Contestație act administrativ fiscal. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.99
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1089/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Regională pentru Accize și Operațiunii Vamale T, având ca obiect contestația act administrativ fiscal.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 19.01.2010 ce face parte din integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Arad la data de 30.01.2009 sub nr-, reclamantul, în calitate de asociat unic al SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, restituirea mărfii confiscate de autoritățile vamale.
Prin sentința civilă nr.2539 din 24.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arad și-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Tribunalului Arad.
În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Arad.
În motivarea cererii, a arătat că importat din arome de narghilea însă Vama A i-a cerut o garanție de 66.000 euro considerând că marfa importată este tutun pentru care se percep accize. Reclamantul învederează că a importat arome de narghilea care nu conțin gudron ci doar o cantitate foarte mică de nicotină astfel că, nu este necesară constituirea garanției și solicită reîncadrarea mărfii corespunzător categoriei din care face parte și nu a categoriei tutun așa cum consideră autoritatea vamală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului motivând că la data de 7.10.2008, a fost depusă la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale o declarația sumară pentru importul a 340 cutii aromă de narghilea și la controlul fizic s-a constatat că marfa are conținut de tutun astfel că s-a schimbat încadrarea tarifară mărfii și având în vedere că pentru importul produselor ce conțin tutun se percep accize, s-a solicitat reclamantului constituirea unei garanții iar față de refuzul acestuia, s-a procedat la confiscarea mărfii.
Menționează că mărfurile prezentate în vamă au fost confiscate în baza adeverinței de reținere a bunurilor nr.11/13.10.2008 comunicată în original titularului în aceeași zi și că acesta a contestat măsura confiscării prin contestația înregistrată la data de 12.12.2008, iar prin dispoziția nr.962/4.03.2009, contestația a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Prin sentința civilă nr.1089/29.06.2009, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T cu sediul în T, pentru restituire mărfuri confiscate, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin adeverința de reținere a bunurilor nr.11 /13.10.2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aac onfiscat de la SRL, 340 pachete arome de narghilea considerând că marfa se încadrează la poziția tarifară a produselor cu conținut de tutun și nu la poziția tarifară declarată de importator prin declarația sumară nr-349/ 7 10 2008, iar ca urmare a faptului că importatorul nu a constituit garanția prevăzută de lege în termenul acordat, s-a făcut aplicarea art.250 alin.3 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 coroborat cu art.75 lit.a din Regulamentul CEE nr.2913/1992, în sensul că au fost reținute mărfurile în vederea confiscării.
Adeverința de confiscare mărfurilor a fost comunicată reclamantului la data emiterii respectiv, 13.10.2008 împrejurare necontestată de către acesta, iar împotriva măsurii reclamantul a formulat contestație înregistrată sub nr. 17759/12. 12.2008 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A și ca urmare, prin dispoziția nr.962 / 4 03 2009 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, a fost respinsă contestația ca tardiv formulată cu motivarea că nu a fost respectat termenul de 30 de zile pentru contestarea actului administrativ prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Reclamantului s-a fost comunicat actul administrativ individual respectiv, adeverința de reținere a bunurilor, la data de 13.10.2008, iar acesta l-a contestat la data de 12.12.2008 așa cum rezultă din contestația înregistrată sub nr.17759 din 12.12.2008 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A (fila 23), cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
În această situație, organele vamale prin dispoziția nr.962/4 03 2009 în mod legal au constatat că reclamantul a formulat contestația tardiv respingând-o ca atare.
Termenul de 30 de zile prev. de art. 7 nu este un termen de recomandare ci are ca efect inadmisibilitatea atât a contestației cât și a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ având în vedere că neexercitând în termen calea de atac, reclamantul nu a realizat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 și nici nu a invocat motive temeinice care să justifice depășirea termenului de contestare.
Față de aceste considerente, instanța în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale pentru restituire mărfuri confiscate, ca inadmisibilă.
De altfel, acțiunea reclamantului este și neîntemeiată având în vedere că din certificatul de analiză a produselor importate, a rezultat că acestea reprezintă un preparat aromat ce conține nicotină destinat fumatului ca atare și se încadrează la clasificarea tarifară potrivit nomenclaturii de import și se încadrează la codul 2403-alte tutunuri și înlocuitori de tutun, prelucrate; tutunuri omogenizate sau reconstituite; extracte și esențe de tutun produse pentru care se datorează accize și reclamantul avea obligația constituirii garanției potrivit art.52 alin.2 din Regulamentul nr.2913/1992.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta. solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurenta a arătat că în data de 13.10.2008 în baza adeverinței de reținere a bunurilor nr. 11 emisă de A i-au fost reținute arome pentru narghilea în număr de 340 pachete.
Nici până în prezent nu i-au fost comunicate nici un fel de acte ale Autorităților vamale care să justifice măsura reținerii bunurilor indicate, motiv pentru care noi apreciază că această măsură este abuzivă.
Așa cum a arătat și în fata instanței de fond reclamanta a importat arome de narghilea care nu conțin gudron și care nu trebuiesc încadrate la categoria accizabilă tutun, astfel că nu era necesară constituirea unei garanții de 66.000 de euro în condițiile în care valoarea de cumpărare a întregii mărfi este de 4900 dolari.
Din actele emise de exportator și de autoritățile rezultă că a importat din 340 pachete conținând 1020 Kg melasă de diferite arome. După ajungerea bunurilor în România reprezentantul organului vamal a dispus reținerea bunurilor după încadrarea acestora la categoria accizabilă tutun după bunul plac al autorităților vamale.
De asemenea nu i-a fost comunicat de către autoritățile vamale nici un act din care să rezulte eventualele drepturi de import sau alte taxe, modul de stabilire ale acestora, temeiul legal, cuantumul lor și nici nu a fost indicat vreun termen în care acestea să poată fi achitate
Astfel că, stabilirea drepturilor de import este obligatorie și anterioară măsurii reținerii, rezultând că, în mod abuziv, au fost reținute bunurile atâta timp cât disp. art.75 lit.a din Regulamentul CEE nr.2913/1992 prevăd că există posibilitatea confiscării mărfii doar după ce drepturile de import sau garanțiile nu au fost achitate sau constituite.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că reclamanta nu ar fi urmat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, în sensul nerespectării termenului de 30 de zile de la data comunicării adeverinței de reținere a bunurilor - 13.10.2008.
Or, adeverința de reținere nu constituie un act administrativ în sensul dispozițiilor legale invocate, ci numai o înștiințare de indisponibilizare a bunurilor până la derularea procedurilor administrative, aspect reiterat și în fața instanței de fond împrejurarea că nu i-a fost comunicat un act administrativ care să constituie temeiul declanșării procedurii prealabile prevăzute de Legea 554/2004.
Organul vamal nu i-a comunicat existența vreunei datorii pe care o reprezintă față de autoritățile vamale și nici nu i-a fost înmânat formularul pentru completarea Declarației vamale, ci s-a luat direct măsura reținerii bunurilor.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză domnul -, reprezentant al, a solicitat anularea actului prin care Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Aad ispus confiscarea unor mărfuri proprietatea, respectiv a contestat legalitatea adeverinței de reținere a bunurilor nr. 11/13.10.2008.
Instanța de fond - Tribunalul Arad - a reținut tardivitatea plângerii administrative prealabile formulate de reclamanta, în condițiile în care aceasta a luat cunoștință de măsura confiscării chiar în data de 13.10.2008, conform conținutului adeverinței de reținere a bunurilor nr. 11/13.10.2008, semnată de reprezentantul reclamantei, iar plângerea administrativă prealabilă a fost înregistrată la pârâtă la data de 5.12.2008.
În consecință, Curtea urmează să examineze legalitatea soluției Tribunalului Arad cu privire la excepția tardivității plângerii prealabile.
Fiind în discuție un act administrativ individual, în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 7 din aceeași lege, "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."
Curtea reține, de asemenea, că prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului".
Art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie o limită temporală maximă până la care este permisă formularea plângerii prealabile, și anume nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Însă instituirea termenului de 6 luni nu este alternativă la termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1), întrucât depășirea termenului de 30 de zile este permisă și poate fi justificată numai "pentru motive temeinice".
Curtea constată că, în speță, reprezentantul reclamantei recurente a luat cunoștință de măsura confiscării chiar în data de 13.10.2008, conform conținutului adeverinței de reținere a bunurilor nr. 11/13.10.2008, semnată de reprezentantul reclamantei. Cu toate acestea, iar plângerea administrativă prealabilă a fost înregistrată la pârâtă la data de 5.12.2008, astfel cum rezultă din copia înscrisului atașat la fila 17 din dosarul Tribunalului Arad.
În aceste condiții, Curtea reține că în mod întemeiat Tribunalul Arada reținut că a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru introducerea plângerii prealabile.
Totodată, reclamanta nu a justificat sub nici o formă, nici în fața instanței de fond și nici în recurs, depășirea acestui termen, pretinzând numai c nu i s-au comunicat actele în baza cărora s-a dispus confiscarea.
Or, Curtea constată că prin intrarea în posesia adeverinței de reținere a bunurilor nr. 11/13.10.2008, reclamanta a avut posibilitatea de a lua cunoștință despre măsura confiscării și despre temeiul acesteia, care a fost menționat în conținutul adeverinței, în care se precizează că bunurile au fost reținute în baza art. 250 alin. 3 din Regulamentul CEE 2454/03.
Prin urmare, reclamanta a avut posibilitatea de a cunoaște din data de 13.10.2008 care a fost temeiul confiscării, astfel încât depunerea plângerii administrative prealabile în luna decembrie 2008, la mai mult de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ vătămător, nu este justificată.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, recursul formulat de formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1089/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1089/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.P-15.02.2010
Tehnodact L./ 2 ex/ 16.02.2010
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
