Contestație la executare. Decizia 878/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 878/CA/2009
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIî mpotriva sentinței civile nr. 267/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Intimatul a comunicat la dosar note scrise, completări la note scrise, solicitând judecarea în lipsă.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată, casarea sentinței nr. 267/2009, respingerea acțiunii în contencios administrativ și respingerea în totalitate a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Din probele administrate rezultă că reclamantului i s-a suspendat calitatea de avocat începând cu 01.06.2007 și nu cu luna martie 2006. reclamantul pentru a face dovada întreruperii temporare a activității trebuia să respecte dispozițiile pct.45 teza a 2-a din HG 44/2004 unde se prevede că persoanele fizice autorizate sunt obligate să depună autorizația de funcționare și să înștiințeze în scris, în termen de 5 zile organele fiscale, or reclamantul a declarat încetarea activității și s-a prezentat la organul fiscal pentru definitivarea situației fiscale doar după un an, motiv pentru care pentru anul 2006 față de reclamant au fost generate plăți anticipate la nivelul realizărilor anului 2005, realizări declarate de contribuabil prin declarația 200 pe anul 2005, care s-a corectat prin depunerea declarației de venit pe anul 2006.
Pentru motivele expuse în scris și susținute oral solicită admiterea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr.267/CAF/2009, pronunțată de Tribunalul Alba -Secția comercială și contencios administrativ, formulată de reclamantul în contradictoriu cu A I, și pe cale de consecință:
- au fost anulate titlurile de creanță fiscală, respectiv deciziile de impunere și deciziile de calcul accesorii, emise de pârâtă, pentru venituri realizate de reclamant din profesii liberale, începând cu luna martie 2006.
- au fost anulate toate actele de executare silită, întocmite în dosarul execuțional nr.476/2008 de A I;
- a fost respinsă cererea reclamantului privind restituirea taxei de timbru;
- a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut:
Prin nota de prezentare (fila 96) la raportul de inspecție fiscală nr.11967/11.02.2008 întocmit de AIs -a stabilit că reclamantul a desfășurat activitate de avocat până în anul 2006 conform adeverinței emise de Baroul Alba anexată la dosarul fiscal, astfel că s-a propus: debitoarea diferenței de impozit stabilită în plus și a majorărilor de întârziere începând cu data de 12.02.2006 precum și scăderea plăților anticipate stabilite cu titlu de impozit pentru anul 2007 în sumă de 718 lei și majorări aferente, încetarea activității începând cu data de 1.06.2007 conform Hotărârii nr.99/7.09.2007 emisă de Baroul Alba.
Prin Decizia de impunere nr.11967/11.02.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantului o obligație fiscală în sumă de 45 lei reprezentând: impozit pe venit pe anii 2004 și 2006 și majorări de întârziere calculate la data de 11.02.2008 (fila 9).
Prin Titlul executoriu nr.-/17.04.2008 emis de DGFP A (fila 6) s-a stabilit că reclamantul are o obligație de plată în sumă de 729 lei reprezentând impozit pe venituri din profesii liberale, fiind emisă în acest sens somația nr.-/17.04.2008 (fila 5).
Prin titlul executoriu 466/5.08.2008 (fila 8) emis de AIs -a stabilit că reclamantul are o obligație fiscală în cuantum de 1652 lei din care 615 lei reprezintă impozit pe venituri din profesii liberale iar 1037 lei reprezintă accesorii, fiind emisă în acest sens somația nr.312/5.08.2008 (fila 7).
Conform chitanțelor depuse în copie la dosar (fila 4), la data de 5.06.2008 reclamantul a achitat suma de 529 lei reprezentând regularizări iar la data de 14.08.2008 a achitat suma de 45 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente.
La data de 15.08.2008 reclamantul s-a adresat AIs olicitând că ia act de plata integrală a sumelor stabilite prin decizia de impunere 11967/2008 și să se constate că nu figurează nu nici o restanță sau obligație fiscală la acea dată (fila 3).
Prin adresa nr.6682/12.09.2008 AIi -a răspuns reclamantului (fila 21) că figurează în evidențele acesteia la data de 6.08.2008 cu obligații fiscale neachitate la sursa 51 "venituri din procesii liberale" respectiv: debit din rămășiță 570 lei și accesorii în sumă de 1059 lei, obligații de plată ce au fost stabilite în baza deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind veniturile din activități independente pe anul 2006, decizia nr.-/6.09.2006 și care i-a fost comunicată prin poștă cu confirmare de primire la data de 15.09.2006.
Atât prin raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 11.02.2008 cât și prin nota de prezentare întocmită la aceeași dată (fila 96-98) că reclamantul a încetat să mai desfășoare activitate din avocatură începând cu data de 7.09.2007 însă pârâta nu a depus acte doveditoare în acest sens, deși i s-a solicitat în mod expres prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 10.02.2009 (fila 120).
Din adeverința depusă de reclamant și care a fost certificată de CAS a Avocaților din România-Filiala A (fila 126) reiese că ultima lună în care reclamantul a realizat venituri din activitatea de avocatură, este luna februarie 2006, după care acesta a beneficiat de concediu medical.
Atâta timp cât reclamantul nu a mai realizat venituri din avocatură începând cu luna martie 2009, în sarcina acestuia nu se mai putea stabili obligația de plată a impozitului pentru venituri realizate dintr-o astfel de activitate, astfel că toate titlurile de creanță (decizii de impunere și decizii de calcul accesorii) prin care s-au stabilit asemenea obligație fiscală pentru perioada ulterioară acestei date, sunt nelegale și în consecință se impune anularea lor.
Pârâta nu a făcut dovada că acele decizii de impunere și decizii de calcul accesorii i-au fost comunicate reclamantului, din copiile confirmărilor de primire emise de aceasta pe numele reclamantului, depuse la dosar, nu rezultă ce acte și cărei persoane au fost transmise, pe acestea regăsindu-se doar o semnătură indescifrabilă, fără a fi menționată persoana și calitatea primitorului.
În ceea ce privește cererea reclamantului de restituire a sumei de 105 lei, pretins nedatorată și achitată în baza deciziei de impunere nr.11967/2008, instanța constată că este nefondată întrucât în această decizie de impunere nu se face referire o astfel de sumă, ci doar la suma de 45 de lei cu titlu de majorări de întârziere (fila 24).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului A I, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată, precum și a cheltuielilor de judecată solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată:
Reclamantul, pentru a face dovada întreruperii temporare a activității (sau suspendarea acesteia), trebuia să respecte dispozițiile pct.45 teza a 2-a din HG nr.44/2004 (Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal) unde se precizează imperativ că: "În situația încetării activității în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate, sunt obligate să depună autorizația de funcționare și să înștiințeze în scris, în termen de 30 zile, organele fiscale în a căror rază teritorială aceștia își desfășoară activitatea.
Ori reclamantul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația prevăzută în textul de lege mai sus citat iar instanța nu a constatat acest fapt.
Reclamantul a declarat încetarea activității (a depus dovada încetării activității) și s-a prezentat la organul fiscal pentru definitivarea situației fiscale doar după un an (în 2007).
De aceea, pentru anul 2006, față de reclamant au fost generate plăți anticipate la nivelul realizărilor anului 2005, realizări declarate de contribuabil prin declarația 200 pe anul 2005, care s-a corectat prin depunerea declarației de venit pe anul 2006.
Ca urmare a depunerii cu întârziere a dovezii pentru încetarea activității și a declarațiilor de impunere și plăți anticipate pe anii menționați:
-în anul 2006 s-a făcut impunerea din oficiu la un venit net de 4290 lei, de unde a rezultat un impozit de 686 lei (conform declarației 200 pe anul 2005);
-în anul 2007 s-a făcut impunerea din oficiu la un venit net de 4485 lei de unde a rezultat un impozit de 718 lei.
Ca urmare a depunerii dovezii de încetare a activității cu data de 1.06.2007 (Hotărârea nr.99/7.09.2007 a Baroului A și Adresa Baroului A nr.152/10.03.2009), s-a anulat înregistrarea fiscală făcută în baza declarației de plăți anticipate și s-a operat încetarea activității cu 01.06.2007.
În aceste condiții, organul fiscal a constatat că reclamantul nu a declarat încetarea activității în termen iar prin declarația de plăți pe 2006, declara pierdere fiscală (cheltuielile sunt mai mari decât încasările), însă în urma încheierii raportului de inspecție fiscală care se află la dosar, s-au constatat diferențe.
Prin urmare contribuabilul datorează impozit pe venit pentru anul 2006 așa cum s-a stabilit prin raportul de inspecție fiscală, impozit care nu a fost achitat și pentru care au fost emise deciziile de impunere și actele de executare contestate.
Deși din probele existente la dosar (confirmări de primire a deciziilor de impunere) rezultă că actele de impunere au fost comunicate pe adresa reclamantului, instanța de fond a constatat cu multă ușurință că acestea nu au fost comunicate, fără a indica numărul actului.
În acest sens se observă că pe confirmările de primire este menționat reclamantul care are calitatea de contribuabil și numărul deciziei (actului) comunicat. În ce privește semnătura indescifrabilă menționează că reclamantul nu a invocat înscrierea în fals a acesteia și nu a fost dovedită de instanță.
În motivarea soluției pronunțate instanța invocă nerespectarea de către organul fiscal a dispozițiilor art.43 alin.2, lit.e și f din OG nr.92/2003, în sensul că în actele fiscale nu sunt menționate motivele de fapt și de drept care justifică stabilirea obligației fiscale.
În acest sens instanța nu a observat și nu a analizat conținutul deciziilor de impunere depuse la dosar, pentru că, în cuprinsul acestora sunt menționate: datele privind contribuabilul, veniturile, plățile, etc.
Instanța nu a administrat în cauză o probă concludentă, o expertiză de specialitate care să confirme dacă reclamantul are sau nu obligații bugetare neachitate.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează mai jos a fi expuse:
Prin raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 11.02.2008, cât și prin nota de prezentare întocmită la aceeași dată, rezultă că reclamantul a încetat să mai desfășoare activitate în avocatură, începând cu data de 7.09.2007, însă pârâta nu a depus acte doveditoare în acest sens. Din adeverința depusă de reclamant și care fost certificată de CAS a avocaților din România-Filiala A, reiese că ultima lună în care reclamantul a realizat venituri din activitatea de avocatură a fost luna februarie a anului 2006, după care acesta a beneficiat de concediu.
Atâta timp cât reclamantul nu a mai realizat venituri din avocatură începând cu luna martie 2009, în sarcina acestuia nu se mai putea stabili obligația de plată a impozitului pentru venituri realizate dintr-o astfel de activitate astfel că toate titlurile de creanță prin care s-au stabilit asemenea obligații fiscale pentru perioada ulterioară acestei date, sunt nelegale și în mod corect s-a interpretat că se impune anularea lor.
Deasemeni, în mod corect prima instanță a reținut nelegalitățile prevăzute de art.43 alin.2 lit.e și f din OG nr.92/2003, în sensul că nu au fost menționate motivele de fapt și de drept care justifică stabilirea obligației fiscale;
- nu s-a prezentat în mod concret perioada pentru care a fost achitat impozitul pe venitori, menționându-se generic anii 2004-2006, astfel că instanța s-a aflat în imposibilitate de a verifica dacă acestea privesc perioada anterioară sau ulterioară datei la care reclamantul a încetat activitatea din avocatură.
- pârâta nu a făcut dovada că acele decizii de impunere și decizii de calcul accesoriu i-au fost comunicate reclamantului, din copiile confirmărilor de primire emise de pârâtă nerezultând ce acte și cărei persoane au fost transmise, pe acestea regăsindu-se doar o semnătură indescifrabilă, fără a fi menționată persoana și calitatea primitorului.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art.10 alin.1 din Legea 554/2004 raportat la art.43 din OG 92/2003 în mod corect acțiunea a fost admisă, și pe cale de consecință recursul urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
(continuarea deciziei nr.878/CA/2009)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului AIî mpotriva sentinței civile nr. 267/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, - -- semnează președintele Curții de Apel | Judecător, - -- semnează președintele Curții de Apel | Judecător, - -- semnează președintele Curții de Apel |
Grefier, - - -,semnează grefier șef |
Red.CI
Dact./ex.2/10.08.2009
Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
