Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 96/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
AR OMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 96
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Catargiu Victoria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române B și Ministerul Administrației și Internelor B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluzii părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când,
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 24.05.2007, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor B, a solicitat instanței de judecată constatarea nulității absolute a Deciziei de nr. -/12.06.2006, anularea Hotărârii nr. 46750/01.08.2006 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Române și anularea Hotărârii nr. 57/21.11.2006 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. De asemenea s-a solicitat, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivare, reclamantul a arătat că prin Decizia de imputare nr. -/12.06.2006 i-a fost imputată suma de 17.390,78 lei,m reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare corespunzătoare perioadei de timp în care acesta nu și-ar fi îndeplinit obligația de a efectua stagiul minime de 10 ani în unitățile Ministerului Administrației și Internelor.
Reclamantul a arătat că în anul 1997 susținut examen de admitere la Academia de Poliție Al. B, în urma căruia cei declarați admiși au fost obligați, sub sancțiunea pierderii dreptului câștigat prin examen, să semneze un înscris intitulat cu Ministerul d e Interne pe baza căruia, după terminarea studiilor, trebuia să desfășoare o activitate în cadrul unităților M ministerului timp de 10 ani. Astfel, semnarea angajamentului nu a fost rezultatul unei hotărâri liber luate de către cei declarați admiși la examenul de admitere la Academia de Poliție, ci semnarea acestui angajament era obligatorie și impusă sub sancțiunea neurmării cursurilor instituției de învățământ la care au fost declarați admiși. De asemenea, în anul 2006, reclamantul a solicitat trecerea în rezervă, iar ca urmare a acestui fapt, a fost emisă decizia de imputare contestată, cu încălcarea dispozițiilor ce reglementează răspunderea materială a militarilor, prevăzută de nr.OG 121/1998, în special în ceea ce privește aliniatul 3 din art. 23, care dispune că cercetarea împrejurărilor în care s-a produs o pagubă se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză, aceștia având dreptul să dea explicații scrise și să propună probe în apărare.
Față de aceste considerente, reclamantul a arătat că din cuprinsul deciziei de imputare rezultă că emitentul acesteia nu a respectat aceste reglementări imperative ale legii, acesta fiind privat de dreptul de a-și formula o apărare și de aos usține în fața comisiei special numite de către pârâtă, fiind nelegal să se susțină că se poate imputa unei persoane o sumă extrem de M fără ca acea persoană să poată avea dreptul să-și exprime punctul de vedere.
După comunicarea deciziei de imputare, reclamantul a contestat-o la Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Române, însă aceasta a respins contestația prin Hotărârea nr. 46750/01.08.2006, considerând că cele invocate nu pot fi luate în considerare. De asemenea, reclamantul arată că a contestat și această hotărâre prin plângerea adresată Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, însă și această plângere i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 57/21.11.2006.
Reclamantul a mai arătat că anularea deciziei contestate și hotărârilor subsecvente se impunea și pentru că temeiul de drept invocat în cuprinsul deciziei de imputare, respectiv art. 2 din nr.OG 121/1998, nu are nicio legătură cu situația care i-a fost imputată iar cheltuielile de școlarizare nu pot fi incluse în categoria noțiunii de pagubă, așa cum este ea reglementată de nr.OG 121/1998, aceasta trebuind să fie provocată de militari din vina lor și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Față de aceste considerente, cauza care a determinat ca pârâtele să îl sancționeze pecuniar, prin luarea în considerare a unui angajament obținut de ele în mod abuziv, a fost cererea de trecere în rezervă, cerere legală. Reclamantul a mai arătat că modalitatea legală prin care instituția de învățământ putea să-i condiționeze posibilitatea de urmare a cursurilor, era un contract bilateral. Cu drepturi și obligații pentru ambele părți, astfel reclamantul considerând angajamentul un act abuziv, cu un consimțământ viciat.
Reclamantul a mai arătat că au fost încălcate și dispozițiile art. 25 aliniatul 5 din nr.OG 121/1998, în sensul că decizia de imputare trebuia să fie temeinic motivată, însă din cuprinsul ei nu rezultă modalitatea de calcul a prejudiciului. Față de prevederile Ordinului nr. 1122/2006,aplicate de pârâte în cauză, reclamantul a învederat instanței că nu prezintă întâietate față de ordonanță de Guvern, conform tehnicii legislative.
În drept, reclamantul invocă dispozițiile nr.OG 121/1998 și Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La data de 08.06.2007, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, față de cererile reclamantului excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, arătând că actele administrative contestate sunt emise de instituții centrale, iar potrivit art. 3 punctul 1 Cod procedură civilă cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale se judecă în primă instanță de Curțile de Apel. Față de aceste considerente, competentă să soluționeze cauza dedusă judecății este Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al județului T, solicitând admiterea acesteia, arătând că T nu este emitentul actelor administrative a căror anulare o solicită reclamantul, reclamantul nefiind angajat în cadrul instituției pârâte, iar până la data încetării raporturilor sale de serviciu a fost încadrat la de Combatere a Organizate T, structură de poliție ce face parte din cadrul Direcției de Combatere a Organizate cu subordonare directă față de Inspectoratul General al Poliției Române.
La data de 25.06.2007 pârâtul Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului Timiș, arătând că obiectul acțiunii formulate de reclamant îl constituie anularea Hotărârii nr. 57/21.11.2006 Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul a Deciziei de imputare nr. -/12.06.2006 e misă de Inspectoratul General al Poliției Române și a Hotărârii nr. 46750/01.08.2006 emise de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, acte emise de structură din cadrul unei autorități publice centrale cu competență generală la nivelul întregului minister, respectiv de o instituție publică centrală competentă în cauză fiind Curtea de APEL TIMIȘOARA, în conformitate cu dispozițiile art. 10 aliniatul 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 punctul 1.pr.civ.
Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, excepție invocată de toți pârâții, instanța a admis excepția invocată ca fiind întemeiată și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA, prin sentința civilă nr. 713/10.10.2007
La Curtea de APEL TIMIȘOARA dosarul a fost înregistrat la data de 25.10.2007.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, au fost exprimate în scris concluziile părților, probe din examinarea cărora instanța reține următoarele:
Curtea de Apel este competentă să se pronunțe în speță, cauza fiind supusă reglementărilor speciale din nr.OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, coroborate cu prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și ale nr.HG 137/1991 - în prezent abrogată prin nr.HG 294/2007.
De asemenea, așa cum a reținut Tribunalul Timiș, natura cauzei este de contencios administrativ iar nivelul central al instituțiilor pârâte, emitente a actelor contestate, atrage aplicabilitatea reglementărilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 punctul 1 Cod procedură civilă.
Decizia de imputare contestată, prin care s-a stabilit răspunderea patrimonială a reclamantului pentru suma de 17.390,78 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare corespunzătoare perioadei de timp în care nu și-a îndeplinit obligația de a efectua stagiul minim de 10 ani în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, conform angajamentului din 20.06.199 încheiat cu Ministerul d e Interne, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 din nr.OG 121/1998, potrivit cărora răspunderea materială este angajată, în condițiile acestei ordonanțe, pentru pagubele provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații etc.
Răspunderea patrimonială a militarilor, stabilită prin actul normativ menționat, derogă de la dreptul comun și de la reglementările specifice legislației muncii,prin art. 22 și următoarele din nr.OG 121/1998 prevăzându-se modalitățile de stabilire și recuperare a pagubelor; pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, s-a conformat acestor dispoziții, prin emiterea Deciziei de imputare nr. -/12.06.2006.
Totodată, a fost efectuată cercetarea administrativă, cerută de prevederile legale menționate, în perioada 5.05.2006 - 12.05.2006, avându-se în vedere potrivit celor consemnate în actele administrativ - jurisdicționale: Hotărârea nr. 57/21.11.2006 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor și Hotărârea nr. 45750/1.08.2006 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, că prin U nr. S/381/08.04.2006, Comandatul unității a dispus efectuarea unei cercetări administrative, încheiată cu procesul verbal nr. -/12.06.2006, din care rezultă că volumul de cheltuieli actualizate comunicat de Academia de Poliție " " este de 32.653,07 lei și reprezintă cheltuieli cu hrănirea (10790,45 lei), cazarea (1643,20 lei) echiparea (4436,04 lei), transportul (180 lei) și drepturi salariale (843,38 lei), din care s-au scăzut cheltuieli aferente perioadei servite în (1707 zile) în sumă de 15262,29 lei, imputându-se suma de 17390,78 lei aferentă perioadei rămase până la împlinirea termenului din angajament (1945 zile).
Nu poate fi contestat faptul că reclamantul a urmat cursurile Academiei. din B, începând cu anul 1997, la admitere încheind cu această instituție o convenție (angajament) prin care se obliga să îndeplinească serviciul în instituțiile aparținâd minim 10 ani, în caz contrar urmând să restituie cheltuielile ocazionate cu școlarizarea sa, diminuate proporțional cu timpul în care și-a onorat obligația.
Obligația în discuție derivă din lege, prin Hotărârea de Guvern nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului d e interne, denumită " ", stabilindu-se, prin art. 9 că studenții vor încheia angajamente scrise prin care se obligă ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minim 10 ani, și că, în cazul nerespectării angajamentului, studentul sau absolventul este obligat să restituie cheltuielile de școlarizare și întreținere, ținându-se seama de timpul servit.
Or, reclamantul recunoaște că a semnat angajamentul la care face referire textul legal citat, că la inițiativa sa a întrerupt serviciul militar, cerând trecerea în rezervă, concluzia fiind aceea că a încălcat angajamentul luat în conformitate cu cerințele legii și devine obligat la plata cheltuielilor în cauză.
Cum nu au fost găsite în speță motive de nelegalitate nici sub aspect formal și nici privind fondul actelor atacate, acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Dreptul său la apărare nu a fost încălcat în procedura administrativă prealabilă sesizării instanței, dându-i-se posibilitatea apărării în fața comisiilor de soluționare contestațiilor și de jurisdicția imputațiilor, iar asupra cuantumului contestat al cheltuielilor instanța se va pronunța în favoarea menținerii sumei stabilite de pârâți.
Calculul prezentat în detaliu este echivalentul gratuităților oferite pe timpul școlarizării reclamantului, stabilite tot în temeiul legii, iar împrejurarea că reclamantul a beneficiat de învoiri în perioada școlarizării nu-l absolvă de plata cheltuielilor care au fost efectuate independent în absența sa din instituție; pentru zilele de vacanță și permisii, se arată prin adresa 2088/28-04-2006 (fila 33), au fost scăzute cheltuielile privind hrănirea.
Inspectoratului de Poliție Tis -a reținut calitatea procesuală pasivă pentru opozabilitate, având în vedere că Serviciul Financiar - contabilitate de cadrul T, prin reprezentant, a intrat în componența comisiei privind cercetarea administrativă, fiind sediul de desfășurare a activității reclamantului și îndreptățit apoi prin decizia dată, la măsuri pentru procedura comunicării deciziei și implicit, a executării ei.
În baza motivației în fapt și în drept susredate, acțiunea reclamantului se găsește neîntemeiată în raport de toți pârâții chemați în judecată și va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
-
Red./27.05.2008
Tehnodact. / 6 ex./27.05.2008
Se comunică:
-reclamant - T,- jud.
-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului T- T,-, jud.
-pârât Inspectoratul General al Poliției Române - B, Șoseaua cel M nr.- 13-15
-pârât Ministerul Administrației și Internelor B, nr. 1 sector 1.
Com. 4 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Catargiu Victoria
