Contestație act administrativ fiscal. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 974/R-CONT
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în, sat nr.611, jud.A împotriva sentinței nr.156/CA din 4 mai 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei, achitată cu chitanța nr.18322/2009 emisă de Primăria Mun.Pitești și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare de către intimată.
Se comunică un exemplar al întâmpinării, apărătorului recurentei, acesta arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată. Cu actele depuse la dosar, la instanța de fond, a făcut dovada că societatea recurentă are drept de deducere de TVA.
CURTEA:
Constată că prin sentința nr.156/CA/04.05.2009 a Tribunalului Argeșa fost respinsă contestația formulată de - SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a decide astfeltribunalula constatat că la 14.10.2008 - SRL a formulat contestația împotriva deciziei nr.86 din 28.08.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice () sub motiv că greșit s-a reținut că ar avea dreptul de deducere doar pentru suma de 76.664 lei, nu și pentru suma de 7.999 lei; și că prin decizia nr.86/28.08.2008 emisă de a fost respinsă contestația împotriva procesului verbal de constare întocmit de organul financiar de control.
Cercetând cererea,tribunalula constatat că reclamanta a prezentat organelor de control fiscal documentul de transport doar pentru factura nr.240 din 31.09.2007, document neconfirmat de către beneficiar; și că sunt scutite de TVA livrările intracomunitare de bunuri dacă acestea sunt justificate de societate cu factura fiscală întocmită potrivit Codului fiscal, în care să fie menționat Codul d e înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru, precum și orice alt document; și că, facturile emise de contestatoare către Italia sunt fără TVA, iar documentele de transport () aferente unor livrări intracomunitare de bunuri nu sunt semnate și ștampilate.
În concluzie,tribunalula constatat că reclamanta nu justifică regimul de scutire TVA pentru livrările de bunuri în sumă de 42.098 lei, procedând la impozitarea operațiunilor respective cu cota standard de 19% TVA.
La 16.09.2009 - SRL a declarat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
Se susține că instanța nu a amintit motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de reclamantă; de ce nu a dat eficiență înscrisurilor depuse la dosar; și nu a indicat temeiurile de drept avute în vedere la soluționarea cauzei.
Recurenta mai susține că greșit instanța de fond s-a limitat la împrejurarea că unul din documentele de transport nu a fost semnate și trage concluzia greșită că într-un astfel de caz societatea nu ar beneficia de dreptul de deducere. În realitate, susține recurenta, concluzia este greșită deoarece, potrivit legii se poate face dovada livrării intracomunitare și cu alte documente pentru a beneficia de scutire de TVA. În acest sens urmează a se observa că au fost depuse la dosar facturi fiscale ce îndeplinesc condițiile legale prevăzute de art.155 Cod fiscal, cuprinzând codul d e înregistrare a TVA al cumpărătorului potrivit art.143 alin.2 lit.a Cod fiscal; ca și contractul încheiat de părți și dovada încasării contravalorii mărfurilor livrate.
La 14 octombrie 2005 Aad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Se susține că instanța a luat în discuție toate probele și a indicat și temeiul juridic al soluției.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei, încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Împrejurările litigiului
Curtea constată că litigiul vizează doar trei facturi pentru care organul de control financiar a constatat că reclamanta nu are document de transport pentru a face dovada livrării intracomunitare. Este vorba de facturile nr.240/31.08.2007; nr.409/20.12.2007 și nr.410/20.12.2007, în valoare totală de 42.098 lei pentru care Aar espins cererea de deducere TVA sub motiv că pentru prima a fost prezentat un act de însoțire a mărfii () prin confirmare de primire din partea destinatarului mărfii, iar pentru celelalte două nu au fost prezentate acte de însoțire a mărfii.
Curtea mai constată că la dosarul de fond au fost depuse în copie xerox, cu confirmare de primire din partea deținătorului mărfurilor (27-32).
II.În drept.
Potrivit art.143 alin.2-3 din Codul fiscal suntscutite de plata TVA livrările intercomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopul de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din acest stat membru. Prin ordinul ministrului finanțelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de TVA pentru operațiunile prevăzute la art.1 și 2 și, procedeele și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.
De asemenea, potrivit art.10 din nr.2222/2006 privind aplicarea instrucțiunilor de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la art.143 alin.1 lit.a-i, art.143 alin.2 și art.1441Cod fiscal, scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art.143 alin.2 lit.a Cod fiscal se justifică cu factură ce trebuie să conțină informațiile prevăzute la art.155 alin.5 Cod fiscal în care să fie menționat codul d e înregistrare în scop de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru; documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, și după caz, orice alt document, cum ar fi, contractul/comanda de vânzare-cumpărare, documentele de asigurare.
III. Judecata
Curtea constată că esențial în soluționarea litigiului este de a se decide dacă omisiunea de a prezenta documentele internaționale de transport marfă care au însoțit livrările menționate în factura nr.409/20.12.2007 și nr.410 din 20.12.2007 poate să fie complinită prin prezentarea acestor documente direct în fața instanței de contencios administrativ; iar pe de altă parte, dacă lipsa semnăturii de confirmare de pe prezentată organului de control fiscal pentru livrarea menționată în factura nr.240 din 31.09.2007, poate fi complinită prin prezentarea unui alt document, care are semnătura de confirmare a primirii mărfii de către destinatar.
În adevăr, deși aceste acte au fost atașate în dosarul de fond prima instanță nu le-a luat în discuție.
Recurenta susține că potrivit art.10 din Ordinul nr.2222/2006, livrarea intracomunitară poate fi făcută și cu alte documente care atestă efectuarea acestor livrări și că în acest sens la dosar au fost depuse facturile fiscale ce îndeplinesc toate condițiile legale, contractul încheiat între parte și dovada că - SRL a încasat contravaloarea mărfurilor livrate; iar cu privire la documentele de transport două sunt semnate și doar unul nu este semnat.
Curtea consideră că instanța de judecată nu este competentă să acorde scutirea de TVA, ci doar să verifice legalitatea actului administrativ-fiscal prin care a fost stabilită scutirea de TVA, în condițiile legii, de organul abilitat de lege în acest sens, respectiv autoritatea administrativ-fiscală. Pentru aceasta, contestatoarea trebuia să prezinte documentele pe care le-a invocat în contestație și apoi în recurs, adică cele trei în fața organelor de control fiscal și numai ulterior putea să solicite instanței să conteste refuzul organului fiscal de a le lua în considerare ori de a le atribui valoare juridică.
Contestatoarea nu a procedat astfel. Ea nu a prezentat niciodată documentele internaționale de transport () pentru cele două facturi (nr.409 și 410 din 20.12.2007), sub motiv că nu i-au fost solicitate; iar pentru a treia factură (nr.340 din 31.08.2007) a prezentat organelor fiscale un fără semnătura destinatarului, iar ulterior, la instanță a prezentat un, pentru aceeași factură, semnat de destinatar.
Dacă s-ar admite că agentul economic nu este obligat să prezinte actele organului fiscal și că el poate să le depună direct la instanță, ar însemna că judecătorul ar avea atribuții similare cu cele ale organului de control financiar-fiscal.
În realitate, judecătorul nu are astfel de atribuții și, de aceea, el nu se poate substitui organului fiscal.
În consecință, cele trei depuse direct în instanță nu pot complini lipsa dovezilor de la data controlului fiscal, astfel că soluția instanței de fond este legală și la fel actele fiscale contestate.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în, sat nr.611, jud.A, împotriva sentinței nr.156/CA din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/29.10.2009
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
