control precizează că nu corespund în totalitate și nu țin seama de toate elementele stării de fapt, motiv pentru care a contestat ca nedatorate și nelegale sume în cuantum total de 2.762.929 lei.
Reclamanta a precizat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2007.
Mai arată, în contestația anexată prezentei, că aproximativ 97 % din suma stabilită în sarcina sa prin Decizia de impunere n 54/ 29.02.2008 i-a fost impusă în mod eronat de către organul de control din cadrul Administrației Finanțelor Publici a Municipiului sumele de 281.738 lei cu titlu de impozit pe dividende datorat de persoane juridice și 145.699 lei cu titlu de impozit pe dividende datorat de persoane fizice pentru sumele repartizate acționarilor prin majorarea capitalului social al
Tot în sarcina sa a fost stabilită și suma de 34.216 ron reprezentând impozitul pe veniturile din investiții de natura câștigului din transferul titlurilor de valoare datorate de persoane fizic, rezultat din achiziția de acțiuni de la și. Societatea reclamantă și-a îndeplinit obligația reținerii și virării impozitului pe venitul din transferul acțiunilor. Acest impozit a fost raportat la câștigul realizat declarat de cedent, câștig pre care nu sunt în măsură să îl cenzureze.
Mai arată că suma de 848.122 RON nu a fost impusă ca TVA suplimentară aferentă lunii mai 2006, aplicată la veniturile realizate de societate dintr-un transfer de acțiuni, însă această operațiune nu face parte din categoria operațiunilor impozabile care intră în sfera de aplicare a TVA-ului, datorită obiectului - bunuri mobile necorporale.
Organul de control a apreciat că începând cu 01.01.2007 dobânzile percepute pentru plata prețului în rate trebuiau să fie incluse în baza de impozitare și să li se aplice TVA, deși dobânzile sunt în continuare prevăzute de art. 137 aliniatul 3 litera c Cod fiscal, drept elemente care nu se cuprind în baza de impozitare a TVA-ului.
Organul de control a considerat nedeductibil TVA-ul aferent facturilor emise pe numele societăților absorbite de reclamantă în urma procedurii de fuziune, deși, prin fuziune, s-au transferat societății absorbante toate activele și pasivele, deci inclusiv toate obligațiile asumate anterior fuziunii de societății absorbite.
Organul de control a înlăturat deductibilitatea sumelor achitate de reclamantă către pentru servicii de intermediere, considerând că din moment ce la data facturării acestor servicii administratorul societății a fost și an gajat al societății, aceste servicii nu se mai justifică. Însă aceste servicii au fost contractate anterior angajării domnului și în condițiile în care veniturile societății sunt realizate în principal din vânzarea - închirierea de bunuri imobile, nu crede că pot fi cenzurate de nici o manieră cheltuielile angajate de societate pentru obținerea de venituri din vânzări - închirieri de imobile. Este la aprecierea reclamantei cheltuielile care consideră că trebuie să le angajeze pentru realizarea de venituri.
A fost considerată nedeductibilă suma de 91.567 ron, reprezentând TVA aferent utilităților realizate pe cheltuiala societății și care urmează să fie cedate Consiliului local al municipiului A cu titlu gratuit. Organul de control a omis să ia în considerare regimul juridic specific utilităților publice și să aplice dispozițiile art. 145 aliniatul 3 litera b din Codul fiscal în considerarea acestuia. Utilitățile realizate de reclamantă pe cheltuiala sa, care urmează să fier transferate în favoarea Consiliului Local al municipiului A, sunt destinate utilizării în vederea realizării de operațiuni taxabile deoarece în lipsa utilităților, clădirile ce urmează să fie construite nu pot fi utilizate în condiții normale, iar utilitățile realizate vor fi utilizate de proprietarul terenului în favoarea cărora au fost realizate.
Referitor la impozitul pe profit suplimentar rezultat din considerare ca investiții a reparațiilor efectuate de reclamantă la clădirile din patrimoniul acesteiași supunerii acestora regimului amortizării fiscale, a arătat că lucrările efectuate la Hala Producție Conserve, Hala Prigat și Clădirea secției reprezintă reparații, deoarece aceste imobile se aflau într-un grad avansat de degradare și necesitau efectuarea acestor lucrări, care au fost realizate în scopul utilizării continue a imobilelor și nicidecum pentru obținerea de beneficii economice suplimentare.
Referitor la impozitul pe profit suplimentar, calculat ca urmare a calculării profitului impozabil rezultat în urma vânzării acțiunilor proprii ale reclamantei ca diferență dintre prețul de vânzare și valoarea lor nominal, conform nr. 1752/2005, astfel cum a fost modificat prin nr. 2374/12.12.2007, "câștigurile legate de vânzarea instrumentelor de capitaluri proprii ale entității nu vor fi recunoscute în contul de profit și pierderi" și ca atare nu mai prezintă relevanță din punct de vedere fiscal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat, în principal, constatarea inadmisibilității acesteia, iar în subsidiar și pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii, pârâta a arătat că, potrivit art. 215 alin. 2 din pr.fiscală "instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Conform pârâtei, textul legal invocat prevede expres că instanța poate suspenda executarea unui act administrativ fiscal, numai dacă se depune o cauțiune.a contrario,suspendarea solicitată nu poate fi acordată de instanță dacă nu se depune cauțiunea ce trebuie stabilită!
Date fiind aceste dispoziții normative - a arătat pârâta - condiția plății cauțiunii apare ca o adevărată condiție de exercițiu a acțiunii petentei, fiind alături de drept (interes), calitate și capacitate procesuală, o condiție specială și suplimentară a exercitării acțiunii prin care se tinde la suspendarea executării unui act administrativ fiscal.
Or, o dată cu acțiunea și citația, nu ni s-a comunicat și dovada plății vreunei cauțiuni, astfel încât, condițiile legale pentru a se putea lua în discuție suspendarea, nu sunt îndeplinite.
Rezultă faptul că, în lumina dispozițiilor speciale aplicabile ale art. art. 215 alin. 2 din pr.fiscală, cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale este inadmisibilă și nu poate fi primită fără dovada plății acestei cauțiuni.
De altfel, a arătat pârâta, în acest sens este și jurisprudența Curții de APEL TIMIȘOARA care, spre exemplu, s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ-fiscal fără plata unei cauțiuni prin Decizia Civilă ce soluționează dosarul nr. 6642/2006.
Pe fondul cererii de suspendare, pârâta a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 teza I din Legea 554/2004 "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond."
Conform pârâtei, după cum s-a arătat și în doctrină, suspendarea executării actelor juridice reprezintă operația juridică de întrerupere a efectelor acestora. Este evident faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și cea de veridicitate. De aici decurge și principiul executării din oficiu (executio ex oficio), deci actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu. Așadar, a nu se executa actele administrative echivalează cu a nu se executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică și într-un stat de drept guvernat de o democrație constituțională.
Tocmai de aceea, a arătat pârâta, suspendarea actelor administrative apare ca o soluție extremă și situație de excepție.
Din modul în care este formulat textul art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, rezultă că suspendarea executării actului administrativ nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru a se prevenii producerea unor pagube iminente, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Deci, prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice și să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ contestat.
În ceea ce privește a doua condiție care se cere îndeplinită în directă legătură cu prima este aceea că prin măsura suspendării să se prevină producerea unei pagube iminente a se produce prin executarea actului administrativ, pagubă care ar trebui să fie ireparabilă.
În speță, însă, în opinia pâtârei, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Toate motivațiile din acțiune nu sunt altceva decât niște simple presupuneri, susținute doar de considerațiile petentei asupra faptului că actul administrativ este nelegal, iar executarea lui ar produce, teoretic, niște prejudicii care, însă, nu se dovedesc a fi în legătură directă cu actul administrativ, ci cu o anumită lipsă de credibilitate care ar fi suferită de petentă în fața partenerilor de afaceri și a instituțiilor bancare!
Or, a susținut pârâta, analizând actele și lucrările dosarului, în nici un caz reclamanta nu arată în ce măsură această "pagubă" ar fi iminentă și, mai ales, ireparabilă sub aspect material, condițiile legale de acordare a suspendării solicitate urmând a fi dovedite pentru fiecare caz în parte și nu prezumate sau presupuse cum este cazul în spețapendinte.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării,instanța constată că excepția a fost motivată pe împrejurarea că suspendarea executării deciziei de impunere nr. 54/29.02.2008 nu poate fi dispusă dacă reclamanta nu dovedește că a consemnat o cauțiune în valoare de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În acest sens, instanța precizează că art. 215 Cod de Procedură Fiscală prevede următoarele:
(1) "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei".
Instanța reține, în raport cu dispozițiile art. 215 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, obligativitatea depunerii de către reclamanta care solicită suspendarea actului administrativ fiscal a unei cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În speță, această condiție a fost îndeplinită, reclamanta "" depunând la dosar copia recipisei de consemnare nr. -/1, emisă de Casa de Economii și Consemnațiuni - Sucursala T, pentru suma de 70.000 RON, suma contestată fiind de 3.324.769 RON.
În consecință, instanța constată că reclamanta a îndeplinit obligația consemnării cauțiunii stabilite de instanță la termenul din 9.04.2008, motiv pentru care va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Cu privire la fondul cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 54/29.02.2008, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului, instanța observă că prin această decizie de impunere au fost stabilite în sarcina reclamantei "" obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 3.324.769 RON.
Potrivit art. 15 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004,"suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat."
În privința motivelor de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral -".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;"
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, instanța constată că punerea în executare a deciziei de impunere nr. 54/29.02.2008 implică indisponibilizarea unei sume 3.324.769 RON din fondurile reclamantei "".
Instanța observă că reclamanta a încheiat mai multe contracte de împrumut bancar, între care și contractul de credit nr. 839/21.12.2007, cu Banca Transilvani - Sucursala A, în valoare de 1.030.00 euro, (atașat în copie la filele 21-25 dosar).
De asemenea, conform actului adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare atașat la filele56-59 dosar, până la data de 15.04.2008 - data limită a autentificări contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă cu L - reclamanta "" are obligația de a plăti acesteia suma de 6.3000.000 euro.
În cazul în care reclamanta nu achită această sumă, va pierde suma achitată cu titlu de "acont".
În aceste condiții, Curtea apreciază începerea executării pentru suma impusă în Decizia nr. 54/29.02.2008 ar bloca activitatea reclamantei și ar putea genera falimentul societății, în condițiile în care cifra de afaceri pe anul 2006 (2.177.906 lei) a fost inferioară sumei impuse de Activitatea de Inspecția Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului
Activitatea acesteia ar fi blocată, datorită imposibilității contractării de noi credite pentru continuarea activității, ca urmare a blocării conturilor reclamantei de autoritățile fiscale.
De aceea, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 54/29.02.2008, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestei decizii.
Instanța va lua, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite cererea formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 54/29.02.2008, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului A, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acestei decizii
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red./15.05.2008
Tehnodact./ 4 ex/19.05.2008.
Se comunică:
-reclamantă A --,.12 jud.
-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală A- Activitatea de Inspecție Fiscală - A,- - 79 jud.
Com. 2 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
