Contestație la executare. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 113
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 722/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimat Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, lipsă pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 722 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În analiza excepției de necompetență materială a Tribunalului Timiș instanța a constatat că împotriva reclamantului a fost emisă somația nr.- din 15.04.2008, în baza titlului executoriu nr. - din 15.04.2008, prezenta acțiune având ca obiect anularea somației și a titlului executoriu mai sus menționat. Devin astfel incidente dispozițiile art.172 al.1 si 4 din Codul d e procedura fiscală conform cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare sau împotriva refuzului de executare, contestația introducându-se la instanța judecătorească competenta.
Prin decizia XIV/2007 a J, publicat în nr. 733/30.10.2007 s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația atât împotriva executării silite însăși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii cat și împotriva titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În consecință, ținând cont de caracterul obligatoriu al deciziei pronunțată în recursul în interesul legii, conform art. 329 al.3 proc.civ, instanța a constatat că prezenta contestație la executare este de competența Judecătoriei Timișoara ca instanța de executare conform art. 402 al.1 si 400 al.1 proc.civ, instanța nereținând prezenta cauză ca fiind de competența în primă instanță a Tribunalului Timiș conform art. 205 alin 1 OG 92/2003, întrucât așa cum a arătat și reclamantul a formulat anterior prezentei cereri contestație împotriva actului de creanță,contestație ulterior suspendată.
În aceste condiții văzând și disp.art.137 al.1 proc.civ, potrivit cărora instanța este obligată a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, și văzând și disp.art.159 pct.2 proc.civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, instanța, în baza art. 158 al.2 proc.civ, a procedat la declinarea competenței de soluționare a prezentei contestații la executare în favoarea Judecătoriei Timișoara, fără a mai analiza excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților și nici fondul contestației.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal, casarea acesteia și trimiterea spre judecarea fondului la aceeași instanță, iar în subsidiar, în situația în care se va aprecia că Judecătoria Timișoara este instanța competentă, să se dispună ca aceasta să judece cauza pe fond în sensul cercetării prin probatoriu a temeiniciei și legalității actului administrativ atacat, iar nu a modului în care se desfășoară executarea silită.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că se află în fața unei contestații la executare, declinând astfel competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara întrucât, în felul acesta, este privat de posibilitatea de a formula apărări pe fond în condițiile în care Judecătoria Timișoara poate doar să stabilească dacă pârâta a respectat sau nu procedura legală de executare silită. În acest fel actul administrativ este, în opinia recurentului, sustras controlului judecătoresc
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În mod corect a reținut Tribunalul Timiș că în cauză este atacat un titlu executoriu iar nu actul fiscal propriu-zis, acesta din urmă beneficiind de o altă cale de atac, spre deosebire de situația de față, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 136-171 din nr.OG 92/2003 raportat la art. 373 aliniatul 2 pr.civ. potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Cum în cauză este atacat titlul executoriu iar nu decizia de impunere și cum din actele dosarului rezultă că reclamantul a și formulat de altfel o contestație potrivit Legii contenciosului administrativ și Codului d e procedură fiscală, se constată că în mod corect a fost reținută incidența în cauză și a Deciziei nr. XIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin această decizie stabilindu-se competența de soluționare a contestației formulate împotriva titlului executoriu în favoarea judecătoriilor.
Reținând așadar că este competentă Judecătoria Timișoara iar nu Tribunalul Timiș, Curtea urmează a respinge recursul formulat, fără a se pronunța asupra solicitării recurentului de a dispune ca instanța de fond să cerceteze temeinicia și legalitatea actului administrativ atacat întrucât obiectul prezentului recurs vizează doar competența instanței, orice altă solicitare excedând acestui obiect și căzând în competența de soluționare Judecătoriei Timișoara, singura în măsură să aprecieze limitele sesizării sale.
Totodată Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 722/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
-
Red./20.02.2009
Tehnodact /2 ex/20.02.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
