Contestație la executare. Decizia 220/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 07.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 220
Ședința publică din 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de contestatoarea Primăria Comunei Noi împotriva sentinței civile nr. 808/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea contestatoarei avocat, reclamanta intimată prezentă și asistată de avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul contestatoarei depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că Tribunalul este instanța de executare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe și depune la dosar copia unei minute date într-o speță similară, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12.06.09 sub nr-, reclamanta Primăria Comunei Noi, prin Primar, a formulat, în contradictoriu cu intimata, contestație la executare solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea formele de executare silită pornite în dosarul ex 465/ex/2009 al executorului judecătoresc - & respectiv reducerea suspendarea formelor de executare silită, până la soluționarea contestație la executare și întoarcerea executări.
În motivarea contestației, se arată că executarea silită în dosarul mai sus amintit este ilegală deoarece executarea titlului executoriu care se referă la daune cominatorii nu se poate realiza decât după ce daunele cominatorii au fost transformate în daune compensatorii, în fața instanței de judecată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestație, arătând că motivul invocat în contestație nu are nici o legătură cu voința legiuitorului exprimată în legea Nr. 544/2004
În ședința publică din 21.10.09 față de prevederile art.1 alin 1 din Legea nr.554/2004 instanța a pus a pus în discuție din oficiu competența materială a instanței de judecată raportat la obiectul cererii.
Prin sentința civilă nr.808/21.10.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și a declinat competența privind soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea Primăria Comunei Noi în contradictoriu cu intimata, în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Se consideră că acțiunea reclamantului nu se încadrează în aceste prevederi legale, întrucât nu solicită anularea unui act administrativ și nici nu invocă refuzul autorității pârâte de a soluționa vreo cerere a acestuia. Nu s-a reținut, raționamentul juridic al contestatoarei prin raportarea art. 372 alin 2 la art. 2 alin 1 litera ț din Legea 554/2004.
Astfel potrivit art. 2 alin 1 lit. ț) din Legea 554/2004 într-adevăr în materie de contencios administrativ,instanță de executare este - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ,
Însă art. 2 alin 1lit ț) din Legea 554/2004 are eficiență juridică limitativ la dispozițiile art. 25 din legea 544/2001 care reglementează prin raportare la art.24 din lege modalități specifice de executare a unor anumite hotărâri pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
Astfel potrivit art. 24 din legea 554/2004 cu referire la obligația executării se arată astfel:
(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
ART. 25
Instanța de executare
(1) Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Ori în speță după cum se poate constatat cu ușurință sentința civilă nr. 2/CA/22.04.2008 a Tribunalul Timișa fost pronunțată în temeiul art. 24, 25 din legea nr. 554/2004 însă executarea s-a pornit după procedura dreptului comun respectiv în temeiul art. 454 alin 1 și 2, art. 456 și art. 459 Cod procedură civilă și art. 164- 165 din legea 53/2003 (după cum se poate observa din dosarul de executare), procedură căror forme de executare atrage aplicarea art.373 alin2 cod procedură civilă, executarea silită fiind de altfel încuviințată de Judecătoria Timișoara nu de Tribunalul Timiș.
Astfel per a contrariu dacă executarea s-ar pornit în scopul de a se executa amenda civilă în favoarea statului și nu în scopul de executare a unor despăgubiri civile (deci nu despăgubiri pentru zile de întârziere) ar fii atras competența Tribunalului secția de contencios administrativ privind soluționarea contestație la executare.
Prin urmare, în dispozitivul titlului executori pe lângă amenda civilă ( a cărui executare nu s-a cerut de creditoarea intimată) se regăsesc și despăgubiri civile altele decât cele prevăzute la art.24 pct. 2 din Legea 544/2004 (adică acele despăgubiri pentru întârziere) și care fac obiectul dosarului execuțional nr.465/ex/2009 al executorului judecătoresc - &.
În consecință formele de executare, specifice recuperării unei creanțe rezultate din raporturi juridice civile, nu atrag competența instanței de contencios comun privind soluționarea contestație la executare acestea fiind guvernate de dreptul comun și nu de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554 din. 2004.
Astfel chiar dacă sentința care constituie titlu executor, a fost pronunțată de Tribunalul Timiș secția de contencios administrativ, în speță sunt aplicabile prevederile art.373 alin 2 cod procedură civilă și nu art. 25 din Legea 554/2004, motiv pentru care instanța competentă să soluționeze cererea este Judecătoria Timișoara.
Raportat la disp. art. 2 Cod procedură civilă care reglementează competența după materie, coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea Primăria Comunei Noi, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
În motivare se arată că, la data de 10.06.2009 a primit o somație de executare silită prin care i s-a pus în vedere ca în termen de o zi să plătească, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr.2/CA/22.04.2008 a Tribunalului Timiș la cererea intimatei suma de 6300 lei, reprezentând valoarea daunelor cominatorii de 20% pe zi, din salariul minim pe perioada 15.01.2008-17.03.2008 la care se adaugă cheltuielile de executare.
În aceste condiții a formulat o contestație la executare cu privire executarea silită desfășurată în baza acestui titlu executoriu. În cazul de față titlul executoriu este reprezentat de nr.2/CA/22.04.2008, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș.
Acest titlu executoriu este urmarea unui proces prin care s-a solicitat obligarea Primarului Comunei Noi la plata unor despăgubiri și amenzi, în baza art.24 și 25 din Legea 554 din 2004, și cum s-a mai arătat a fost pronunțat de către Secția de Contencios a Tribunalului, recursul fiind soluționat de către Secția de Contencios a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Prima instanță a considerat competentă a soluționa prezenta contestație la executare Judecătoria Timișoara și a declinat cauza acestei instanțe
Potrivit art. 2 al 1 litera ț) din Legea 554 din 2001 instanță de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. Art. 2 explică diferiți termeni juridici care apar în cadrul prezentului proces.
Potrivit art. 28 din Legea 554 din 2001 această lege se completează cu dispozițiile din Codul d e procedură civilă care sunt compatibile cu aceasta. În situația în care există o mențiune expresă în această lege, ea este specială și se aplica cu prioritate față de Codul d e procedură civilă. În condițiile în care această lege prevede faptul că instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, se aplică această dispoziție specială, derogatorie de la Codul d e procedură civilă.
Potrivit 373 al. 2. instanța de executare este Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speța de față, legea dispune altfel în condițiile în care instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ este Tribunalul Timiș. În condițiile în care titlul ce se execută este o hotărâre a Tribunalului Timiș, Secția contencios-administrativ, fapt care rezultă fără dubiu din conținutul titlului executoriu, instanța de executare este tot Tribunalul Timiș.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea Primăria Comunei Noi cu privire la formele de executare din dosarul execuțional nr.465/ex/2009 al Societății civile de executori judecătorești - &.
În acest dosar execuțional, doamna - având calitatea de intimată pârâtă în prezenta cauză - a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 2/CA/22.04.2008 a Tribunalului Timiș, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 509/2.04.2009 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a acestei cauze către Judecătoria Timișoara, pe considerentul că executarea s-a pornit după procedura dreptului comun, respectiv în temeiul art. 454 alin 1 și 2, art. 456 și art. 459 Cod procedură civilă și art. 164- 165 din legea 53/2003, procedură a căror forme de executare atrage aplicarea art. 373 alin. 2 cod procedură civilă, executarea silită fiind, de altfel, încuviințată de Judecătoria Timișoara, nu de Tribunalul Timiș.
Tribunalul Timișa mai reținut că art. 2 alin 1 lit. ț) din Legea 554/2004 are eficiență juridică limitativ la dispozițiile art. 25 din legea 554/2004, care reglementează, prin raportare la art. 24 din lege, modalități specifice de executare a unor anumite hotărâri pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
Curtea reține, așadar, că în recurs se impune stabilirea competenței în soluționarea prezentei contestații la executare. Pe de altă parte, față de conținutul soluției instanței de fond și de motivele de recurs, Curtea nu este competentă să examineze aici chestiunea legalității declanșării executării silite potrivit dreptului comun cu privire la executarea unei hotărâri pronunțată de o instanță de contencios administrativ, subliniind însă se impune rezolvarea acestei chestiuni înainte de soluționarea fondului contestației, față de dispozițiile art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, texte din care rezultă obligativitatea executării din oficiu a acestor hotărâri.
În privința reglementărilor citate, Curtea menționează că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, prin instanță de executare se înțelege "instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ".
otrivit art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, "încazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Totodată, cu privire la executare hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, art. 25 are următorul conținut:
(1) "Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.
(3) Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative".
Cât privește dispozițiile din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține că, potrivit art. 399 alin. 1 din cod,"împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege".
Competența de soluționare a contestației la executare este reglementată de art. 400 Cod de Procedură Civilă, care prevede următoarele:
"Contestația se introduce la instanța de executare.
Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare".
În raport cu aceste reglementări, Curtea reține că în cazul punerii în executare a hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu prevede vreo dispoziție specială privind contestația formulată împotriva modului de executare a acestor hotărâri.
Astfel, art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează modalitatea de punere în executare a hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, iar art. 25 din lege stabilește competența de soluționare a cauzelor având ca obiect aplicarea sancțiunilor incidente în cazul neexecutării acestor hotărâri.
Curtea constată, de asemenea, că nu sunt aplicabile în prezenta cauză nici cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV, din 5 februarie 2007, întrucât prin decizia respectivă, instanța supremă a avut în vedere exclusiv competența de soluționare a contestațiilor la executare declanșate în baza Codului d e Procedură Fiscală. Astfel, Curtea observă că prin Decizia nr. XIV/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în soluționarea unui recurs în interesul legii, că "în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare","judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."
Curtea subliniază, astfel, că în absența unor reglementări speciale, sunt incidente dispozițiile din dreptul comun, respectiv reglementările cuprinse în Codul d e Procedură Civilă, respectiv dispozițiile art. 400 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora"contestația se introduce la instanța de executare".
În privința instanței de executare, Curtea observă însă că în materia contenciosului administrativ art. 2 alin. 1 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, prevede că prin instanță de executare se înțelege "instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ".
Așadar, în cazul hotărârilor pronunțate de instanța de contencios administrativ, are calitatea de instanță de executare instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, respectiv Tribunalul Timiș în prezenta cauză.
Curtea nu poate reține că art. 2 alin. 1 lit. ț) din Legea nr. 554/2004 se aplică exclusiv în raport cu dispozițiile art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a reținut instanța de fond. În această privință, Curtea observă că această interpretare limitativă nu este sprijinită pe o reglementare legală, rezultând de aici că art. 2 alin. 1 lit. ț) din Legea nr. 554/2004 este aplicabil în toate cazurile în care se dezbat chestiuni privind punerea în executare a hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, indiferent dacă aceste chestiuni nu sunt legate strict de dispozițiile art. 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este nefondată cu privire la soluția de declinare a competenței.
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi,", precum și de dispozițiile art. 312 alin. 4 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "în caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii,Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile nr. 808/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă din punct de vedere teritorial - Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea Primăria Comunei Noi împotriva sentinței civile nr. 808/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată.
Trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. RP- 25.02.2010
TehnoredM. 25.02.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
