Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 880/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 880/CA/2009
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței nr. 1407/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, consilier juridic și mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 03 iunie 2009.
Reprezentanta recurentei și reprezentantul intimatului arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris, precizând că raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr. 5474 vânzarea activelor corporale a avut loc la câteva zile după efectuarea inspecției fiscale în urma căruia societatea a fost obligată la plata sumelor suplimentare. Totodată Tribunalul Alba în dosarul nr- a respins contestația. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse prin întâmpinare.
În ce privește prima critică adusă de pârâtă hotărârii pronunțate de instanța de fond nu poate fi luată în considerare deoarece instanța de fond nu a denaturat obiectul dedus judecății și s-a pronunțat dacă vânzările în cauză au fost făcute ca o simplă operațiune de administrare sau una având la baza unu management defectuos în urma căruia societatea devine insolvabilă. La momentul vânzării activelor societății nu exista o creanță de stat necontestată și totodată nu a existat nici o interdicție de reducere a patrimoniului acestuia prin vânzare, de asemenea societatea avea datorii necontestate mai vechi de datoriile de bugetari care erau contestate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr.1407/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția comercială și contencios administrativ, a fost admisă acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DGFP A și pe cale de consecință:
-s-a dispus anularea în parte, în ceea ce privește pe reclamant a Deciziei nr.109/17.06.2008 și nr.13676.08.2008 emisă de pârâtă și exonerat reclamantul de plata sumei de 470 096 lei.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut:
Prin procesul-verbal nr.5977/07.05.2008 întocmit de pârâta DGFP A-, s-a constatat starea de insolvență a SC și SRL (fila 27-36).
În urma încheierii procesului verbal s-a emis Decizia nr.109/17.06.2008 prin care, în baza art. 27 alin.(1) lit."b" din nr.OG 92/2003 s-a decis atragerea răspunderii solidare a numiților și -administratori ai societății debitoare SC și SRL (fila 6-8) pentru suma de 479.096 lei calculați până la data de 20.07.2008.
S-a apreciat că administratorii societății au contribuit la ajungerea societății debitoare în insolvență prin înstrăinarea cu rea -credință a bunurilor societății.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamantul potrivit art.207 alin. 1 și art. 209 alin. 2 din nr.OG92/2003, soluționată de pârâta DGFP prin decizia nr.137/06.08.2008, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației.(fila 11-15).
Societatea reclamantă SC și SRL a fost constituită în luna septembrie 2000 având ca asociați și administratori pe numiții și, în cote părți egale. Obiectul principal de activitate al societății era transportul rutier de mărfuri,intern și internațional,iar ca domenii secundare, activitatea de întreținere și reparare autovehicule.
În urma controlului efectuat la societate de reprezentanții s-a încheiat procesul verbal de control nr. 176/16.02.2005, prin care s-a stabilit în sarcina societății controlate un debit suplimentar de 393.836 RON. Aceasta întrucât mare parte din bunurile societății au fost înstrăinate în data de 28.02.2005 în folosul SC SRL, după cum urmează:
- teren construcție cu factura nr. -/28.02.2005 pentru care s-a încasat suma de 28.917 lei
- hala garaj - cu factura nr.-/05 pentru suma de 18.029 lei
- Cap tractor și cap tractor MERCEDES facturate cu nr.-/2005 pentru suma de 47.326 lei și
- basculabilă - 2 bucăți -și autoutilitara camion cu factura -/2005 pentru suma de 54.218 lei.
Împotriva acestor vânzări de bunuri pârâta DGFP Aaf ormulat acțiune pentru anularea vânzării, înregistrată pe rolul tribunalului Alba sub dosar nr-.
Prin Sentința civilă nr. 1703/CA/2006 a fost respinsă acțiunea reclamantei DGFP A urmare a probatoriului administrat și apreciată vânzarea ca temeinică și legală( fila 23-24) hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de DGFP A la Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a formulat în cauză și plângere penală împotriva administratorilor societății numiții și care a făcut obiectul dosarului penal nr. 180/P/2005 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba. Prin Rezoluția din 20.11.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală învinuiților și confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia.
Răspunderea angajată în sarcina reclamantului este una delictuală, care trebuie să se circumscrie dispoz. art. 998 Cod civil,potrivit cărora "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Este fără putință de tăgadă faptul că societatea administrată de reclamant a acumulat datorii față de bugetul de stat, care au fost stabilite cu certitudine doar prin Sentința civilă nr. 59/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- rămasă irevocabilă la data de 25 aprilie 2008 prin Decizia nr.516/CA/2008.
Doar după această dată activitatea desfășurată de reclamant, în calitate de administrator al debitoarei poate fi analizată din punct de vedere al celor susținute de pârâtă.
Or, reclamantului i s-a stabilit răspunderea delictuală pentru o perioadă anterioară, respectiv pentru măsurile luate în luna februarie 2005, cu mult înainte de a exista certitudinea datoriilor către pârâtă.
Câtă vreme certitudinea prejudiciului a existat doar de la data de 25aprilie 2008,nu se poate susține că reclamantul a săvârșit o faptă ilicită prin vânzarea unei părți din activul societății anterior obținerii titlului executoriu de către pârâtă. Din această perspectivă se constată că bunurile nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 27 alin(1) lit. "b" din nr.OG92/2003, întrucât insolvabilitatea societății administrată re reclamant a fost declarată doar la data de 7.05.2008, după mai bine de 3 ani de la data realizării vânzării unor bunuri ale societății.
Ba mai mult exigibilitatea creanței fiscale a societății față de bugetul de stat a fost stabilită doar la data de 25.04.2008 iar cu sumele obținute din vânzarea bunurilor în discuție reclamantul a achitat datoriile scadente la acel moment, fiind evident faptul că nu putea să aștepte încă 3 ani de zile pentru a se putea vedea dacă datoria fiscală certitudine.
Prin vânzarea bunurilor, în discuție, reclamantul nu a provocat insolvabilitatea societății debitoare, această operațiune putând fi analizată ca o operațiune de administrare a societății prin care reclamantul înțeles să achite parte din datoriile societății.
De asemenea pârâta nu a reușit să dovedească reaua credință manifestată de reclamant cu ocazia realizării vânzării, așa cum se dispune de art. 27 alin.(1) lit. "b" din nr.OG92/2003 câtă vreme asupra activelor societății pârâta nu a instituit vreo măsură de indisponibilizare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP A, solicitând rejudecarea cauzei în fond, cu consecința respingerii contestației prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr.109/2008 și 137/2008 de soluționare a contestației pe cale administrativă.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată:
Dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se la momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Din acest moment, se naște și dreptul organului fiscal de a stabili și de a determina obligația fiscală datorată (art.23 din OG 92/2003, rep.).
Precizează că la 12 zile de la data efectuării controlului prin care organele fiscal e au stabilit obligații fiscale suplimentare datorate bugetului de stat de către so cietatea debitoare, reclamantul-intimat alături de celălalt administrator, au înstrăinat toate activele societății către altă societate administrată de aceleași persoane, cu vădita intenție de a zădărnici procedura execuțională ce urma să fie instituită după termenul judecată stabilit pentru plată prin Decizia de impunere ce face parte integrantă din actul ontrol. Mai mult, cei doi administratori și asociați au transferat atât personalul angajat al societății debitoare către cealaltă societate, cât și contractele angajate de debitoare, în aceste condiții fiind greu de acceptat considerentul instanței de fond care apreciază că toate ceste transferuri au constituit simple operațiuni administrative, că au acționat cu bună int enție atunci când au creat starea de insolvabilitate a societății, în condițiile în care legea interzice tuturor agenților economici de desfășura activități în pierdere, ăguboase p. sau ruinătoare.
Un alt aspect de netemeinicie, care se desprinde din hotărârea recurată, este cel legat de măsurile execuționale ce nu au fost întreprinse la timp de către organele fiscale. Precizează recurenta că, și cu această ocazie, faptul că odată cu emiterea unui act de control, se emite și Decizia de impunere (atunci când este cazul) privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de organul de control. Prin această decizie, ce face parte integrantă din actul de control, sunt stabilite termene clare de plată, pentru diferențele de impozite, taxe sau contribuții constatate de organele de control, precum și obligațiile accesorii. În cazul de față, termenele de plată au fost stabilite astfel:
- până la data de 5 ale lunii următoare, când data primirii actelor administrative fiscale este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună;
- până la data de 20 a lunii următoare, când data primirii este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună.
Din moment ce legea fiscală impune termene de plată, înainte de expirarea acestor termen nu pot fi luate măsuri de executare silită și nu pot fi indisponibilizate bunurile agentului economic verificat, avându-se în vedere tocmai buna credință că acel contribuabil înțelege de bună voie să-și achite obligațiile fiscale.
Față de starea de insolvabilitate a societății debitoare provocată de cei doi administratori, constatată de către organele fiscale imediat după înstrăinarea bunurilor și declarată prin parcurgerea procedurilor administrative impuse de OG nr. 92/2003 și a Ordinului Nr. 447/2007 - pentru aprobarea Procedurii privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice sau juridice, conform prevederilor art. 172 din OG Nr. 92/2003 - privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost atrasă răspunderea solidară a intimatului și a asociatului său, potrivit art. 27 alin 1 lit. b din OG nr. 92/2003. Acest text de lege vorbește de persoanele care au provocat starea de insolvabilitate persoanei juridice debitoare, prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea - credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile, proprietatea societății, și nu situația prevăzută la lit. (a a acestui articol, așa cum în mod greșit apreciază instanța de fond, când în considerente amintește de termenul de 3 an an teriori declarării stării de insolvabilitate. Oricum insolvabilitatea este o stare de fapt caracterizează prin aceea că veniturile sau bunurile urmăribile ale unui debitor au o va loare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urm ăribile. Or, în cazul de față, starea de insolvabilitate a fost creată cu intenția de a se su strage de la plata creanțelor bugetare, de a zădărnicii procedura execuțională de cei doi ad ministratori prin înstrăinarea tuturor activelor societății către altă societate cu același obiect de activitate și administrată de aceleași persoane.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Societatea reclamantă SC și SRL a fost constituită în luna septembrie 2000 având ca asociați și administratori pe numiții și în cote părți egale. Obiectul principal de activitate al societății era transportul rutier de mărfuri intern și internațional, iar ca domeniu secundar activitatea de întreținere și reparare autovehicule.
În urma controlului efectuat la societate de reprezentantul Administrației Finanțelor Publice s-a încheiat procesul verbal de control nr.176/16.02.2005 prin care s-a stabilit în sarcina societății controlate un debit suplimentar de 393.836 RON, datorită faptului că o mare parte din bunurile societății au fost înstrăinate în data de 28.02.2005 în folosul SC SRL.
Împotriva acestor vânzări de bunuri pârâta DGFP Aaf ormulat acțiune pentru anularea vânzării, și prin sentința civilă nr.1703/CA/2006 a fost respinsă acțiunea reclamantei, reținându-se că vânzarea a fost legală.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de DGFP
Împotriva administratorilor societății s-a formulat și plângere penală, care a făcut obiectul dosarului penal nr.180/P/2005, și prin rezoluția din 20.11.2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților.
Prin rezoluție s-a constatat că aprovizionarea cu carburant și piese de schimb ale societății au fost necesare activității desfășurate și nu se poate angaja răspunderea penală a cumpărătorilor.
În concluzie, în mod corect prima instanță a reținut că acțiunea de vânzare a unor bunuri din cadrul societății nu s-a făcut cu rea credință și nu poate conduce la atragerea răspunderii administratorilor întrucât la data înstrăinării bunurilor (28.02.2005) nu era stabilită în sarcina debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
La acea dată exista pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba Dosarul penal nr. 181/ în care prin Rezoluția din 20.11.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiuni ce privesc regimul Societății comerciale (art.266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art.289 Cod penal și art. 11 lit"b" din Legea nr. 82/1991.
Există autoritate de lucru judecat cu privire la vinovăția administratorilor societății prin Sentința civilă nr. 1703/CA/2006 a Tribunalului Alba, pronunțată în Dosarul civil nr--rămasă irevocabilă.
Starea de insolvabilitate a societății nu se datorează asociaților ci este ca efect al economiei de piață,al fluctuației prețului la motorină,al cursului leu/EURO care au afectat negativ prețul transporturilor pe care societatea le presta.
O altă cauză a stării de insolvabilitate este imposibilitatea recuperării c/val. transporturilor efectuate,de la o serie de societății intrate la rândul lor în faliment, ca de altfel și avarierea unui cap - tractor și o semi remorcă,urmare unui eveniment rutier, ceea ce a agravat și mai mult situația financiară a societății.
Față de probele de mai sus, recursul formulat este nefondat întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.304 pct.9 cod procedură civilă, și recursul urmează să fie respins în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1407/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - (CO) - - (CO) - - (CO)
Semn. Președinte Semn. Președinte Semn. Președinte
Grefier,
- - (CO)
Semn. Grefier
Red. CI; Dact./ex.2/11.08.2009; Jud.fond.
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
