Contestație act administrativ fiscal. Decizia 992/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.992
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "" A împotriva sentinței civile nr.41/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și BIROUL VAMAL A, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - intimată, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei - intimate A depune la dosar delegație de reprezentare și hotărâri judecătorești ca și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - intimate A pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.41/20.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad respinge acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta "" A împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Biroul Vamal A, pentru anularea Deciziei nr.1198/28.11.2007 și a Deciziei nr.315/18.07.2007, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține:
Prin acțiune, reclamanta "" a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și Biroul Vamal A și a solicitat anularea deciziei nr.1198 din 28 noiembrie 2007, privind soluționarea contestației petentei, precum și decizia nr.315 din 18 iulie 2007, pentru regularizarea situației obligațiilor suplimentare vamale emisă pentru suma de 6744 lei, întrucât utilajele importate la data de 7 aprilie 2006 prin Biroul Vamal A și pentru care a fost prezentată declarația de origine comunitară înscrisă în factură, au origine comunitară, prin urmare taxele vamale, chiar după controlul a posteriori, efectuat de Autoritatea Vamală Română, sunt tot în cuantum de 0 %.
În acest sens, "produsele originare" definite de art. 16 pct.1 lit. b) din Protocolul 7 din 2001, sunt dovedite de reclamantă că sunt produse de o firmă ă care le-a exportat în Ungaria, reclamanta fiind îndreptățită la tratamentul tarifar favorabil.
Ulterior (23 ianuarie 2008, fila 34) reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârâtă și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Biroul Vamal
La data de 19 martie 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită anularea pct. 1 al deciziei nr.1198/28 noiembrie 2007 Direcției Generale a Finanțelor Publice A, precum și decizia nr.315/18 iulie 2007 Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A, iar temeiul legal al contestației îl reprezintă art. 68 pct. 1 din Legea nr.141/1997, precum și art. 16 pct.1 lit. b) din Protocolul nr. 7/2001, încheiat între România și UE.
De asemenea, reclamanta a precizat că exclude din obiectul contestației "unitatea de aprindere în valoare de 117,38 Euro care provine din USA, restul utilajelor fiind produse în ia, conform confirmării fabricii producătoare.
Prin întâmpinarea depusă la 16 ianuarie 2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Aas olicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ, întrucât, deși s-a acordat la efectuarea importului un regim preferențial de stabilire a taxelor vamale în cuantum de 0% ca urmare a declarației exportatorului ungar pe factură, că utilajele provin din Uniunea Europeană, la controlul ulterior efectuate de autoritățile vamale române, autoritățile vamale e nu au mai confirmat proveniența comunitară a mărfurilor, întrucât exportatorul nu a putut prezenta dovezi cu privire la originea comunitară a mărfurilor exportate reclamantei.
Mai mult, între utilajele importate s-a identificat și cel cu nr.- care provine din USA. Cu referire la adresa producătorului, prin care se atestă că bunurile exportate în Ungaria sunt produse de firma ă, pârâta solicită să se observe că adresa producătorului nu constituie o dovadă de origine în baza căreia autoritățile vamale române să poată acorda tarifarea preferențială ca și în cazul existenței certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1 sau a declarației pe factură, dată de exportator.
Din înscrisurile depuse de părți, instanța reține următoarea stare de fapt:
La data de 7 aprilie 2006, reclamanta a importat din Ungaria două mașini de vibrocompactare având codul - și -, precum și un grup de aprindere având codul -, pentru care a întocmit declarația vamală I 33964, întocmită pe baza facturii -/2006 (aflată în traducere la filele 26 și 28 dosar) pe care se află declarația exportatorului ungar că "asigură prin aceste documente (număr autorizație vamală: -/30 aprilie 2004) declară că, cu excepția cazului în care este indicat altfel în mod clar, aceste produse sunt de origine preferențială (ă)".
În baza acestor declarații, Biroul Vamal Aac alculat taxele vamale de import 0.
În temeiul art. 32 din Protocolul nr.7/16 noiembrie 2001, încheiat între România și, autoritățile vamale române au solicitat autorităților vamale ungare verificarea ulterioară a mențiunii de origine a utilajelor, iar acestea au transmis că, verificând factura -/2006, nu a putut fi verificată originea preferențială a mărfurilor, întrucât exportatorul nu a prezentat dovezile necesare.
În consecință, autoritatea vamală a încheiat procesul verbal de control nr. 9302/18 iulie 2007 (fila 35) și a stabilit că pentru cele 3 utilaje importate reclamanta datorează taxe vamale de import de 3.736 lei, comision vamal de 125 lei, TVA de 733 lei, în total taxe în cuantum de 4.594 lei. La acesta s-au calculat majorări de întârziere în valoarea de 2.150 lei și s-a emis decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.315/18 iulie 2007 (fila 74 dosar).
În cursul soluționării cauzei, reclamanta a depus copia declarațiilor vamale de export a utilajelor din ia către importatorul ungar, declarații vamale care de asemenea se referă la facturile însoțitoare ce conțin declarația exportatorului "că mărfurile la care se referă acest document comercial sunt, în măsura în care nu s-a menționat altfel, mărfuri preferențiale care provin din Republica Federală ia/Uniunea Europeană" (fila 52, 53 și 54 dosar).
Deosebit de important, pentru soluționarea cauzei, reține prima instanță, este că declarația de origine pe factură se referă la toate cele trei utilajele identificate cu cele două coduri care încep cu cifrele 84, cât și pentru utilajul având codul -, cu privire la care se atestă în factură că are proveniență "US" (fila 54).
Reclamanta a mai depus înscrisuri din care rezultă identitatea utilajelor cu numărul de articol și coduri pentru a demonstra că utilajele importate de aceasta, la 4 aprilie 2006, au fost importate de exportatorul din ia, în același an, în aceeași modalitate, cu declarație de origine comunitară a exportatorului, menționată pe factură (fila 70).
Cu toate acestea, documentele invocate de reclamantă nu constituie o dovadă de origine în sensul prevăzut de art. 5 din anexa acordului european care definește produsele obținute în întregime în comunitate prin următoarele categorii: produse obținute în întregime în comunitate; produse obținute în comunitate, care încorporează materiale ce nu au fost obținute în întregime acolo, cu condiția ca astfel de materiale să fi suferit prelucrări sau transformări suficiente în comunitate în sensul art.6; mărfuri originare din Spațiul Economic European, în sensul Protocolului nr.4 al Acordului privind Spațiul Economic European.
Singurele probe admise de art. 27 din Protocolul nr.7, pentru a face dovada că bunurile importate de reclamantă au calitatea de produse originare din comunitate, sunt cele descrise de art. 17 paragraful 3 și art. 21 paragraful 3 și care îndeplinesc și celelalte condiții stipulate și constau din următoarele:
a) - dovada directă a operațiunilor realizate de către exportator sau furnizor, pentru a obține bunurile în cauză, conținute, de exemplu în conturile sale sau în contabilitatea sa internă;
b) - documente care dovedesc caracterul originar al materialelor folosite emise sau întocmite în comunitate atunci când aceste documente sunt folosite conform legislației naționale;
c) - documente care dovedesc prelucrările sau transformările materialelor în comunitate, eliberate sau întocmite în comunitate, atunci când aceste documente sunt folosite în conformitate cu legislația națională;
Astfel de probe reclamanta nu a produs, împrejurare în care, decizia pentru regularizarea situației vamale nr.315/18 iulie 2007, emisă de pârâtă și prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata diferențelor de taxe vamale și plăți accesorii, este legală, emisă cu respectarea art.17 și 32 al Protocolului 4 dintre România și, art.65 - 67 și 41 alin. 1 al Codului vamal din 1997, în vigoare la data importului și a reglementărilor art. 16 din Protocolul nr. 7 dintre România și cu privire la definirea și regimul "produselor originare", conchide tribunalul.
Această sentință a fost recurată, în termenul legal, de către reclamantă, solicitându-se modificarea ei în sensul admiterii acțiunii, cu motivarea că cele două utilaje în cauză au caracter de bunuri comunitare, fiind însoțite de dovezile cerute de lege pentru proba originii comunitare, respectiv declarația pe factură dată de exportatorul, factura de achiziție a acestuia de la producătorul și confirmarea acestuia din urmă.
Curtea analizând recursul de față pentru motivele invocate precum și pentru toate motivele care conduc la modificarea sau casarea hotărârii, conform prevederilor art.3041Cod procedură civilă, constată că este întemeiat.
Starea de fapt și temeiurile juridice aferente acesteia au fost redate fidel în expunerea considerentelor hotărârii atacate, concluziile desprinse de instanță fiind însă neconforme cu acestea, astfel:
Este unanim acceptat că, potrivit dovezilor care au însoțit utilajele în litigiu, societatea recurentă a importat de la societatea din Ungaria două utilaje (vibrator cu placă 2550 H și 3070 H plus ghidaj - având originea în ia) precum și garnituri de aprindere de proveniență
În factura însoțitoare - reprezentând documentul probatoriu ce întrunește cerințele Protocolului 7, articolul 21, este inserată declarația exportatorului, care asigură - în baza documentelor ce-i conferă această calitate, că produsele din factură sunt de origine preferențială (ă) cu excepția cazului în care este indicat altfel în mod clar.
Or, excepția ridicată în mod clar în factura cu declarația firmei exportatoare este tocmai cazul produsului de proveniență și care nu face obiectul acțiunii, iar celelalte utilaje rămase în cauză, sunt dovedite, fără putință de tăgadă, ca provenind din ia, țară aparținând
În plus, există și confirmarea firmei producătoare, Construction AG din, cea care a exportat la rândul său utilajele societății din Ungaria, prin care declară că mașinile menționate în factura însoțitoare nr.- au ca țară de origine ia, cu excepția garniturii de aprindere, de origine din
Așa fiind, bunurile în cauză trebuie să beneficieze de tratamentul tarifar favorabil, conferit de Codul vamal al României și de legislația comunitară citată, drept pentru care recursul va fi admis, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmând a fi modificată sentința în tot prin admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, în sensul anulării punctului nr.1 din Decizia nr.1198/2007 contestată și anulării Deciziei pentru regularizarea situației obligațiilor suplimentare stabilite în sarcina recurentei în privința bunurilor în discuție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta "" A, împotriva sentinței civile nr.41/20.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad.
Modifică sentința recurată și admite acțiunea promovată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele A, T și Biroul Vamal A, dispunând anularea pct.1 din Decizia nr.1198/2007 a A și Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de Biroul Vamal
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 9.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/25.11.08
TEHNORED:/26.11.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
