Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.101
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.475/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul orașului, având ca obiect suspendare executare act administrativ fiscal.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 19.01.2010 ce face parte din integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 21.12.2007reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, în calitate de consilieri ai orașului au solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului, anularea în parte a Dispoziției Primarului Orașului nr. 1501 din data de 28.08.2007, în ceea ce privește punerea în aplicare a prevederilor art. 5 alin (1) pct.-II din Legea nr.19/2000 în sensul înregistrării și virării contribuției individuale de asigurări sociale a consilierilor locali ai orașului,începând cu luna august 2007 și suspendarea executării Dispoziției Primarului Orașului nr.1501/29.08.2007, în ceea ce privește prevederile art. mai sus enunțate, până la pronunțarea instanței de fond, vizând inițierea tuturor măsurilor legale în vederea declarării, constituirii, calculării, înregistrării și virării la bugetul asigurărilor sociale a contribuțiilor datorate pentru indemnizațiile plătite consilierilor locali începând cu luna august 2007 întrucât prin punerea acesteia în executare s-ar crea o pagubă iminentă.
Reclamanții au arătat că sub nr.7089/19.10.2007 și respectiv 7163/24.10.2007 (pentru reclamantul ) a fost înregistrată plângerea prealabilă împotriva Dispoziției Primarului Orașului nr.1501/29.08.2007, în ceea ce privește prevederile art. 5 alin 1 pct.II din legea nr. 19/2000, astfel că este îndeplinită ipoteza normei juridice cuprinse în art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin adresele nr. 6256-6270/20.09.2007 s-a adus la cunoștință faptul că, în conformitate cu prevederile Deciziei Camerei de Conturi T nr. 28 din 08.08.2007, emisă în urma efectuării controlului periodic din perioada iunie-iulie 2007, s-a adus la cunoștință faptul că începând cu luna august 2007, instituția Primarului Orașului va pune în aplicare prevederile art. 5 alin.1 pct.II din Legea nr. 19/2000, în sensul înregistrării și virării contribuției individuale de asigurări sociale, a consilierilor locali ai orașului, urmând ca până la încheierea mandatului 2004-2008 să se recupereze și contribuția individuală de asigurări sociale a acestora, calculată pe perioada iunie 2004- iunie 2007.
Reclamanții au subliniat că executarea acestui act administrativ, pe care aceștia îl consideră nelegal și netemeinic, ar crea un prejudiciu deosebit de mare, care ar fi greu de recuperat ulterior, în cazul în care aceștia ar avea câștig de cauză, știut fiind faptul că actul administrativ atacat produce efecte juridice chiar retroactiv, iar punerea în aplicare a actului atacat pune reclamanții într-o situație financiară gravă, având în vedere că sumele urmează a se recupera începând cu luna iunie 2004.
S-a învederat că iminența pagubei ce s-ar putea produce prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui.
Pe rolul Tribunalului Timiș se află Dosarul nr-, în care aceiași reclamanți au solicitat in procedura reglementată de nr.94/1992, mod. prin nr.77/2002, privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi a României, anularea pct.11 al dispozitivului Deciziei nr.27/8.07.2007, emisa de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi T, prin care s-a dispus ordonatorului principal de credite-Primarul orașului - " înregistrării si virării atât a contribuției individuale de asigurări sociale calculata pe perioada 06/2004-06/2007, la consilierii locali pentru indemnizația primita cat si a contribuției de asigurării sociale datorate de angajator, pentru aceștia, cat si a majorărilor de întârziere aferente calculate, in suma totala de 28.107 lei, respectiv recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare, după regularizarea cu impozitul pe îndemnizații reținut si virat in suma majorata".
Reclamanții au arătat că deși se găsesc în stare de judecată a fondului litigiului, apreciază totuși necesară, pertinentă și utilă, în baza prevederilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată, reiterarea câtorva dintre motivele care au fundamentat plângerea prealabilă formulată de reclamanți împotriva actului administrativ, care demonstrează nelegalitatea și netemeinicia acestuia, fundamentând, totodată, cererea de suspendare. Astfel, s-a arătat că Dispoziția nr. 1501 din 29.08.2007, emisă de primarul orașului este nelegală și netemeinică, aceasta nefăcând o aplicare corectă a prevederilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000. Astfel, art. 5 alin. 1 pct. II prevede că "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: - II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului -". Din analiza logico-juridică a acestui text normativ nu se poate trage în nici un fel concluzia că funcția de consilier local s-ar încadra în prevederile pct. II. Deși este o funcție electivă, consilierul local fiind ales prin vot, funcția de consilier local nu se încadrează în aceste prevederi, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 215/2001, consilierii locali sunt aleși locali, care, pe durata mandatului, îndeplinesc o funcție de autoritate publică, iar pentru participarea la ședințele consiliului local și ale comisiilor de specialitate, consilierul primește o indemnizație, așa cum prevede art. 52 alin. 5 din Legea nr. 215/2001. Indemnizația primită de consilierul local nu poate fi asimilată sub nici un chip cu indemnizația primită în exercitarea unor funcții cu caracter de permanență, cum ar fi aceea de primar, senator, deputat. Prin dispoziția atacată s-a apreciat, în conformitate cu prevederile Deciziei Camerei de Conturi T nr. 28 din 08.08.2007, act care, până în prezent nu fost comunicat nici măcar în extras, că se datorează contribuția de asigurări sociale pentru indemnizația de consilier, motivat de prevederile art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000, însă participarea la ședințele consiliului local nu poate fi asimilată cu desfășurarea activității în funcții elective.
Reclamanții mai arată că desfășurarea activității presupune o activitate constantă, cu caracter de continuitate și nu o activitate sporadică. Legiuitorul a avut în vedere acele activități elective, cu caracter de continuitate, în baza cărora se realizează un venit lunar permanent, în această situație aflându-se doar primarul și viceprimarul, ale căror contracte de muncă se suspendă, de drept, pe durata îndeplinirii mandatului, așa cum prevede art. 61 alin. 3 din Legea nr. 215/2001. Or, în cazul consilierilor locali, pe durata mandatului, contractul individual de muncă, semnat cu un angajator, nu se suspendă, consilierul putând exercita, pe lângă funcția de autoritate publică în care a fost ales, și o altă activitate salarizată, în baza unui contract individual de muncă. Textul art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000 se referă la funcțiile elective din a căror exercitare se realizează o indemnizație lunară, cu caracter de continuitate. în același sens este și argumentul că pe perioada funcției elective se achită drepturile de asigurări sociale, pentru ca ulterior, persoanele să beneficieze, la calculul pensiei, și de veniturile realizate în perioada cât a îndeplinit funcția respectivă, or, în cazul consilierilor locali, indemnizația primită pentru participarea la ședințele de consiliu și ale comisiilor nu poate influenta stagiul de cotizare și nici cuantumul pensiei, astfel că i s-ar reține o sumă, care, ulterior nu s-ar regăsi la calculul pensiei. Art. 5 din Legea nr. 19/2000 stabilește asigurarea prin efectul legii a unor categorii de persoane, cu scopul evident de a se determina stagiul de cotizare și de a se asigura plata contribuției asigurărilor sociale în vederea beneficiului imediat sau ulterior. Un alt argument în acest sens este și acela că cei care își desfășoară activitatea pe bază de mandat primesc indemnizație pentru activitatea prestată, care este activitatea de bază. Or, în cazul consilierilor, ședința consiliului local nu este activitatea principală, iar contribuția se datorează pentru activitatea din funcții elective, numai pentru funcția de bază. Legiuitorul a avut în vedere activitatea de bază, ținând seama și de incompatibilitățile legale, datorită cărora nu se mai poate îndeplini o altă funcție pentru care se încasează retribuție asupra căreia se datorează drepturi de asigurări sociale, or, în cazul consilierilor locali nu există o astfel de incompatibilitate.
În drept, reclamanții au indicat disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 5 alin. 1 din Legea. nr.19/2000.
Pârâtul Primarul orașului a depus Întâmpinare prin care a solicitat în principiu respingerea demersului demarat de către reclamanții consilieri locali, dar consideră în același timp că se impune lăsarea acestui punct de vedere la latitudinea instanței.
Prin sentința civilă nr.515/9.06.2008, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL Orașului, având ca obiect suspendare executare, a dispus suspendarea executării Dispoziției Primarului Orașului cu nr. 1501/29.08.2007, în ceea ce privește punerea în aplicare a prevederilor art.5 alin.1,pct.II din Legea nr.119/2000, până la pronunțarea instanței de fond, a respins capătul de cerere privind anularea în parte a actului administrativ Dispoziția Primarului Orașului nr. 1501/29.08.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția Primarului orașului nr. 1501/20.08.2007 aflată la fila 6 dosar, s-a dispus luarea și inițierea de către compartimentul de contabilitate din cadrul primăriei a tuturor măsurilor legale în vederea declarării, constituirii, calculării, înregistrării și virării la bugetul asigurărilor sociale a contribuțiilor datorate pentru indemnizațiile plătite consilierilor locali, începând cu luna august 2007.
La fila 7-8 din dosar se află plângerea prealabilă efectuată de reclamanți împotriva Dispoziției Primarului orașului nr.1505/29.08.2007, astfel că este îndeplinită ipoteza normei juridice cuprinse în art. 7 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Temeiul de drept invocat de reclamanții este art. 14 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează, suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanții au făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, prin dispozițiile emise de pârât ulterior, în sensul reținerii lunare din indemnizațiile de ședință ale reclamanților a sumelor de bani restante datorate ca și contribuție la bugetul asigurărilor sociale de stat.
pagubei ce s-ar putea produce reclamanților prin executarea actului administrativ atacat rezultă în mod direct din caracterul executoriu al acestuia și din obligativitatea conformării față de dispozițiile lui, cu atât mai mult cu cât reclamanții au făcut dovada că s-a procedat deja la reținerea din indemnizațiile de ședință a unor sume însemnate cu titlu de contribuție pentru asigurările sociale.
Pentru prevenirea unei pagube iminente în sarcina reclamanților și în baza temeiului de drept indicat, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus suspendarea executării Dispoziției Primarului orașului nr. 1501/29.08.2007, în ceea ce privește punerea în aplicare a prevederilor art. 5 alin.1, pct.II, din Legea nr.19/2000, până la pronunțarea instanței de fond.
În ce privește anularea în parte a actului administrativ, respectiv pct. II al Dispozitivului Deciziei ne 27/08.07.2007 emis de Curtea de Conturi a României, aceasta face obiectul Dosarului nr-, situație față de care, acest punct al acțiunii urmează a fi respins.
Cu referire la cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art.274 pr. civ. tribunalul a constatat că la dosar a fost depusă o factură cu nr. 21/02.11.2007, privind achitarea de către reclamantul a onorariului de avocat în baza contractului de asistență judiciară nr. 78171/2007, iar conform Împuternicirii avocațiale depuse la acest dosar ( fila 30), contractul de asistență juridică poartă nr. 49190/2007. Față de această neconcordanță tribunalul nu a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de acest dosar, fiind nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții,.
În motivarea recursului se arată că deși au solicitat prin acțiunea introductivă de instanță și anularea în partea a Dispoziției Primarului orașului nr. 1501 din 29 august 2007, în ceea ce privește punerea în executare a prevederilor art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și a procedat la respingerea cererii, cu motivarea că acest punct formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș.
Prin decizia civilă nr.1338/4.12.2008, Curtea de Apel Timișoaraa casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Curtea de Apel Timișoaraa reținut că, din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală având în vedere, că nu a soluționat pe fond, una dintre cererile formulate de reclamanți, ceea de duce la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, rezultă că prin cererea introductivă de instanță, Tribunalul a fost sesizat cu cererea formulată de reclamanți, prin care a solicitat anularea în parte a Dispoziției nr. 1501 din 29.08.2007 emisă de Primarul Orașului,în ceea ce privește punerea în aplicare a prevederilor art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000, precum și suspendarea până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a efectelor Dispoziției Primarului,în temeiul prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, a Contenciosului administrativ
Prin sentința recurată de reclamanți, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea reclamanților, a dispus suspendarea executării Dispoziției Primarului orașului nr. 1501/2007 și a respins capătul de cerere privind anularea în parte a aceleiași Dispoziții, cu motivarea că aceasta face obiectul dosarului nr-.
Având în vedere că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, deși, reclamanții au solicitat și anularea Dispoziției Primarului orașului nr. 1501/2007, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 pct. 5 din Codul d e procedură civilă a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Cu ocazia rejudecării cauzei, prima instanță va examina și celelalte motive de recurs formulate de reclamanți.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalul Timiș, la data de 23.01.2009.
Prin sentința civilă nr.475/28.04.2009, Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanții, Și în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORASULUI, a respins cererea de suspendare a executării Dispoziției Primarului Orașului nr. 1501/29.08.2007 și a respins cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia Camerei de Conturi a Județului T nr. 27 din 08.08.2007 emisă în urma efectuării controlului periodic din iunie-iulie 2007 s-a stabilit, printre altele, că începând cu luna august 2007, instituția Primarului Orașului va pune în aplicare prevederile art. 5 alin.1 pct. II din Legea nr. 19/2000 în sensul înregistrării și virării contribuției individuale de asigurări sociale a consilierilor locali ai orașului, urmând ca până la încheierea mandatului 2004-2008 să se recupereze și contribuția individuală de asigurări sociale a acestora, calculată pe perioada iunie 2004- iunie 2007.
Prin Dispoziția nr. 1501/20.08.2007, Primarul Orașului a dispus în temeiul art. 68 din Legea 215/2001 aducerea la îndeplinire a dispozițiilor Curții de conturi ceea ce presupune luarea și inițierea de către compartimentul contabilitate din cadrul primăriei a tuturor măsurilor legale în vederea declarării, constituirii, calculării, înregistrării și virării la bugetul asigurărilor sociale a contribuțiilor datorate pentru indemnizațiile plătite consilierilor locali, începând cu luna august 2007.
Împotriva acestei dispoziții reclamanții au formulat plângere care a fost respinsă de pârât.
De asemenea, reclamanții au formulat întâmpinare la Decizia Camerei de Conturi a Județului T nr. 27 din 08.08.2007 invocând, în esență, aceleași motive ca și în prezenta cauză, întâmpinare care a făcut obiectul dosarului - al Tribunalului Timiș, fiind respinsă prin sentința civilă nr. 605/CA/30.06.2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1235/19.11.2008 a Curții de Apel Timișoara.
Tribunalul a constatat că Dispoziția nr. 1501/20.08.2007 a Primarul Orașului nu face decât să pună în executare Decizia Camerei de Conturi a Județului T nr. 27 din 08.08.2007 a cărei legalitate a fost stabilită în mod definitiv și irevocabil. De aceea, criticile reclamanților sunt neîntemeiate deoarece pârâtul s-a conformat unor dispoziții legale.
Așa fiind, cererea reclamanților privind anularea parțială a dispoziției Primarului se respinge.
Pe cale de consecință, neexistând un caz temeinic justificat în sensul art. 14 raportat la art. 2 lit. t din Legea 554/2004 (ceea ce ar presupune o îndoială serioasă privind legalitatea actului), a respins și cererea de suspendare a executării actului până la judecata irevocabilă a prezentei cauze.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivare, se arată că prima instanță a dispus prin sentință și respingerea cererii de suspendare a executării Dispoziției Primarului orașului nr. 1501 din data de 29.08.2007, în contextul în care, prin încheierea pronunțată în dosarul nr- la termenul din 24.03.2008, instanța a dispus suspendarea efectelor aceluiași act, în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, această încheiere rămânând irevocabilă, ea nefăcând obiectul vreunei cenzuri ulterioare, iar instanța de fond a fost învestită după casarea cu trimitere doar cu judecarea fondului, nemaiputându-se pronunța asupra cererii de suspendare.
Mai mult decât atât, instanța a respins cererea de anulare în parte a actului administrativ atacat, fără a face o cercetare a validității acestuia, mulțumindu-se să constate că "Dispoziția nr. 1501/20.08.2007 a Primarului Orașului nu face decât să pună în executare Decizia Camerei de Conturi a Județului T nr. 27 din 08.08.2007 a cărei legalitate a fost stabilită în mod definitiv și irevocabil. De aceea criticile reclamanților sunt neîntemeiate deoarece pârâtul s-a conformat unor dispoziții legale. Așa fiind, cererea reclamanților privind anularea parțială a dispoziției primarului urmează să fie respinsă".
Astfel, prin adresele nr. 6256-6270/20.09.2007 li s-a adus la cunoștință faptul că, în conformitate cu prevederile Deciziei Camerei de Conturi T nr. 27 din 08.08.2007, emisă în urma efectuării controlului din perioada iunie-iulie 2007, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) punctul II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu luna august 2007, Instituția Primarul orașului a pus în aplicare prevederile art. 5 alin. (1) punctul II din Legea nr. 19/2000, în sensul înregistrării și virării contribuției individuale de asigurări sociale a consilierilor locali ai orașului, urmând ca până la încheierea mandatului 2004-2008 să se recupereze și contribuția individuală de asigurări sociale a acestora, calculată pe perioada iunie 2004-iunie 2007.
Prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 7089/19.10.2007 și, respectiv, prin cea înregistrată sub nr. 7163/24.10.2007 la instituția primarului orașului (pentru reclamantul ) au solicitat revocarea în parte a Dispoziției Primarului orașului nr. 1501 din data de 29.08.2007 în ceea ce privește punerea în aplicare a prevederilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000. Prin răspunsurile comunicate de către primarul orașului, li s-a respins, în mod nelegal și netemeinic, plângerea prealabilă. Dispoziția nr. 28 din 08.08.2007 emisă de primarul orașului este nelegală și netemeinică, aceasta nefăcând o aplicare corectă a prevederilor art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000. Astfel, art. 5 alin. 1 pct. II prevede că "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: - II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului -".
Recurenții consideră că din analiza logico-juridică a acestui text normativ nu se poate trage în niciun fel concluzia că funcția de consilier local s-ar încadra în prevederile pct. II. Astfel, deși este o funcție electivă, consilierul local fiind ales prin vot, funcția de consilier local nu se încadrează în aceste prevederi întrucât, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 215/2001, consilierii locali sunt aleși locali, care, pe durata mandatului, îndeplinesc o funcție de autoritate publică.
Pentru participarea la ședințele consiliului local și ale comisiilor de specialitate, consilierul primește o indemnizație, așa cum prevede art. 52 alin. 5 din Legea nr. 215/2001. Indemnizația primită de consilierul local nu poate fi asimilată sub niciun chip cu indemnizația primită în exercitarea unor funcții cu caracter de permanență, cum ar fi aceea de primar, senator, deputat.
Prin dispoziția atacată s-a apreciat, în conformitate cu prevederile Deciziei Camerei de Conturi T nr. 28 din 08.08.2007, act care nu le-a fost comunicat nici măcar în extras, că se datorează contribuția de asigurări sociale pentru indemnizația de consilier, motivat de prevederile art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000, însă participarea la ședințele consiliului local nu poate fi asimilată cu desfășurarea activității în funcții elective.
Desfășurarea activității presupune o activitate constantă, cu caracter de continuitate și nu o activitate sporadică. Legiuitorul a avut în vedere acele activități elective, cu caracter de continuitate, în baza cărora se realizează un venit lunar permanent, în această situație aflându-se doar primarul și viceprimarul, ale căror contracte de muncă se suspendă, de drept, pe durata îndeplinirii mandatului, așa cum prevede art. 61 alin. 3 din Legea nr. 215/2001. Or, în cazul consilierilor locali, pe durata mandatului, contractul individual de muncă, semnat cu un angajator, nu se suspendă, consilierul putând exercita, pe lângă funcția de autoritate publică în care a fost ales, și o altă activitate salarizată, în baza unui contract individual de muncă.
Textul art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000 se referă la funcțiile elective din a căror exercitare se realizează o indemnizație lunară, cu caracter de continuitate. În același sens este și argumentul că pe perioada funcției elective se achită drepturile de asigurări sociale, pentru ca ulterior, persoanele să beneficieze, la calculul pensiei, și de veniturile realizate în perioada cât a îndeplinit funcția respectivă, or, în cazul consilierilor locali, indemnizația primită pentru participarea la ședințele de consiliu și ale comisiilor nu poate influenta stagiul de cotizare și nici cuantumul pensiei, astfel că ni s-ar reține o sumă, care, ulterior nu s-ar regăsi la calculul pensiei.
Art. 5 din Legea nr. 19/2000 stabilește asigurarea prin efectul legii a unor categorii de persoane, cu scopul evident de a se determina stagiul de cotizare și de a se asigura plata contribuției asigurărilor sociale în vederea beneficiului imediat (de exemplu, concediul medical în caz de incapacitate temporară) sau ulterior (pensia). Un alt argument în acest sens este și acela că cei care își desfășoară activitatea pe bază de mandat primesc indemnizație pentru activitatea prestată, care este activitatea de bază. Or, în cazul consilierilor, ședința consiliului local nu este activitatea principală, iar contribuția se datorează pentru activitatea din funcții elective, numai pentru funcția de bază.
Legiuitorul a avut în vedere activitatea de bază, ținând seama și de incompatibilitățile legale, datorită cărora nu se mai poate îndeplini o altă funcție pentru care se încasează retribuție asupra căreia se datorează drepturi de asigurări sociale, or, în cazul consilierilor locali nu există o astfel de incompatibilitate, așa cum am arătat și mai sus.
În același sens, aduce și un argument de practică judiciară, Curtea de Apel Craiova, într-o speță care se bucură deja de notorietate, a apreciat că prevederile art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000 nu sunt aplicabile în cazul consilierilor locali.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 54/2007 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii ce a făcut obiectul dosarului nr. 19/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 138 din 22 februarie 2008, statuat cu putere obligatorie: "indemnizația de ședință, în înțelesul firesc ce poate fi dat dispozițiilor din textul de lege menționat, nu poate avea altă semnificație decât aceea a unei remunerații ocazionale, nepermanentă, lipsită de importanța care să îi confere o valoare de natură a-i atribui consistența unei entități susceptibile de a fi luată în considerare drept componentă a unui cumul cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parțială.
Se impune să se considere că obținerea în mod ocazional de către aleșii locali a 2-3 indemnizații lunare, reprezentând fiecare până la 5% din indemnizația lunară, după caz, a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, nu poate fi asimilată cu realizarea unui venit susceptibil a determina suspendarea plății pensiei în sensul prevederilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000."
Mai mult decât atât, Dispoziția nr. 1501 din 29.08.2007 este lovită de nulitate absolută, întrucât ea dispune recuperarea contribuției și pentru trecut (perioada iunie 2004-iunie 2007), or, dispozițiile primarului nu pot retroactiva, ele putând dispune doar pentru viitor.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că numărul contractului trecut în împuternicirea avocațială nu corespunde cu numărul contractului trecut în factura fiscală emisă de avocat, neacordând astfel cheltuielile de judecată solicitate. Apreciază că acest fapt este o eroare materială, urmând a prezenta o copie a contractului din care rezultă obiectul acestuia, care vizează acest proces, astfel că, în baza art. 274.pr.civ. cheltuielile de judecată solicitate trebuiau acordate, pe lângă onorariul avocațial, ele mai cuprinzând și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză reclamanții, în calitate de consilieri în cadrul Consiliului Local al orașului, au solicitat instanței de judecată anularea în parte a Dispoziției Primarului Orașului nr. 1501 din data de 28.08.2007, în ceea ce privește punerea în aplicare a prevederilor art. 5 alin (1) pct. II din Legea nr.19/2000 în sensul înregistrării și virării contribuției individuale de asigurări sociale a consilierilor locali ai orașului începând cu luna august 2007, precum și suspendarea executării Dispoziției Primarului Orașului nr.1501/29.08.2007, în ceea ce privește prevederile mai sus arătate, până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanții au susținut că activitatea de consilieri locali pe care o desfășoară nu poate fi asimilată cu o "activitate în funcții elective" în sensul prevederilor art. 5 al. 1 pct. II din Legea 19/2000, arătând, în esență, că activitatea și indemnizația consilierilor locali se deosebesc de activitatea și indemnizațiile altor persoane la care se referă textul legal. De exemplu, se susține că funcția de consilier nu are caracter de permanență așa ca și cea de primar, senator, deputat etc. iar indemnizația primită de consilieri pentru activitatea lor nu poate fi asimilată altor indemnizații cu caracter de continuitate și permanente; apoi, indemnizația consilierilor nu poate influența stagiul de cotizare și cuantumul pensiei, astfel încât nu se justifică reținerea unei cotizații care nu s-ar regăsi ulterior în pensie; activitatea consilierilor locali nu este una de bază, or contribuția de asigurări sociale nu se plătește decât pentru o astfel de activitate; în sfârșit, practica judiciară este în sensul că art. 5 al. 1 pct. II din Legea 19/2000 nu este aplicabil în cazul consilierilor locali.
Curtea constată că reclamanții, consilieri locali, contestă legalitatea datorării de către domniile lor a contribuției individuale de asigurări sociale pentru sumele pe care le-au primit în exercitarea activității de consilieri locali, reclamanții susținând că acestea nu sunt datorate în cazul veniturilor obținute din indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali.
Curtea precizează, în primul rând, că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, " prin aleși locali, în sensul prezentei legi, se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului B, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene. Este asimilat aleșilor locali și delegatul sătesc".
Conform acestui text legal, consilierii locali care fac parte din Consiliul Local al orașului au statutul de aleși locali și li se aplică dispozițiile care reglementează acest statut.
În privința drepturilor bănești cuvenite consilierilor locali, art. 34 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali prevede că:
"(1)Pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință. Președinților și vicepreședinților consiliilor județene nu li se acordă indemnizație de ședință.
(2) Indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, după caz.
(3) Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația, potrivit alin. (2), este de o ședință de consiliu și 1 - 2 ședințe de comisii de specialitate pe lună".
În privința contribuției de asigurări sociale de stat datorată de Orașul și de consilierii locali membri ai Consiliului Local al Orașului pentru veniturilor obținute din indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali, Curtea observă că, potrivit art. 5 alin. 1 punctele I și II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;
II.persoanele care își desfășoară activitatea în funcții electivesau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;".
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, "în sistemul public sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați. Alineatul al treilea al art. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că "asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform prezentei legi."
Din acest dispoziții legale Curtea concluzionează că persoanele care au calitatea de consilieri locali - fiind asigurate obligatoriu, prin efectul legii - au calitatea de asigurați, în sensul prevăzut de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, iar în această calitate au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale, obligație stabilită cu titlu general de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Această obligație de plată a contribuției de asigurări sociale rezultă în privința consilierilor locali, și din dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, conform cărora"calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori."
În această privință, este irelevantă împrejurarea că exercitarea mandatului de consilier local nu se face în baza unui contract de muncă individual sau a unui act de numire într-o funcție electivă. De asemenea este irelevant faptul că această activitate este ocazională și nepermanentă, întrucât dispozițiile legale citate nu permit exceptarea de la plata contribuției în cazul în care activitatea prestată și remunerațiile au un caracter ocazional sau nepermament.
Curtea reține caracterul neechivoc al obligației de plată"contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II",iar art. 5 alin. (1) pct. II din aceeași lege face referire clară la "persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective", consilier local fiind o persoană care își desfășoară activitatea într-o funcție electivă.
În consecință, Curtea constată că legea impune obligația calculării contribuției de asigurări sociale pentru orice consilier local, în raport cu valoarea totală a indemnizațiilor primite în această calitate.
Cât privește dispozițiile din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LIV (54) din 4 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138 din 22 februarie 2008, Curtea reține că potrivit acestei decizii, s-a reținut că "dispozițiile art. 92 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Persoanele alese în funcții de consilieri locali pot cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parțială, cu indemnizația prevăzută de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare".
Curtea reține că această decizie a fost pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, având în vedere că în practica instanțelor judecătorești s-a ivit o diversitate de soluții în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la posibilitatea cumulării de către consilierii locali a pensiei anticipate, respectiv a pensiei anticipate parțiale, cu indemnizația reglementată prin dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004.
Conform considerentelor acestei decizii, "indemnizația de ședință, în înțelesul firesc ce poate fi dat dispozițiilor din textul de lege menționat, nu poate avea altă semnificație decât aceea a unei remunerații ocazionale, nepermanentă, lipsită de importanța care să îi confere o valoare de natură a-i atribui consistența unei entități susceptibile de a fi luată în considerare drept componentă a unui cumul cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parțială.
O atare interpretare se impune câtă vreme în art. 34 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 s-a revăzut că "indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, după caz", iar prin alin. (3) al aceluiași articol s-a limitat numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația, la o ședință de consiliu și 1 - 2 ședințe de comisii de specialitate pe lună, reglementare care, evident, nu ar permite aleșilor locali să realizeze din astfel de activități sume de bani asimilabile, prin cuantumul lor, unui venit având o semnificație de natură a determina suspendarea plății pensiei în temeiul art. 52 din Legea nr. 19/2000.
Ca urmare, se impune să se considere că obținerea în mod ocazional de către aleșii locali a 2 - 3 indemnizații lunare, reprezentând fiecare până la 5% din indemnizația lunară, după caz, a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, nu poate fi asimilată cu realizarea unui venit susceptibil a determina suspendarea plății pensiei în sensul prevederilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000".
Curtea observă că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LIV (54) din 4 iunie 2007 tranșează o altă chestiune decât cea din prezenta cauză, respectiv posibilitatea cumulului pensiei anticipate, respectiv al pensiei anticipate parțiale, cu indemnizația prevăzută de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004. Or în prezenta cauză se evaluează legalitatea datorării contribuției individuale de asigurări sociale pentru sumele pe care le-au primit consilierii locali în exercitarea activității impusă de această funcție.
Or, din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LIV (54) din 4 iunie 2007 nu rezultă că nu ar fi incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 punctele I și II din Legea nr. 19/2000 în privința activității desfășurate de consilierii locali. Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "natura juridică a unei atari indemnizații nu justifică încadrarea ei într-o remunerație sau alt venit cu caracter permanent, susceptibil a se constitui în cumul împreună cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parțială" însă Curtea subliniază că, din punctul de vedere al art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000, nu sunt exceptate de la plata contribuției sumele obținute în cazul în care activitatea prestată și remunerațiile au un caracter ocazional sau nepermament.
Pentru aceste motive, Curtea reține că legalitatea sentinței civile nr. 475/CA/PI/28.04.2009 a Tribunalului Timiș sub aspectul datorării de către reclamanți a contribuției individuale de asigurări sociale pentru sumele pe care le-au primit în exercitarea activității de consilieri locali.
Cât privește faptul că instanța de fond s-a pronunțat din nou asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, încălcând autoritatea de lucru judecat a încheierii din 24.03.2008, prin care s-a dispus suspendarea executării Dispoziției Primarului Orașului nr. 1501 din data de 28.08.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, Curtea reține că, într-adevăr, prin încheierea din 24.03.2008, Tribunalul Timișa dispus suspendarea executării dispoziției precizate mai sus până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Curtea observă că împotriva acestei încheieri era deschisă calea separată a recursului astfel că această dispoziție de suspendare a intrat sub puterea de lucru judecat.
Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit încheierii din 24.03.2008 a Tribunalului Timiș, suspendarea executării înceta prin pronunțarea hotărârii irevocabile în cauză, respectiv la momentul pronunțării prezentei decizii, prin care caua se soluționa în mod irevocabil.
În acest context, în care efectele suspendării încetează la momentul pronunțării prezentei hotărâri, este lipsită de relevanță soluția pe care Curtea o va dispune cu privire la această chestiune, reclamanții nemaiputând să beneficieze de suspendarea executării ulterior pronunțării acestei decizii.
De asemenea, Curtea reține că, în pofida soluției Tribunalului Timiș, de respingere a suspendării executării Dispoziției Primarului Orașului nr. 1501 din data de 28.08.2007, această dispoziție nu a fost pusă în executare până la data pronunțării prezentei hotărâri, astfel încât reclamanților recurenți nu li s-a pricinuit nici o vătămare
Totodată, dmițând că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din 24.03.2008 a Tribunalului Timiș, Curtea remarcă faptul că legislația contenciosului administrativ nu reglementează regimul juridic al nulității procesuale.
Pe de altă parte, instituția juridică a contenciosului administrativ este guvernată de dispozițiile Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care se completează cu dispozițiile Codului d e Procedură Civilă, conform art. 28 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, conform cărora"dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".
Întrucât Legea contenciosului administrativ nu cuprinde dispoziții privind regimul nulității, Curtea reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie".
Acest text legal reglementează regimul juridic general al nulității, regim conform căruia actele juridice întocmite cu nerespectarea legii se anulează numai în cazul în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor persoanei în cauză iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că nerespectarea dispozițiilor procedurale nu poate fi admisă ca o condiție suficientă în anularea actelor emise nu nerespectarea legii, dacă nu se dovedește atât vătămarea, cât și imposibilitatea remedierii acestei vătămări prin alte mijloace decât desființarea acelui act.
Reținând aplicabilitatea art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă în cauză, Curtea subliniază că orice pretinsă nelegalitate a hotărârii atacate atrage nulitatea acestui act numai în măsura în care nerespectarea legii a determinat vătămarea drepturilor recurentului, iar această vătămare nu poate fi remediată decât prin desființarea actului respectiv.
Or, așa cum s-a reținut anterior, oricare ar fi soluția dispusă de C, suspendarea executării actului administrativ atacat încetează prin pronunțarea prezentei hotărâri, astfel încât modificarea sentinței civile recurate cu privire la soluția suspendării executării actului contestat nu mai prezintă nici o relevanță cu privire la remedierea vreunei vătămări pricinuite drepturilor reclamanților recurenți.
În consecință, Curtea reține că, deși instanța de fond a pronunțat soluția de respingere a suspendării executării actului administrativ cu încălcarea dispozițiilor privind autoritatea de lucru judecat, această dispoziție nu a pricinuit nici o vătămare drepturilor reclamanților iar remedierea acestei nereguli este lipsită de orice eficacitate, încetându-și toate efectele în chiar momentul pronunțării prezentei hotărâri. Prin urmare, nefiind îndeplinite toate condițiile impuse de art. 105 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, Curtea reține că recursul reclamanților nu este întemeiat nici sub acest aspect
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursul formulat de reclamanții, Domiciliat, și împotriva sentinței civile nr. 475/CA/PI/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, Domiciliat, și împotriva sentinței civile nr. 475/CA/PI/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
red.P-15.02.1010
Tehnodact L./ 2 ex/ 17.02.2010
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Răzvan Pătru, Maria Cornelia
