Contestație la executare. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.424/CA/2008 -
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar-JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurentul reclamant domiciliat în Carei,-, județ S M, în contradictoriu cu intimataDirecția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Ccu sediul în O,-, județ B, împotriva sentinței nr.248 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectcontestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului reclamant - lipsă, avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.6803/19.11.2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete de Avocați, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei achitată prin chitanța nr.-/18.07.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar actele constatatorii și dovezile stingerii datoriei pe fiecare din ele și precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre a fi analizată. Tribunalul Satu Mare nu a analizat cauza prin prisma textelor de lege invocate, ci prin prisma altor texte de lege. Contestația este calea administrativă de atac ce nu înlătură dreptul. Nu mai există datorii fiscale, iar actele au fost întocmite din eroare. Datoria pentru, autovehiculul înscris în județul Saf ost plătită la câteva zile de o terță persoană. Deci, pentru două, din cele trei autoturisme au fost achitate taxele și accizele de către terțe persoane, iar pentru al treilea autoturism s-a acordat scutire de plată a taxelor fiind vândută unei persoane repatriate. Este vorba despre o simplă eroare, însă actele de executare silită au continuat. Nu s-a analizat faptul că nu există datorii fiscale. Instanța era obligată să analizeze prin prisma celor invocate în cerere și nu să respingă ca inadmisibilă, consecințele fiind astfel mult mai grave. Nu s-a soluționat cauza în spiritul legii de contencios administrativ sau a Codului fiscal. Prin obligarea noastră la plata datoriilor reținute, statul ar beneficia de o dublă impunere, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.248 din 12 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu. A respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ a reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul solicită instanței de contencios administrativ să oblige pârâta la emiterea deciziei de încetare a executării silite,in baza actelor de constatare pe care le identificate în petitul acțiunii.
Solicitarea reclamantului ce face obiectul prezentului litigiu,poate fi invocată și valorificată in dosarul în care se soluționează contestația la executare,instanța de executare fiind competenta să se pronunțe asupra acestui aspect.
În cazul în speță, instanța nu a fost sesizată cu o acțiune pentru anularea actelor administrative,acțiune ce putea fi promovată după contestarea in prealabil pe cale administrativă a titlurilor de creanță.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs solicitând admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare iar, în subsidiar, admiterea acțiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată obligând intimata să emită decizie de încetare de executare silită în dosarele de executare silită formate în baza actelor de constatare nr.190/1.12.2000, 857/19.03.2001 și 112/27.06.2001. Cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă fără să cerceteze din acest motiv fondul cauzei.
Sentința de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii este nemotivată în drept și cuprinde un raționament al instanței nesusținut de nici un text de lege. În susținerea acțiunii au fost promovate prev.art.205 Cod procedură fiscală care prevede la alin.1: "contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.".
Arată recurentul că se simte lezat în drepturile sale datorită faptului că nu se emite decizie de încetare de executare silită, în ciuda faptului că nu există pretinsele datorii fiscale, de la data la care pentru 2 autoturisme s-au plătit taxele fiscale iar pentru cel de-al treilea de la data la care reprezentanții Statului Român au aprobat înscrierea în circulație a autovehiculului pe numele unui repatriat.
Consideră că instanța a ignorat prevederile legale apreciind că acțiunea este inadmisibilă pentru simplul motiv că nu a înaintat contestație în termen de 30 de zile de la data emiterii actului contestat, care pretinde că apoi ar fi trebuit să fie urmată de o acțiune în anulare a actelor administrative. Ori însăși textul de lege prevede expres dreptul dea promova acțiune în contencios administrativ dacă persoana se simte lezată prin lipsa unui act administrativ fiscal chiar dacă nu a înaintat contestație, sau acțiune de anulare a unui act administrativ.
Apreciază că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Arată că nu a contestat și nu a solicitat anularea actelor de executare silită, tocmai datorită faptului că nu mai este în termen pentru aof ace și a ales această cale juridică pentru a pune capăt unor erori ale organelor de executare silită. Consideră că pentru a nu îngrădi liberul acces la justiție legiuitorul a prevăzut dreptul persoanelor de a se adresa justiției în cazul în care din neștiință, eroare sau orice alt motiv nu au formulat contestație în termen legal. Modalitatea de respingere a acțiunii sale constituie o îngrădire a liberului acces la justiție și o încălcare a dreptului expres prevăzut de art.205 Cod procedură civilă de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Mai arată că instanța de judecată a fost mult mai exigentă decât însăși legea, considerând că merită sancțiunea de a plăti iar statul de a încasa a doua oară taxe și accize pentru aceleași autoturisme doar pentru că nu a înaintat contestație în 30 de zile de la emiterea primului act de executare silită, în schimb statul, care prin funcționarii săi a greșit emițând acte de executare silită pentru niște debite care nu există, nu poate fi deranjat nici măcar cu o cerere de emitere de decizie de încetare de executare silită. În fine, apreciază că instanța de fond nu a aplicat în spiritul lor nici Codul d e procedură fiscală și nici Legea 554/2004.
Prin întâmpinare, intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas olicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că reclamantul se afla în executare silită în dosarele execuționale nr.496 și 481/2001 și 1249/2002 exercitând calea de atac a contestației la executare, cauza făcând obiectul dosarului 1902/2005 al Judecătoriei Carei, instanță care în mod corect a reținut că recurentul nu a contestat titlurile executorii care au stat la baza executării silite pornite în cele 3 dosare execuționale, cu toate că i-au fost comunicate și avea dreptul să le conteste, respingând contestația la executare și menținând executarea silită pornită în cele 3 dosare execuționale. S prin Decizia 69110/13.12.2007 constatând nedepunerea în termen, a respins contestația depusă de pârât împotriva titlurilor executorii emise de Biroul Vamal și Biroul Vamal, decizia nefiind atacată cu acțiune în contencios administrativ de către recurent. Astfel creditoarea fiscală C este în drept să pună în executare silită titlurile executorii deținute, acestea fiind menținute de autoritatea administrativă cu competențe jurisdicționale.
Consideră că acțiunea privind obligarea intimatei C la emiterea unei decizii de încetare a executării silite formulată de recurent este inadmisibilă atât prin prisma dispozițiilor Codului d e procedură fiscală și Legii 554/23004 cât și ale art.111 Cod procedură civilă. Pentru a se emite o decizie de încetare a executării silite trebuie să fie constată existența dreptului de a cere executarea silită și, în subsidiar dacă acest drept este sau nu prescris. Ori dreptul creditoarei fiscale C de a cere executarea silită este întemeiat în titluri executorii, menținute de autoritatea administrativă cu atribuții jurisdicționale, iar măsurile de executare silită luate au fost menținute cu caracter definitiv și irevocabil de instanța de executare.
Măsurile de executare silită luate în dosarele execuționale, au întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită, conform dispozițiilor legale în materie de executare silită a creanțelor fiscale, de la acestea curgând un nou termen de prescripție de 5 ani, așa încât nu se pune problema prescripției dreptului de a cere executarea silită. Motivul și temeiul principal al acțiunii rezidă în constatarea împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, fiind în prezența unei acțiuni în constatare prev.la art.111 Cod procedură civilă și nu a unei acțiuni în contencios administrativ, astfel că întemeiat apreciază că această acțiune este inadmisibilă raportat la faptul că recurentul a avut la dispoziție la momentul la care i s-au comunicat titlurile creditoarei fiscale, o acțiune în contencios fiscal în realizarea dreptului său de a contesta aceste titluri, de a obține anularea lor și de a fi exonerat de la plata datoriilor vamale. Dacă nu le-a contestat în termenul dispus de lege, este decăzut din drept, cu atât mai mult cu cât se află în executare silită, iar instanța de executare a încuviințat executarea silită pornită.
Consideră că în cazul în care instanța de fond ar fi admis logica și argumentele recurentului și implicit acțiunea acestuia, ar fi admis și existența unei căi de atac separate împotriva titlurilor executorii emise în interesul recuperării unei creanțe fiscale, cale de atac neprevăzută de lege. Legiuitorul luând în considerare natura și efectele deosebite ale actelor administrative cu caracter fiscal, a instituit o procedură clară în materia dreptului obligatului fiscal de a le contesta, tocmai pentru a elimina orice paralelism între diferitele acte normative și pentru a elimina orice exercitare abuzivă a dreptului la acțiune al debitorului fiscal, fără a-i îngrădi liberul acces la justiție. Ori, instanțele de judecată nu se pot substitui legiuitorului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041Cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurentul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic inadmisibilitatea acțiunii reclamantului recurent prin care a solicitat obligarea instituției intimate să emită o decizie de încetare a executării silite pornite în baza actelor de constatare nr.190/1.12.2000, 857/19.03.2001 și 112/27.06.2001.
Astfel împotriva reclamantului recurent s-a pornit executarea silită de către creditoarea fiscală C în dosarele execuționale nr.496 și 481/2001 și 1249/2002.
Contestația la executare formulată de recurent a fost respinsă prin sentința cu nr.165/17.02.2006 pronunțată de Judecătoria Carei irevocabilă pe considerentul că acesta nu a contestat titlurile executorii, care au stat la baza executării silite pornite în cele 3 dosare execuționale, cu toate co i-au fost comunicate și avea dreptul să le conteste.
De asemenea SMp rin Decizia 69110/13.12.2007 a respins ca tardiv introdusă contestația depusă de recurent împotriva titlurilor executorii emise de Biroul Vamal și Biroul Vamal.
Drept urmare, în baza prev.art.141 Cod procedură fiscală, creditoarea fiscală C este în drept să pună în executare silită titlurile executorii pe care le deține împotriva reclamantului, aceste titluri fiind menținute de autoritatea administrativă cu competențe jurisdicționale.
Referitor la invocarea de către recurent a prevederilor art.205 Cod procedură fiscală, instanța constată că acest text de lege reglementează posibilitatea de contestare în instanța de contencios administrativ a titlului de creanță și a actului administrativ fiscal, aceste dispoziții trebuie corelate cu prevederile art.218 alin.2 din același cod în conformitate cu care " Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212 la instanța de judecată de contencios administrativ, în condițiile legii.".
Rezultă că instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
Reclamantul recurent nu a contestat actele constatatoare a datoriilor fiscale nr.190/1.03.2001, 857/19.03.2001 și 112/27.06.2001 la organul fiscal competent, respectiv Decizia 69.110/13.12.2007 emisă de S M la instanța de contencios administrativ fiind astfel inadmisibilă solicitarea acestuia, care constituie obiectul prezentei acțiuni, în sensul obligării instituției pârâte la emiterea unei decizii de încetare a executării silite, în condițiile în care intimata deține titluri executorii care pot fi puse în executare silită.
Pe de altă parte, acțiunea reclamantului este inadmisibilă și prin prisma prev.art.111 Cod procedură civilă. Pentru a se emite o decizie de încetare a executării silite se impune a se constata existența dreptului de a cere executarea silită și, în subsidiar, dacă acest drept este sau nu prescris. Ori, dreptul creditoarei fiscale C de a cere executarea silită este întemeiat pe titluri executorii, menținute de autoritatea administrativă cu atribuții jurisdicționale cu atribuții jurisdicționale, iar măsurile de executare silită luate împotriva recurentului reclamant au fost menținute cu caracter irevocabil de instanța de executare. Recurentul reclamant a avut la dispoziție, în momentul în care i s-au comunicat titlurile creditoarei fiscale o acțiune în contencios fiscal în realizarea dreptului său de a contesta aceste titluri, de a obține anularea lor și de a fi exonerat de la plata datoriilor vamale.
Legiuitorul, luând în considerare natura și efectele deosebite ale actelor administrative cu caracter fiscal, a instituit o procedură clară și neechivocă în materia dreptului obligatului fiscal de a le contesta, tocmai pentru a elimina orice paralelism între diferitele acte normative și pentru a elimina orice exercitare abuzivă a dreptului la acțiune al debitorului fiscal, fără a-i îngrădi liberul acces la justiție.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art. 312 Cod procedură civilă rap.la prev.art. 218 alin.2 Cod procedură fiscală și art.111 Cod procedură civilă recursul declarat de recurentul va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurentul reclamant domiciliat în Carei,-, județ S M, în contradictoriu cu intimataDirecția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Ccu sediul în O,-, județ B, împotriva sentinței nr.248 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 28.11.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 12 decembrie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
