Contestație la executare. Sentința 29/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.29/CA
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de contestatoarele SC România SRL, cu sediul social în B,-, sector 3 și SC România SRL B - Sucursala, cu sediul în,-, județul C, în contradictoriu cu intimații Primăria Orașului, Primarul Orașului și Consiliul Local al Orașului, cu sediul în,-, județul C, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru contestatoare consilier juridic în baza delegației depusă în dosarul nr- (fila 28), pentru intimați se prezintă consilier juridic în baza delegației depusă la dosar (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual.
Curtea pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea cererii, invocată din oficiu, la termenul anterior.
Pentru contestatoare, consilier juridic învederează că, potrivit art.205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, împotriva actelor administrativ fiscale și a titlului de creanță fiscală partea nemulțumită poate formula contestație la organul fiscal competent, contestația împotriva titlului executoriu fiscal, astfel cum este definit de Codul d e procedură fiscală, va urma procedura stabilită de art.172 din același act normativ, competentă material să judece contestația fiind instanța de executare, în speță, judecătoria Constanța. În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XIV/2007 și Decizia nr.1945/2006. Învederează că cele trei categorii de acte, actul administrativ fiscal, titlul de creanță fiscal și titlul executoriu fiscal sunt definite de art.41, art.21 coroborat cu art.168 alin.3 și art.137 alin.2 din Codul d e procedură fiscală în vigoare la acea dată, dar și în cel actualizat.
În ce privește hotărârea de declinare a competenței, consideră că judecătoria Constanța, făcând confuzie între titlul de creanță fiscal și titlul executoriu fiscal, a declinat cauza în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA, apreciind eronat incidența dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004.
Învederează că își menține punctul de vedere exprimat în fața Judecătoriei Constanța, privind competența de soluționare a cauzei de către instanța de executare, astfel cum dispune și art.373 Cod de procedură civilă.
Solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență sesizarea și -se conflictul negativ de competență ivit, conform art. 22 din Codul d e procedură civilă.
Pentru intimați, consilier juridic pune concluzii de respingere a excepției necompetenței materiale invocată din oficiu, arătând că actul contestat este un act de executare dar și un act administrativ fiscal astfel cum este definit de OG nr.92/2003, astfel că, în considerarea dispozițiilor art.2, 3, 4 din Legea nr.554/2004, competența de soluționarea a prezentei cereri aparține secției de contencios administrativ și fiscal al Curții de Apel. În situația în care nu se va admite excepția, solicită de declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, având în vedere dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, conform cu care litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale.
În replică, reprezentantul legal al contestatorilor învederează că s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare și anularea executării silite, precum și anularea titlului executoriu nr.4020/2008.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale în soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr- contestatoarele SC România SRL B și SC România SRL B - Sucursala au formulat, în contradictoriu cu intimații Primăria Orașului, Primarul Orașului și Consiliul Local al Orașului, contestație la executare silită și la titlul executoriu ce constituie obiectul dosarului de executare silită nr.4020/2008 al Primăriei, solicitând anularea tuturor actelor de executare și anularea executării silite însăși, anularea titlului executoriu nr.4020/2008 și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii s-a arătat că titlul executoriu nr.4020/2008 reprezintă taxa teren și le-a fost comunicat cu somația de plată nr.21391/08.10.2008.
Contestatoarele critică faptul că Primăria Orașului nu are, conform art.41 pr.civ. capacitatea de folosință de a emite titluri executorii fiscale.
De asemenea, contestatoarele au înțeles să formuleze critici cu privire la legalitatea titlului executoriu.
In dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr.2262/06.02.2009 judecătoria Constanța admis excepția necompetenței materiale Judecătoriei Constanța și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA - secția contencios administrativ, reținând că aceasta este competentă potrivit dispozițiilor art.2 lit.b și f coroborate cu dispozițiile art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr-, instanța invocând din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea acesteia.
Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția invocată Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței, contestatoarele au solicitat admiterea contestației la executare silită, anularea tuturor actelor de executare, anularea titlului executoriu nr.4020/2008 și anularea executării silite însăși.
Titlul executoriu nr.4020/2008 în baza căruia a fost începută executarea silită este emis în temeiul Codului d e procedură fiscală, și nu este altceva decât actul fiscal în care s-a transformat titlul de creanță la data la care creanța fiscală a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată ( art.141 pct.2 din OG nr.92/2003 ).
Din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art. 188 alin. (2) și ale art. 169 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală reiese faptul că legiuitorul a înțeles să excludă instanța de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal. Astfel, dacă în cazul contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ-jurisdicțional s-a prevăzut expres, prin art. 188 alin. (2) din Codul d e procedură fiscală (versiunea 1 ianuarie 2007), că "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă", referirea de la art. 169 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală că, în cazul executării silite, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă[.]", nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competență revine numai instanței de drept comun care, în raport cu reglementarea de la art. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, este judecătoria.
În sensul celor de mai sus, prin Decizia nr.XIV/05.02.2007 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 733 din - Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că " Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că îi revine Judecătoriei Constanța competența soluționării cauzei de față, astfel că în temeiul dispozițiilor art.158 pr.civ. urmează să admită excepția invocată din oficiu și să decline competența în favoarea acestei instanțe.
Constatând că s-a ivit conflict negativ de competență, potrivit dispozițiilor art.20 pct.2 pr.civ. Curtea, în temeiul art.21 pr.civ. și art.22 pct.3 pr.civ. va suspenda cauza și va înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA.
Declină competența soluționării cauzeiprivind pe contestatoarele SC România SRL, cu sediul social în B,-, sector 3 și SC România SRL B - Sucursala, cu sediul în,-, județul C, în contradictoriu cu intimații Primăria Orașului, Primarul Orașului și Consiliul Local al Orașului, cu sediul în,-, județul C, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Trimite cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnoredactat hot.jud.-- -
7 ex/04.02.2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
