Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 972/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 972/R-CONT
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea de revizuire formulată de SINDICATUL SANITAS A-PRIN, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei nr. 689/R-CONT din 12 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind MINISTREUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1 și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ cu sediul în Pitești,- bis, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata Autoritatea de Sănătate Publică A prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei Autoritatea de Sănătate Publică A arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se cererea de revizuire în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul intimatei Autoritatea de Sănătate Publică A depune concluzii scrise, solicitând respingerea cererii de revizuire ca netemeinică și nelegală.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față:
Constată că prin acțiunea introdusă la data de 27.10.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, și alții, în calitate de funcționari publici, reprezentați de Sindicatul Sanitas A, au chemat în judecată Autoritatea de Sănătate Publică () A și Ministerul Sănătății Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, pe perioada 2005-2008, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și își desfășoară activitatea în cadrul pârâtei A, iar potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, au dreptul la acordarea unei alocații individuale de hrană pentru a-și procura și asigura hrana zilnică la locul de muncă, sub forma tichetelor de masă, ca modalitate de protecție socială.
S-a mai susținut că, deși legea a apărut din anul 1999, până în prezent nu au beneficiat de tichetele de masă, cu toate că pârâții aveau obligația să depună diligențe în vederea asigurării acestora. În fine, există categorii de funcționari publici care beneficiază de tichete de masă, situație ce constituie un caz de discriminare din punct de vedere al protecției sociale între salariații din sectorul bugetar, discriminare ce trebuie înlăturată.
Pârâta Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, pe considerentul că acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație ci o facultate, iar prin legea bugetară anuală, nu au fost prevăzute fonduri pentru acordarea lor, fiind interzisă acordarea acestora funcționarilor publici.
Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, invocând, cu titlu de excepție, lipsa calității procesuale pasive, deoarece obligația de plată a drepturilor salariale revine angajatorului, cealaltă pârâtă, nu ministerului, iar pe fond, că funcționarii publici nu pot fi beneficiarii tichetelor de masă, cu atât mai mult cu cât pe perioada 2005-2008, pretinsă prin acțiune, nu s-au alocat prin niciun act normativ fonduri cu această destinație.
Prin sentința civilă nr. 79/CA/6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Sănătății Publice, deoarece acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite principal, în al cărui buget este cuprins bugetul A, pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pe fond, s-a reținut că prin Legea nr.142/1998 s-a creat cadrul legislativ pentru acordarea tichetelor de masă, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori, însă această normă legală nu reprezintă o obligație pentru angajator, ci doar o facultate acestuia, iar punerea în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Legea nr.142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă pentru toți salariații, ci angajatorii, împreună cu partenerii de dialog social (organizațiile sindicale legal constituite sau reprezentanții salariaților) au posibilitatea să stabilească prin contractele colective de muncă, clauze privind acordarea alocației individuale de hrană, în conformitate cu dispozițiile art.2 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.5/1999.
Oricum, dat fiind faptul că reclamanții au calitatea de funcționari publici, nu pot beneficia de alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă, pentru că aceștia nu au calitatea de salariați, în sensul art.1 din Legea nr.142/1998, ci au doar drepturile conferite de Legea nr.188/1999.
Aceștia au beneficiat de acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, numai sub imperiul prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, care însă, a fost respinsă, prin Legea nr.725/4 decembrie 2001.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs Sindicatul Sanitas A, prin care s-a susținut că hotărârea este nelegală pentru că funcționarii publici aveau dreptul să primească tichete de masă în perioada 2005 - 2007, în virtutea principiului egalității de tratament față de toți salariații, consacrat de art.5 alin.1 și 3 din Codul muncii, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul lor fiind reglementat prin art.139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
La data de 11 iunie 2009, s-au înregistrat concluziile scrise din partea Ministerului Sănătății, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocându-se decizia nr.14/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B într-un recurs în interesul legii.
Intimatata - pârâtă Direcția de Sănătate Publică Aaf ormulat concluzii scrise, la data de 12 iunie 2009, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că funcționarii publici nu pot beneficia de alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.14/2008.
Prin decizia nr.689/R-CONT/12 iunie 2009, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamant, reținând următoarele:
Prin Legea nr.142/1998 s-a reglementat cadrul legislativ pentru acordarea tichetelor de masă, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, al bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea sus menționată instituie o facultate a angajatorului, în limita bugetelor aprobate putând fi acordate tichetele de masă, pe baza clauzelor negociate cu salariații, conform art.2 din nr.HG5/1999, privind Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.142/1998.
Actele normative de mai sus privesc categoria salariaților și nicidecum pe funcționarii publici, care își desfășoară activitatea în baza unui act administrativ de numire în funcție, drepturile lor fiind reglementate prin lege specială, respectiv Legea nr.188/1999, care nu prevede acordarea tichetelor de masă.
De acestea au beneficiat o scurtă perioadă de timp, sub imperiul nr.OUG245/2000, care însă a fost respinsă prin Legea nr.725/2001, iar ulterior acestui moment, nici una dintre ordonanțele care a reglementat drepturile funcționarilor publici, nu a prevăzut acordarea alocației individuale de hrană.
Dincolo de acest aspect, prin legile privind bugetul de stat pe perioada 2002 - 2006, s-a interzis instituțiilor publice să aprobe sume pentru acordarea tichetelor de masă, iar la nivelul anului 2007, deși în Legea nr.486/2006 nu s-a mai prevăzut expres o asemenea interdicție, funcționarii publici tot nu pot beneficia de tichetele de masă, pentru că nu fac parte din categoria salariaților definiți de art.1 din Legea nr.142/1998.
Dreptul pretins de reclamant, pentru persoanele în folosul cărora a acționat, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând decizia nr.14/18.02.2008, prin care, dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 s-au interpretat în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda - funcționarilor publici.
Se întărește concluzia la care a ajuns și prima instanță, că funcționarii publici se află în raporturi de serviciu rezultat din actul administrativ de numire în funcție, fiind considerați agenți ai puterii executive, reprezentând o instituție a dreptului public, ci nu una de dreptul muncii, lor aplicându-li-se normele speciale cuprinse în Legea nr.188/1999, putând beneficia strict de drepturile conferite prin acest act normativ și ordonanțele speciale de salarizare.
Ca urmare, tichetele de masă nu puteau face obiectul negocierii la nivel de ramură, drepturile funcționarilor publici trebuind să fie expres reglementate prin legi speciale, motiv pentru care recursul a fost respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin cererea de revizuire înregistrată la 23.07.2009, Sindicatul Sanitas Aas olicitat, în temeiul art.322 pct.2 teza a doua Cod procedură civilă, revizuirea deciziei nr.689/R-Cont/12.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii recursului, iar pe fond, admiterea acțiunii și obligarea pârâților să plătească membrilor de sindicat, funcționari publici, din tabelurile nominale anexate dosarului de fond, drepturile bănești reprezentând o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă, pentru perioada 2005 - 2008, drepturi calculate la valoarea actualizată, în funcție de indicii de inflație la data efectivă a plății.
În motivarea cererii de revizuire, se arată că instanța de fond a reținut greșit faptul că funcționarii publici nu aveau dreptul să primească tichete de masă în perioada 2005 - 2008, deși dreptul lor este reglementat prin art.139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, perioada 2005 -2007, precum și în virtutea principiului egalității de tratament față de toți salariații, consacrat de art.5 alin.1 și 3 din Codul muncii, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea de revizuire formulată de Sindicatul Sanitas A este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege în art.322 Cod procedură civilă.
Potrivit textului de lege mai sus menționat, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4.*) dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art.322 pct.2 teza a doua Cod procedură civilă, dar motivele invocate în cerere privesc fondul cauzei, neîncadrându-se în motivul de revizuire indicat de revizuient, dar nici în vreunul din celelalte motive prevăzute de textul de lege ce reglementează revizuirea.
Față de aceste considerente, cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SINDICATUL SANITAS A - prin, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei nr.689/R-CONT/12 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B,--3, sector 1 și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ cu sediul în Pitești,- bis, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru. aflat în,
Semnează Președintele,
Grefier,
Red./04.11.2009
GM/5 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
