Contestație la executare. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 7/2010
Ședința publică de la data de 07 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Claudia
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 276/CA/20.08.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, care învederează că la data de 23 decembrie 2009 s-au depus la dosar concluzii scrise formulate de recurentă, la care se află anexate un număr de 4 înscrisuri, în fotocopie, și un borderou cu cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în recurs, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și văzând că prin întâmpinarea formulată (fila 10 dosar), intimatul-reclamant Primarul Comunei, a solicitat judecata în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
- deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.276/CA/20.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul Primarul Comunei, județul V, în contradictoriu cu intimata, în sensul că s-au anulat formele de executare silită efectuate în dosarul nr.116/2005 al.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorul Primarul Comunei a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.116/2005 al, pe considerentul că și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr.100/2003, în măsura în care și intimatul și-a îndeplinit propriile obligații, astfel că nu se justifică a fi continuată executarea silită.
Tribunalul reține următoarea situație de fapt:
- prin sentința civilă 2/25.01.2005 Tribunalul Neamța obligat Primăria comunei să plătească reclamantei suma de 100 000 lei daune cominatorii până la executarea efectivă a dispozițiilor sentinței civile 100/2003.
- în anul 2005 creditoarea formulează cerere de executare silită, fiind emisă în dosarul de executare nr. 116/2005 ordonanță de poprire, prin procesul verbal din data de 1.07.2008 executorul judecătoresc constatând achitat integral debitul.
- la data de 17 iunie 2008, creditoarea revine cu o nouă cerere în baza acelorași titluri executorii, fiind emisă somația 116/23-09-2008.
- prin sentința civilă 970/2006 Tribunalul Vasluia admis contestația reclamantei împotriva Dispoziției Primarului nr. 1610/2004, pe care a modificat-o în sensul că a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de 617,95 mp în loc de 330 mp; a stabilit că reclamanta este persoană îndreptățită să primească despăgubiri în echivalent pentru imobilul construcții, valoarea despăgubirilor urmând a fi stabilită în conformitate cu dispozițiile din titlul VII DIN l247/2005. În considerentele hotărârii se face referir ela notificarea nr.8/10-01-2002 soluționată prin Dispoziția 1610/2004.
S-a reținut,față de acestea, că debitorul și-a executat obligația, prin deciziile emise de Primar, nr. 1610/2004, nr. 1563/2007, respectiv nr. 1942/28.11.2008 fiind soluționată notificarea vizată de titlul executoriu în cauză; modul (ne)corespunzător de soluționare a notificării poate face obiectul contestațiilor specifice în materia Legii nr. 10/2001 și nu poate constitui un argument pentru continuarea executării silite.
Față de acestea instanța de fond a apreciat că, în speță, executarea silită declanșată la cererea intimatei la data de 17 iunie 2008 este nelegală, și a admis contestația, cu consecința anulării formelor de executare efectuate în dosarul nr.116/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat și motivat în termenul legal și timbrat.
Recurenta susține următoarele motive de recurs.
1. Hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor de competență (art.304 pct.3 Cod procedură civilă), întrucât potrivit dispozițiilor art.372 și 373 alin.2 Cod procedură civilă, contestația la executare era de competența Judecătoriei Vaslui, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.2 (lit.ț) din Legea 554/2004, reținute de tribunal.
Recurenta solicită a se avea în vedere că a invocat excepția necompetenței materiale, excepția fiind respinsă prin încheierea din 22.01.2009; mai invocă faptul că partea adversă a mai formulat o contestație la executare în dosarul nr.892/CA/2005 al Tribunalului Neamț, cauză în care tribunalul și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Vaslui.
2. Hotărârea cuprinde motive contradictorii și/sau străine de natura pricinii (art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
Instanța de fond a considerat în mod greșit că somația emisă de executorul judecătoresc la data de 23.09.2008 se referă la o cerere de executare silită formulată de recurentă în dosarul nr.116/2005 la data de 17.06.2008, întrucât la dosarul de executare nu există o astfel de cerere, iar executarea contestată privea perioada 15.10.2007-23.05.2008.
Sub același motiv de recurs se invocă faptul că în mod greșit s-a reținut la fond că debitorul și-ar fi executat obligațiile prin deciziile nr.1610/2004, nr.1536/2007 și respectiv - 1942/28.11.2008; în opinia recurentei, debitorul și-a executat obligația abia în decembrie 2008, astfel că datora daune cominatorii pentru perioada 15.10.2007-23.05.2008.
1. Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.(9) Cod procedură civilă), atât în ce privește soluționarea excepției de necompetență materială (reținând greșit dispozițiile Legii nr.554/2004-art.2 al.(1)), cât și pe fond, în sensul că s-a apreciat în mod greșit că ar fi incidente dispozițiile art.3715Cod procedură civilă, privind realizarea obligației prevăzută în titlul executoriu.
Intimata-reclamantă Primăria Comunei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât competența instanței a fost stabilită corect, în conformitate cu dispozițiile art.373 al.(2) Cod procedură civilă, raportat la art.2 lit(ț) din legea 554/2004; pe fondul cauzei, instanța a reținut o corectă situație de fapt, iar al treilea motiv de recurs este -în fapt- o reluare a primelor două motive.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, curtea constată că susținerile recurentei sunt -în parte- întemeiate, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește competența materială, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Art.373 al.(2) Cod procedură civilă stabilește că"instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executare,în afara cazurilor când legea dispune altfel".
Potrivit definiției din art.2 lit.(ț) din legea 554/2004, instanța de executare esteinstanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
În speță contestația la executare privea o hotărâre a instanței de contencios administrativ, astfel că, prin derogarea instituită expres de art.373 al.(2) Cod procedură civilă, devin incidente dispozițiile art.2 lit(ț) din Legea 554/2004, care legitimează competența materială a instanței de contencios administrativ în prezentul litigiu.
Nu pot fi reținute argumentele recurentei, în sensul că art.2 lit(ț) din Legea 554/2004 se referă strict la semnificația termenului la care face referire, întrucât acest text trebuie coroborat cu dispozițiile art. 373 alin (2) proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art.28 al.(1) din Legea 554/2004.
Nu prezintă relevanță nici faptul că într-o altă contestație la executare Tribunalul Neamț și-ar fi declinat competența în favoarea Judecătoriei Vaslui, întrucât instanța este obligată să-și verifice competența, în conformitate cu dispozițiile art.158 Cod procedură civilă, raportându-se la obiectul cererii și la dispozițiile legale incidente ( și nu la soluții pronunțate în alte dosare).
Față de considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că are competență materială în soluționarea cauzei, motivele recurentei, sub acest aspect, fiind neîntemeiate, atât din perspectiva art.304 pct.(3), cât și a art.304 pct.(9) Cod pr.civilă.
2. Pe fondul cauzei, având în vedere motivele de recurs, curtea va proceda la examinarea sentinței, atât din perspectiva art.304 pct.(7), cât și a art.304 pct.(9) Cod procedură civilă.
Curtea constată că, așa cum a reținut și instanța de fond, pentru plata daunelor cominatorii stabilite prin sentința civilă nr.2/25.01.2005, s-a pornit executarea silită în dosarul nr.116/2005, iar prinprocesul-verbal din 1.07.2008, executorul judecătoresc a constatat achitat debitul.( acesta fiind argumentul principal care susține soluția de admitere a contestației )
Acest proces-verbal consemnează că debitorul ( Primarul comunei) a executat integral debitul prevăzut în sentința civilă nr.2/CA/25.01.2005 a Tribunalului Neamț,constituindu-se, ca urmare, într-un act final, ce menționează stingerea obligației și are drept consecințăîncetarea executării silite, așa cum prevăd imperativ dispozițiile art.3735lit.(a) Cod procedură civilă.
În aceste condiții, fiind încetată executarea silită pornită în dosarul 116/2005, orice formalități ulterioare de executare, întocmite în cadrul aceluiași dosar și în baza aceluiași titlu, sunt nule de drept, potrivit art.3711al.(3) și 3715al.(1) Cod procedură civilă.
În ce privește însă actele de executare îndeplinite până la data de 1.07.2008, soluția instanței de fond este greșită.
Faptul că s-a încercat continuarea executării silite și după data întocmirii procesului-verbal de încetare a executării silite nu are nici o legătură cu formalitățile de executare anterioare datei de 1.07.2008, care sunt valabile, tocmai în urma reținerii, de către instanța de fond, a împrejurării că debitorul și-a executat obligația prin adresele nr.1610/2004, nr.1563/2007 și nr.1942/2008.
De altfel, intimatul nu a făcut nici o referire în contestație la debitul achitat deja, în sumă de 9.936 lei, consemnat în procesul-verbal din 1.07.2008.
Ca urmare, curtea constată că, în raport de considerentele expuse și de motivul prevăzut de art.304 pct.(9) Cod procedură civilă, se impune modificarea sentinței recurate, în sensul anulăriiîn partea formelor de executare silită din dosarul nr.116/2005, respectiv- a celor emise după data de 1.07.2008.
În ce privește susținerile recurentei, vizând reținerea greșită a cererii de executare din 17.06.2008, curtea constată că respectiva cerere, menționată în sentință, este, în realitate, din data de 15.09.2008 ( 108 dosar), dar această împrejurare nu este în măsură să schimbe situația de fapt expusă mai sus.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 al.(1) Cod procedură civilă, va fi admis recursul de față și va fi modificată sentința, în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă cu domiciliul în municipiul P N,-,.7, județul N, împotriva sentinței civile nr. 276/CA/20.08.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Primarul Comunei, cu sediul în comuna, sat, județul.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Anulează în parte formele de executare silită din dosarul nr.116/2005 al, respectiv cele emise ulterior datei de 01.07.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.dec.rec.St.
Tehnored.Fl.B-5 ex.
22.01.2010
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Claudia
