Contract administrativ. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 320
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-reclamantă,TOTAL L, împotriva sentinței civile nr. 276 din 09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 11.04.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta C TOTAL L în contradictoriu cu pârâții AGANȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și CLUBUL MONTAN ROMÂN a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de custodie nr.2441 din 12.05.2004 încheiat între Agenția Pentru Protecția Mediului și Clubul montan Român.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la 12.05.2004 pârâta Agenția pentru Protecția Mediului și pârâtul Clubul Montan Român au încheiat convenția de custodie cu nr.-2441 prin care s-au încredința în custodie pârâtului ariile protejate ca rezervație naturală și Peștera ambele situate în comuna Chei, județul Se susține că pârâtul Clubul Montan Român nu și-a adus la îndeplinire obligațiile decurgând din această convenție încălcând legislația privind autorizarea lucrărilor de construire, legislația privind mediul precum și prevederile privind proprietatea privată a persoanelor.
Se arată că atribuirea custodiei rezervației - s-a făcut de către pârâta fără respectarea Ordinului nr.850/2003 al.3 și al. 1, deoarece din Comisia de evaluare a ofertelor nu a făcut parte un reprezentant al Comisiei pentru ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române.
S-a susținut caracterul abuziv al prevederii din convenția de custodie referitoare la dreptul de preemțiune pentru reînnoirea convenției.
În apărările formulate pârâta Agenția pentru Protecția Mediului a depus întâmpinare în cuprinsul căreia se susține legalitatea procedurii de atribuire urmate care a dus la atribuirea în custodie a ariei naturale protejate. Se arată că pârâta a constituit Comisia de evaluare și atestare a ofertelor conform prevederilor art.3 alin. 1 din Anexa nr.2 la ordinul nr.850/2003, din comisie făcând parte reprezentanți ai precum și o persoană delegată de Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor naturii a Academiei Române, un reprezentant al Consiliului Județean și un reprezentant al Direcției Silvice.
Prezent în instanță, apărătorul pârâtului Clubul Montan Român a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri: convenția de custodie, proces verbal din 24.03.2004 întocmit de M, corespondență, schițe de amplasare, imagini foto, rapoarte privind starea mediului.
Prin sentința civilă 276/A/09.11.2007, instanța de fond a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
respins acțiunea formulată de reclamanta TOTAL L în contradictoriu cu AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI N și CLUBUL MONTAN ROMÂN.
Instanța a reținut următoarea situație de fapt și drept:
Reclamanta în calitate de persoană juridică se pretinde vătămată într-un drept al său precum și într-un interes legitim( interesul legitim referindu-se la un mediu sănătos în zona în care își desfășoară activitatea comercială).
Reclamanta pretinde că vătămarea sa s-a produs ca urmare a unui act administrativ emis de autoritatea publică - M și adresat altui subiect de drept, - Clubul Montan Român( art. l alin.2 din Legea nr.554/2004).
Potrivit reclamantei actul administrativ îl constituie Convenția de custodie cu nr.2441 din 12.05.2004. Această convenție are natura juridică a unui contract încheiat de autoritatea publică ce are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică - bunurile fiind cele cuprinse în aria protejată. Convenția constituie un act administrativ în sensul art.2 lit. c din Legea nr.554/2004.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004, s- reținut:
Procedura prealabilă este obligatorie în ipoteza prevăzută de art.7 alin. l din Legea nr.-, și este facultativă în ipoteza prevăzută de art.7 alin.3 din Legea nr.554/2004.Astfel, legiuitorul pentru persoana vătămată prevăzută de art.l(l) din Legea nr.554/2004, folosește expresia " trebuie să solicite".Pentru persoana vătămată într-un drept al său conform art. 1(2) din Legea nr.554/2004 legiuitorul folosește expresia " este îndreptățită".
Motivat de caracterul facultativ și nu obligatoriu al plângerii prealabile pentru persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept excepția lipsei procedurii prealabile va fi respinsă.
Pe fondul cauzei:
Reclamanta solicită rezilierea actului administrativ însă invocă atât motive care ar putea avea drept consecință rezilierea cât și motive ce ar putea avea drept consecință anularea unui contract.
Motivele referitoare la cauzele ulterioare încheierii contractului sunt motive ce pot avea ca efect rezilierea.
Motivele referitoare la cauzele de nulitate contemporane sau anterioare încheierii contractului pot avea drept efect anularea pentru motive de nelegalitate a unui contract.
Nu prezintă relevanță cauzele de reziliere a contractului. Intr-o acțiune de contencios administrativ se poate cere anularea actului și nu rezilierea acestuia ( art. 1(1) din Legea nr.554/2004).
Singurele motive de nelegalitate a actului invocate de reclamantă sunt cele referitoare la nerespectarea art.3 alin. 1 din ordinul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor precum și cel referitor la înscrierea în convenție a dreptului de preemțiune.
Cu privire la lipsa din Comisia de Evaluare a unui reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române, situația de fapt invocată de reclamant este infirmată de probele depuse de pârâta în apărare. Astfel, în Procesul verbal din 24.03.2004, rezultă că în componența Comisie a fost inclus din partea Academiei Române - Filiala I - profesorul universitar - (fila 62).rezultă legalitatea constituirii comisiei.
Înscrierea unui drept de preemțiune în contract nu contravine nici unei prevederi legale, susținerea reclamantei cu privire la caracterul abuziv al acestei clauze fiind neîntemeiată.
Cum s-a arătat sunt irelevante susținerile referitoare la modul defectuos de
respectare a clauzelor din convenție, aceste motive putând constitui doar cauze
de reziliere a contractului nu și de anulare a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs TOTAL L, arătând că cererea de chemare în judecată a avut două capete, primul rezilierea convenției de custodie nr. 2441/12 mai 2004 iar al doilea se referă la obligarea pârâtei Clubul Montan Român de a desființa lucrările efectuate în mod nelegal la Turistică pe care construit-o în rezervația, iar cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 al. 2 și art. 998 Cod civil. Se arată că instanța de fond a disjuns capătul de cerere privind rezilierea convenției de custodie fiind înregistrat pe rolul secției contencios administrativ. Apreciază recurenta că hotărârea este nelegală deoarece același complet admite excepția și hotărăște că cererea de reziliere a convenției de custodie este de competența secției contencios administrativ pentru ca apoi să respingă cererea întrucât s- cerut rezilierea și nu anularea convenției, rezultând astfel o contrazicere a instanței. Se mai arată că nici una din pârâte nu probat că după încheierea convenției au realizat obligațiile stabilite. Astfel, Clubul Montan Român avea obligația să depună planul de management și regulamentul ariei protejate dată în custodie însă nu și- îndeplinit această obligație. Invocă recurenta că atât anularea cât și rezilierea au același efect.
Prin întâmpinare Clubul Montan Român a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect prima instanță a apreciat că primul capăt de cerere având ca obiect rezilierea contractului de custodie este de competența instanțelor de contencios administrativ fiind un contract administrativ iar cu privire la fondul cauzei se arată că soluția primei instanțe este corectă. Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Nas olicitat respingerea recursului, în esență pentru aceleași considerente invocate de Clubul Montan Român.
Din oficiu, în baza art. 306 Cod procedură civilă instanța de recurs a pus în discuție excepția lipsei procedurii prealabile având în vedere considerentele reținute de instanța de fond la respingerea acestei excepții.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Sub un prim aspect se reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea având ca obiect rezilierea contractului de custodie este dată în competența instanței de contencios administrativ având în vedere că ne aflăm în fața unui contract administrativ așa cum este definit de art. 2 din Legea 554/2004.
Împrejurarea că același judecător care hotărât disjungerea acțiunii în reziliere a soluționat fondul cauzei nu contravine nici unei dispoziții legale și nu are efect asupra hotărârii pronunțate. Faptul că judecătorul a calificat cererea ca având natura unei cereri în contencios administrativ nu conducea la admiterea acțiunii.
Cât privește critica recuratei că rezilierea are ca efect tot anularea actului se impun următoarele precizări. În baza respectării dreptului constituțional la un mediu sănătos coroborat cu dispozițiile art. 5 din OG195/2005 privind protecția mediului, orice persoană are dreptul de a se adresa autorităților administrative sau judecătorești, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu.
Acest dispoziții, prin derogare de la regula generală a existenței unui prejudiciu, conferă dreptul recurentei de a se adresa instanței, legiuitorul înțelegând să protejeze astfel un interes general, acela al unui mediu sănătos. Problema care se ridică însă este ce poate solicita instanței un terț în raport de un contract administrativ. Cum OG 195/2005 nu reglementează decât dreptul de a se adresa instanței, aceste dispoziții urmează a fi coroborate cu dispozițiile legii contenciosului administrativ. Din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea 554/2004 rezultă că instanțele de contencios administrativ se poate solicita, chiar atunci când se invocă un interes public, anularea actului iar din analiza art. 18 pct. 4 rezultă că se poate solicita îndeplinirea unei anumite obligații de către una din părțile contractului administrativ.
Așadar, în materia contenciosului administrativ, tocmai datorită faptului că se poate invoca vătămarea unui interes public, un terț poate solicita instanței să oblige una din părțile unui contract administrativ să-și exercite o obligație.
Acțiunea în reziliere este însă o acțiune a părților contractante, fiind sancțiunea pentru neexecutarea obligațiilor contractuale și nu poate fi solicitată de terți.
De altfel, conferindu-se, în respectarea dreptului la un mediu sănătos, posibilitatea terților de a se adresa instanței de contencios atunci când aceștia apreciază că un contract administrativ nu a fost executat sau a fost executat nelegal (în detrimentul unui mediu sănătos) s-a urmărit ca instanța să intervină, în apărarea interesului general și să dispună executarea obligațiilor conform contractului administrativ (art. 18). Rezilierea unui contract administrativ nu ar fi de natură a satisface interesul general care ar trebui să vizeze executarea contractului și nicidecum să urmărească încetarea unui contract.
Prin urmare, un terț față de un contract administrativ poate solicita anularea contractului (când se invocă cauze contemporane încheierii contractului și care vizează respectarea condițiilor de fond, formă prevăzută sub sancțiunea nulității), iar după încheierea contractului poate solicita îndeplinirea de către una din părți a obligațiilor contractuale și nu rezilierea contractului.
În ce privește apărările ce vizează nulitatea contractului, instanța de fond în mod corect le- înlăturat având în vedere că din înscrisurile depuse rezultă legalitatea constituirii comisiei de evaluare (cu participarea unui reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii Academiei Române - fila 62).
Cu privire la procedura prealabilă, această instanță apreciază că dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 au caracter imperativ, procedura prealabilă fiind obligatorie atât pentru părți cât și pentru terți. Din analiza înscrisurilor depuse rezultă însă că reclamanta a realizat procedura prealabilă (fila 15 dosar) înainte de a se adresa instanței, așa încât excepția apare ca neîntemeiată, însă nu că ar avea un caracter facultativ, așa cum a reținut instanța de fond ci datorită faptului că a fost îndeplinită.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantăTOTALcu sediul în comuna, Preot nr. 1, județul N, împotriva sentinței civile nr. 276 din 09.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele - pârâteCLUBUL MONTAN ROMÂN P Ncu sediul în-, județul N și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul în P N,-, județul
Obligă recurentul să plătească suma de 1044 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea Pt. - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu |
Grefier, |
Red. /
Red.
tehnored. 2 ex.
05/12 mai 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
