Obligația de a face. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.100
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta și pârâtul Primarul comunei - împotriva sentinței civile nr.529/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul comunei, având ca obiect obligație de a face.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 19.01.2010 ce face parte din integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea, înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș,reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârât Primarul comunei, în persoane d-nei., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să pună în aplicare Dispoziția nr. 440/19.11.2007, emisă de Primarul comunei, la data de 19.11.2007, să fie obligată pârâta la plata daunelor materiale și morale în cuantum de 1.000lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că are calitatea de secretar al comunei Jud. T și cea de secretar al Comisiei Locale de Fond Funciar, din anul 2005.
În data de 19.11.2007 a fost emisă - în baza nr.OUG136/2006 pentru completarea Legii nr. 236/2006 privind aprobarea nr.OUG 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății - de către Primarul com., Dispoziția nr. 440/19.11.2007 privind acordarea sporului lunar de dificultate pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, în cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar a com. și care sunt implicate în mod direct în aplicarea Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare și a legii 10/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Reclamantei, salariată numită în cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar a Com., teoretic și scriptic i-a fost acordat acest spor de 50% din salariul de încadrare dar, în fapt, a beneficiat de el doar pentru două luni, iar pentru restul de 10 luni nu a mai primit sporul, fără nici o explicație.
Considerând sporul acordat ca un drept de care beneficia prin lege, care i-a fost recunoscut de către primar prin emiterea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 și pe care îl merită datorită activității desfășurate, față de refuzul de a-i fi acordat în continuare, până la un an, deci pentru încă 10 luni, reclamanta s-a adresat instanței cu prezenta acțiune.
În drept s-au invocat disp. art. 1 Din Legea nr. 554/2004, nr.OUG 136/2006, pentru completarea Legii nr. 263/2006 privind aprobarea nr.OUG 209/2005.
La dosar au fost depuse acte: Referat nr. 10616/09.11.2007 al Primăriei,Dispoziția nr.440/19.11/2007cerere formulată de către reclamantă, la data de 09.04.2008, prin care a solicitat plata în continuare a sporului de care a beneficiat două luni, Referatul nr. 2584/15.04.2008 al Primăriei com..
La termenul de judecată din data de 16.06.2008 a fost depusă de către reclamantă o precizare a acțiunii, prin care arată că înțelege să cheme în judecată atât pe Primarul com. în calitate de autoritate publică, cât și personal pe, solicitând obligarea autorității publice pârâte, Primarul com, la plata sporului lunar de dificultate de 50% din salariul de încadrare, pe perioada 06.07.2006 - 06.07.2007, actualizat cu rata inflației, obligarea pârâtei, la plata daunelor morale în cuantum de 2.000lei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
La precizarea cererii au fost anexate extrase din actele normative invocate.
Pârâta, Primarul com. a formulat "acțiune reconvențională și întâmpinare prin care a solicitat anularea în temeiul art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004 a Dispoziției nr. 440/19.11.2007 ca fiind nelegală și respingerea acțiunii formulată de către reclamantă.
Pârâta a apreciat că Dispoziția nr. 440/19.11.2006 este nelegală, față de faptul că, potrivit nr.OUG 136 din 22.12.2006, publicat în Of. nr. 1040 din 28.12.2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006, dispozițiile din actele normative mai sus indicate se aplică numai persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, iar potrivit art. 120/8 din Legea nr. 215/2001 modificată " secretarul comunei este funcționar public de conducere "deci nu ocupă o funcție de demnitare publică și deci reclamanta nu îndeplinește condiția cerută de lege pentru a putea beneficia de prevederile nr.OUG 136/2006.
La dosar a fost depusă dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, Adresa nr. 10594/09.11.2007a Guvernului României, adresată Primăriei com. și nr.OUG 136/2006.
Reclamanta a formulat Întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale, prin care a fost solicitată anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007.
La dosar au fost depuse acte, Ordinul privind modificarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietare privată asupra terenurilor, cu componența acesteia, în care este trecut și numele reclamantei, dar și al pârâtei. OUG nr. 136/2006, Legea nr. 263/2006.
La solicitarea instanței, a fost comunicat de către Primăria com. faptul că sporul de dificultate s-a acordat o singură lună, în data de 07 octombrie 2007 în baza dispoziției nr. 324/23.08.2007 iar în urma adresei Instituției Prefectului nr. 10907//DL/29.10.2007 înregistrată la Primăria com., sub nr. 10.594/09.11.2007 dispoziția Primarului nr. 324/23.08.2007 a fost revocată prin Dispoziția nr. 433/09.11.2007 și nu s-a mai efectuat altă plată.
La dosar a fost depus dosarul administrativ ce a stat la baza plății făcute și apoi la sistarea ei.
Prin sentința civilă nr.529/11.05.2009, Tribunalul Timiș admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Primarul Comunei și, a obligat Primarul comunei la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50 % din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006- 06.07.2007, actualizat cu rata inflației, a respins acțiunea reclamantei cu privire la obligarea paratului Primarul comunei, la plata daunelor morale, a admis cererea reconvențională formulată de Primarul Comunei, a dispus anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 ca nelegală, a obligat pârâtul Primarul comunei la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta în cuantum de 3332 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Ordonanța de Urgență nr. 136 din 22 decembrie 2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății,a Guvernului României, la art. 1 s-a stabilit următoarele:
"După articolul II din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 3 iulie 2006, se introduce un nou articol, articolul III, cu următorul cuprins:
"ART. 3
(1) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, în cazul în care sunt implicate în aplicarea următoarelor acte normative:
a) Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază de sporul de dificultate numai în situația în care acestea au fost învestite cu soluționarea notificărilor în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Din analiza textului de lege mai sus indicat, rezultă, fără nici un dubiu, că prevederile lui sunt aplicabile doar persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite administrația publică centrală și locală, urmând apoi o enumerare a activităților pe care persoanele ce îndeplinesc aceste condiții trebuie să le desfășoare, pentru a beneficia de sporul prevăzut în actul normativ.
Chiar dacă reclamantă îndeplinește criteriul referitor la activitatea desfășurată, ca secretar al Comisiei Locale de Fond Funciar, ea nu îndeplinește cealaltă cerință a calității de persoană cu funcție de demnitate publică, deci dispozițiile invocate nu îi sunt aplicabile.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu Primăria comunei prin primar și Primarul com., având ca obiect obligația de a face, în sarcina pârâților, ca neîntemeiată.
În ce privește acțiunea reconvențională formulată de către, Primar al Comunei prin care a solicitat anularea unui act administrativ, respectiv a Dispoziției nr. 440/19.11.2007, conform disp. art.7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de judecată, este obligatorie îndeplinirea unei proceduri prealabile, condiție neîndeplinită în speță, situație față de care cererea reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind prematur introdusă.
Împotriva sentinței civile nr. 864/CA/03.11.2008 a Tribunalului Timiș au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul, prima solicitând modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii sale, iar cel de al doilea recurent a solicitat de asemenea modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În ce privește recursul reclamantei, Curtea de Apel Timișoaraa reținut că reclamantei îi sunt pe deplin aplicabile disp. art. II din Legea nr. 263/2006, potrivit cărora salariații instituțiilor publice implicați în mod direct in aplicarea legilor fondului funciar, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioada de un an calculata de la data intrării în vigoare a legii. Aceste dispoziții nu au fost modificate prin introducerea art.III, acesta din urma completând actul normativ menționat cu adăugarea unei noi categorii de beneficiari.
Raportat la aceste dispoziții și având în vedere că în cauză a fost emisă Dispoziția nr. 440/19.11.2007 a Primarului comunei, Curtea a constatat că este întemeiată acțiunea reclamantei și modificând sentința recurată a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamantei și obligarea Primarului com. la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006-06.07.2007 actualizat cu rata inflației.
Cât privește solicitarea reclamantei cu privire la obligarea Primarului la plata daunelor morale, în cuantum de 2000 lei, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată, respingând-o întrucât nu a fost dovedită reaua credință a pârâtului și acordarea drepturilor solicitate actualizate cu rata inflației este apta a-i repara reclamantei prejudiciul produs prin neexecutarea dispoziției menționate.
Referitor la recursul pârâtului, Curtea de Apel Timișoaraa apreciat ca prima instanța a lăsat nesoluționat fondul cererii reconvenționale, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță care a pronunțat hotărârea casată.
Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul Timiș sub nr.3778.1/30, din data de 06.04.2009.
Prin sentința civilă nr. nr.529/CA/11.05.2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea reclamantei, precum și cererea reconvențională formulată de Primarul Comunei, reținând că prin acțiunea reconvențională, aflată la fila 20 dosarului de fond, Primarul Comunei a solicitat instanței anularea, în temeiul art. 1, alin.6 din Legea nr. 554/2004 a actului administrativ, respectiv Dispoziția nr. 440/19.11.2007 ca nelegală.
S-a arătat astfel că prin emiterea dispoziției mai sus indicată, s-au ignorat diferențierile pe care le face Ordonanța de urgență nr. 136/2006 intrată în vigoare la data de 28.12.2006 și Legea nr. 263/2006 intrată în vigoare la data de 06.07.2006.
Legea nr.263/2006 în art. II (1) prevede că salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, beneficiază de un spor lunar de dificultate pe o perioada de un an calculată de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică din data de 06.07.2006, iar termenul de aplicare a normei curge până la 06.07.2007.
În aceste condiții, dacă ar fi raportată Dispoziția nr.440/19.11.2007 la prevederile Legii nr.263/2006, aceasta a fost dată peste termenul de un an.
Dat fiind faptul că autoritatea publică emitentă nu poate reveni asupra actelor emise, acte ce au intrat deja în circuitul civil, văzând și dispozițiile art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis cererea reconvențională formulată de Primarul Comunei și a dispus anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007, ca nelegală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recursul reclamanta și pârâtul Primarul comunei.
În motivare, recurenta critică prima instanță faptul că nu a indicat motivele de nelegalitate pentru care a dispus anularea Dispoziției Primarului comunei nr. 440/2007, prin care i-a fost recunoscut dreptul la sporul de dificultate în baza prevederilor art.II din Legea nr.263/2006.
De asemenea din considerentele sentințe, care sunt concentrate într-un singur paragraf, reiese faptul că instanța de fond a confundat admisibilitatea unei asemenea acțiuni cu temeinicia acesteia, susținând că admite cererea reconvențională a Primarului comunei privind anularea dispoziției în cauză, întrucât, potrivit legii, Primarul nu o mai poate revoca. Or, irevocabilitatea unui act administrativ reprezintă doar o condiție de admisibilitate a acțiunii în anulare promovată de organul emitent, ci nu o cauză de nelegalitate (nulitate) a actului administrativ dedus judecății.
Așa fiind,Tribunalul ar fi trebuit să analizeze legalitatea Dispoziției atacate de către emitentul ei și să soluționeze cererea reconvențională în funcție legalitatea sau nelegalitatea acestei Dispoziții, după aprecierea instanței, ceea ce instanța nu a făcut în cauza pendinte.
Pe fondul cauzei, solicită să se constate că această Dispoziție este legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor art. II din Legea nr. 263/2006, dreptul la sporul de dificultate, recunoscut prin această Dispoziție, fiind confirmat și prin decizia civilă nr. 300 din 26.02.2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în acest dosar, ceea ce reprezintă dovada absolută a legalității acestei Dispoziții, în ceea ce o privește.
Așa fiind, cererea reconvențională a Primarului comunei privind anularea Dispoziției nr. 440 din 19.11.2007 este neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
De altfel, nu este de acceptat existența a două hotărâri contradictorii în același dosar, din care una este deja irevocabilă (fiind vorba, evident, despre decizia civilă nr. 300/2009 a Curții de Apel Timișoara ).
În motivarea recursului, intimatul Primarul comunei arată că prin avizarea pentru legalitate a dispozițiilor emise de Primarul comunei prin care se acorda sporul de dificultate, secretarul comunei și-a urmărit doar interesele personale, astfel, a fost emisă Dispoziția Primarului nr. 324/23.08.2007 privind acordarea unui spor de dificultate de 50% din salariul de încadrare salariaților din Primăria comunei și respectiv din indemnizație, aleșilor locali, implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar începând cu 01.08.2007. Secretarul comunei a avizat pentru legalitate acest act administrativ, deși conform prevederilor legale (Legea nr. 263/2006 si nr.OUG 136/2007) sporul de dificultate se acorda pentru salariați in perioada 06.07.2006 - 06.07.2007, iar pentru aleșii locali in perioada decembrie 2006 - decembrie 2007. În acest sens, Instituția Prefectului Județul T, Direcția pentru verificarea legalității actelor, a aplicării actelor normative si contenciosul administrativ, (adresa nr. 10.907//d 1/29.10.2007) a atras atenția asupra viciilor actului administrativ (anexata in copie xerox).
În consecință, Primarul comunei, a dispus, prin Dispoziția nr. 433/09.11.2007, revocarea Dispoziției nr. 324/2008, deoarece era nelegală (anexata in copie xerox).
-și în continuare interesul personal, în data de 19 noiembrie 2007, secretarul comunei, d-na a întocmit și avizat pentru legalitate Dispoziția nr. 440 privind acordarea sporului lunar de dificultate pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publica, (primar si viceprimar), numite sau alese în cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar a comunei și care sunt în mod direct implicate în aplicarea Legii nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/2007". (dispoziție anexata in copie xerox).
Chiar daca numita îndeplinește criteriul referitor la activitatea desfășurată ca secretar al Comisiei Locale de Fond Funciar, ea nu îndeplinește cealaltă cerința, a calității de persoana cu funcție de demnitate publică, deci dispozițiile invocate nu îi sunt aplicabile.
Având in vedere acest fapt, prin referatul nr. 2584 din 15 aprilie 2008, Primarul comunei s-a adresat secretarului propunând spre revocare Dispoziția nr. 440/2007. (anexat copie xerox referat). Deoarece acest lucru contravenea intereselor personale ale acesteia, ignorând sarcinile de serviciu, doamna a amânat redactarea conform prevederilor legale a actului administrativ prin care se revoca Dispoziția nr. 440/2007, apoi a lipsit din unitate in perioada 21 aprilie 2008 și până la sfârșitul lunii iunie 2008. Din acest motiv, intenția de revocare a dispoziției nu s-a concretizat, iar primarul a solicitat anularea acesteia în instanță printr-o acțiune reconvențională si întâmpinare. Prin emiterea dispoziției mai sus indicate, s-au ignorat diferențierile pe care le face OUG nr. 136/2006 intrată în vigoare la data de 28.12.2006 si Legea nr. 263/2006, intrată în vigoare la data de 06.07.2006.
Legea nr. 263/2006 in art.II(l) prevede că salariații instituțiilor publice implicate în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, beneficiază de un spor lunar de dificultate pe o perioada de un an, calculate de la data intrării în vigoare a acestei legi, adică din data de 06.07.2006, iar termenul de aplicare a normei, curge până la data de 06.07.2007. În aceste condiții, dacă ar fi raportată Dispoziția nr. 440/19.11.2007 la prevederile Legii nr. 263/2006, aceasta a fost dată peste termenul de un an.
Dat fiind faptul că autoritatea publica emitentă nu poate reveni asupra actelor emise, acte ce au intrat deja în circuitul civil, Tribunalul a admis cererea reconvențională formulate de Primarul comunei a dispus anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 ca nelegală.
De asemenea, în conformitate cu art. II, aliniatul I al Legii nr. 263/2006, Lege privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății:". stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acorda se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor."
Prin această dispoziție sporul de dificultate se acorda retroactiv, încălcând astfel prevederile legii sus-menționate, deoarece persoanele care pot să beneficieze de acest drept nu au fost stabilite atunci când prevedea actul normativ.
La data de 16 noiembrie 2009, recurenta depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de intimatul Primarul comunei.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul prezentei cauze, Curtea constată că reclamanta, în calitate de secretar al comunei și cea de secretar al Comisiei Locale de Fond Funciar, a chemat în judecată Primarul comunei în calitate de autoritate publică, cât și personal pe (primarul comunei ), solicitând obligarea autorității publice pârâte Primarul comunei la plata sporului lunar de dificultate de 50% din salariul de încadrare, pe perioada 06.07.2006 - 06.07.2007, actualizat cu rata inflației, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 lei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe Dispoziția nr. 440/19.11.2007, emisă de Primarul comunei la data de 19.11.2007, dar care nu a fost pusă în executare de acesta.
Curtea reține că Dispoziția nr. 440/19.11.2007 a fost emisă de către Primarul comunei - - în baza nr.OUG136/2006 pentru completarea Legii nr. 236/2006 privind aprobarea nr.OUG 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății. Prin Dispoziția nr. 440/19.11.2007 s-a dispus acordarea sporului lunar de dificultate pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite în cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar a comunei și care sunt implicate în mod direct în aplicarea Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare și a legii 10/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
La rândul său, pârâta, primarul comunei, a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat anularea, în temeiul art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, a Dispoziției nr. 440/19.11.2007 ca fiind nelegală.
Curtea mai reține că prima hotărâre pronunțată de Tribunalul Timiș în prezenta cauză, respectiv sentința civilă nr. 864/CA/03.11.2008 a Tribunalului Timiș, a fost casată prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008 a Curții de Apel Timișoara, decizie prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că s-a dispus obligarea Primarului comunei la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006-06.07.2007 actualizat cu rata inflației. Totodată, decizia civilă nr. 300/26.02.2008 a Curții de Apel Timișoaras -a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a Primarului la plata daunelor morale în cuantum de 2000 lei.
Pe de altă parte, Curtea a reținut că instanța de fond a lăsat nesoluționat fondul cererii reconvenționale, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Cu privire la recursul formulat de reclamanta, Curtea constată că aceasta a criticat faptul că instanța de fond a admis acțiunea reconvențională și a dispus anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 emisă de Primarul Comunei.
Curtea subliniază că prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Timișoaraa admis în parte acțiunea reclamantei și a casat, de asemenea, numai în parte sentința civilă recurată, respectiv numai cu privire la soluționarea cererii reconvenționale formulate de pârâta, primarul comunei, privind anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007.
În consecință, soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008 a tranșat irevocabil temeinicia acțiunii reclamantei.
În consecință, este nelegală analizarea din nou de către instanța de fond, prin sentința civilă recurată în prezenta cauză a acțiunii reclamantei. Procedând la analizarea din nou a acțiunii reclamantei - care fusese admisă în parte de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1201 Cod Civil, conform cărora "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate", precum și dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În consecință, sub acest aspect, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu încălcarea legii, nefiind permisă analizarea din nou a acțiunii reclamantei, care fusese soluționată irevocabil de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 529/CA/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va înlătura din dispozitivul sentinței civile nr. 529/CA/11.05.2009 a Tribunalului Timiș dispozițiile privind admiterea în parte a acțiunii, la obligarea Primarului comunei la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50 % din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006- 06.07.2007, actualizat cu rata inflației, precum și dispozițiile privind respingerea cererii reclamantei cu privire la obligarea pârâtului Primarul comunei, la plata daunelor morale.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de Primarul Comunei, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 emisă de Primarul Comunei, Curtea constată că instanța de fond a admis această cerere, reținând în motivare că întrucât " autoritatea publica emitentă nu poate reveni asupra actelor emise, acte ce au intrat deja în circuitul civil, văzând si dispozițiile art.1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, tribunalul urmează a admite cererea reconvențională formulata de Primarul Comunei si va dispune anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 ca nelegală".
Curtea observă că instanța de fond nu a indicat care este motivul de nelegalitate pe baza căruia instanța de fond a admis acțiunea reconvențională. Cât privește faptul că autoritatea emitentă nu mai putea revoca actul respectiv pentru că a intrat în circuitul civil, acest aspect nu constituie un temei pentru a se reține nelegalitatea actului a cărui anulare se solicită ci, eventual, un temei pentru anularea eventualului act de revocare emis cu încălcarea art. 1 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Cu privire la legalitatea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 emisă de către Primarul comunei, prin care s-a dispus acordarea sporului lunar de dificultate pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite în cadrul Comisiei Locale de Fond Funciar a comunei (inclusiv reclamantei), Curtea amintește că prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008, Curtea de Apel Timișoaraa considerat întemeiată cererea reclamantei de obligare a Primarului comunei la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006-06.07.2007 actualizat cu rata inflației.
Or, această cerere era întemeiată pe Dispoziția nr. 440/19.11.2007 emisă de către Primarul comunei, a cărei legalitate a fost reținută implicit de către
Astfel, prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008, Curtea de Apel Timișoaraa reținut că reclamantei îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. II din Legea nr. 263/2006, potrivit cărora salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a legii. Curtea de Apel Timișoaraa reținut că aceste dispoziții nu au fost modificate prin introducerea art.III, acesta din urmă completând actul normativ menționat cu adăugarea unei noi categorii de beneficiari.
În raport cu aceste concluzii, exprimate într-o hotărâre irevocabilă, Curtea reține că legalitatea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 emisă de către Primarul comunei a fost reținută implicit de către C prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008, prin care s-a admis acțiunea reclamantei, acțiune întemeiată tocmai pe această Dispoziție.
Prin urmare, este întemeiat recursul reclamantei și sub aspectul cererii de respingere a acțiunii reconvenționale, instanța de fond pronunțând soluția cu aplicarea greșită a legii și sub acest aspect.
Prin urmare, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea reconvențională formulată de Primarul Comunei, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 emisă de Primarul Comunei.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul Primarul Comunei, Curtea amintește că a reținut anterior că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu încălcarea legii prin analizarea din nou a acțiunii reclamantei, care fusese soluționată irevocabil de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 300/26.02.2008, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Prin urmare, nu este posibilă analizarea legalității soluției irevocabile prin care Curtea de Apel Timișoaraa admis cererea reclamantei de obligare a Primarului comunei la plata sporului lunar de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006-06.07.2007 actualizat cu rata inflației.
De aceea, dată fiind existența autorității de lucru judecat sub acest aspect, Curtea reține caracterul nefondat al recursului prin care pârâtul solicită analizarea legalității dispoziției prin care instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.
De asemenea, Curtea reține că recursul nu este întemeiat nici sub aspectul pretinsei nelegalități a obligării pârâtului la plata de cheltuieli de judecată. Conform art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", iar în cauză a fost admisă acțiunea reclamantei iar cheltuielile de judecată au fost dovedite de aceasta. În consecință, dat fiind faptul că recurentul Primarul comunei nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a obligării sale la plata de cheltuieli de judecată de către instanța de fond, Curtea reține caracterul nefondat al recursului și sub acest aspect.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală sub acest aspect, urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de pârâtul Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 529/CA/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului formulat de pârâtul Primarul Comunei, Curtea va obliga acest recurent la plata la plata către reclamantă a sumei de 1190 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 529/CA/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 529/CA/11.05.2009 a Tribunalului Timiș în sensul că:
- înlătură din dispozitivul sentinței civile nr. 529/CA/11.05.2009 a Tribunalului Timiș dispozițiile privind admiterea în parte a acțiunii, la obligarea Primarului comunei la plata sporului lunar de dificultate in procent de 50 % din salariul de încadrare pe perioada 06.07.2006- 06.07.2007, actualizat cu rata inflației, precum și dispozițiile privind respingerea cererii reclamantei cu privire la obligarea pârâtului Primarul comunei, la plata daunelor morale.
- respinge cererea reconvențională formulată de Primarul Comunei, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 440/19.11.2007 emisă de Primarul Comunei.
Respinge recursul formulat de pârâtul Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 529/CA/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pârâtul recurent Primarul Comunei la plata către reclamantă a sumei de 1190 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.P-15.02.2010
Tehnodact L./ 2 ex/ 15.02.2010
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
