Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 322/2008. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

R O M Â N I

CURTEA DE APEL BACĂU

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Decizia nr. 322/2008

Ședința publică de la 17 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător

JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga

JUDECĂTOR 3: Morina

Grefier:

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 83/CF din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: consilier juridic - pentru intimatul-creditor Consiliul Județean N și avocat pentru intimații-debitori, și G, lipsă fiind reprezentantul recurentei Curtea de Conturi a României.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat pentru intimații-debitori depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că între cele două termene de judecată atât intimații-debitori cât și intimatul-creditor au depus la dosar întâmpinare, care nu a fost comunicată nici unei părți. Față de această situație, consideră necesar a se acorda un nou termen, pentru a se comunica recurentei copia celor două întâmpinări, motivat de faptul că prin acestea s-a invocat și o excepție, respectiv lipsa calității procesuale active a recurentei.

Se înmânează reprezentantei intimatului-creditor Consiliul Județean N copie de pe întâmpinarea formulată de intimații-debitori, aceasta apreciind că recurenta nu are calitate procesuală activă, motiv pentru care se impune respingerea recursului ca inadmisibil.

Se înmânează apărătorului intimaților-debitori copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul-creditor.

Instanța, având în vedere faptul că întâmpinările au fost depuse cu mai mult de 5 zile înaintea termenului de judecată, astfel că recurenta putea lua cunoștință de acestea înaintea termenului de judecată, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru acest motiv.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Consilier juridic - pentru intimatul-creditor Consiliul Județean N, având cuvântul, pe excepție, solicită respingerea recursului ca inadmisibil deoarece recurenta nu are calitate procesuală activă în cauză.

Pe fondul cauzei, cu privire la legalitatea acordării sporului, arată că, prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 trebuie interpretate în sensul că doar drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege nu pot face obiectul unei negocieri între angajator și angajați. În acest sens, Tribunalul Neamța reținut în mod corect că nicăieri, în reglementările legale în vigoare, nu sunt expres și limitativ prevăzute sporurile ce pot fi acordate.

În continuare, mai arată că, întrucât contractul încheiat de Consiliul Județean Naf ost încheiat în conformitate cu prevederile legale în vigoare și constituie o bază legală pentru acordarea acestui spor, se impune respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Avocat pentru intimații-debitori, având cuvântul, pe excepție, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei și respingerea recursului ca inadmisibil. În susținerea excepției, solicită a se avea în vedere prevederile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, lege care nu prevede această cale de atac pentru Curtea de Conturi. De asemenea, solicită a se avea în vedere că la instanța de fond, părți în cauză au fost doar Consiliul Județean N și intimații din cauză.

Pe fondul cauzei, arată că, prin încheierea nr. 13 din 03.08.2007, Curtea de Conturi a sesizat Tribunalul Neamț în vederea recuperării unui prejudiciu produs prin acordarea unui spor de loialitate.

În continuare, arată că, așa cum s-a precizat și în fața instanței de fond și așa cum rezultă și din actele depuse în cauză, prin contractul colectiv de muncă s-a dispus acordarea acestui spor de loialitate. De asemenea, solicită a se avea în vedere corespondența efectuată de Consiliul Județean N cu Ministerul Muncii - adresa de la fila 68 dosar fond - acesta din urmă precizând că se pot negocia alte drepturi, cu condiția ca, unitatea să dispună de competență și mijloacele financiare în acest scop.

Mai arată că, Curtea de Conturi a susținut nelegal că nu se pot negocia alte drepturi decât cele stabilite de lege, de asemenea, mai arată că atât timp cât aceștia beneficiază de un salariu, nu mai pot beneficia și de alte sporuri, în afara celor prevăzute de lege.

Totuși, precizează că, per a contrario, așa cum a menționat și Ministerul Muncii în adresa mai sus-menționată, ceea ce nu stabilește legea, se poate negocia și acorda. Astfel, atât timp cât Consiliul Județean Nap recizat că are alte surse de venituri pentru acordarea acestui spor, acesta a fost acordat legal, fiind acordat pentru a nu exista discriminare între funcționari.

În concluzie, având în vedere că, din punct de vedere legal nu a fost încălcată nici o normă, de asemenea, având în vedere că acest spor nu a fost acordat din venituri de la bugetul de stat, se impune respingerea recursului ca nefondat.

S-au declarat dezbaterile închise.

A:

- deliberând -

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Încheierea cu nr. 13 din 3.08.2007 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi județeană N - Direcția de Control Financiar Ulterior, în numele și pentru creditorul Consiliul județean N,a sesizat Tribunalul Neamț -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciile constatate prin raportul de control intermediar,în sumă de 536.584 lei,din care513.570 lei pagube și 23.014 lei foloase nerealizate cauzate de în solidar cu,pentru 118.189 lei pagube și 6.872 lei foloase nerealizate, pentru 296,354 lei pagube și 16.617lei foloase nerealizate, pentru 67.592 lei pagube și 949 lei foloase nerealizate, pentru 64.585 lei pagube și 525 lei foloase nerealizate, pentru 56.512 lei pagube și 3.322 lei foloase nerealizate, pentru 513.570 lei pagube și 23.014 lei foloase nerealizate, G pentru 385.526 lei pagube și 20.741 lei foloase nerealizate.

De asemenea s-a solicitat obligarea Consiliului Județean N să vireze la bugetul județean suma totală de 454.191 lei, reprezentând restituiri din finanțarea bugetară a anilor precedenți,după recuperarea acesteia de la bugetele cărora li s-au virat necuvenit contribuțiile reținute prin stopaj la sursă și ale angajatorului, aferente prejudiciilor la care vor fi obligate persoanele vinovate.

În motivarea Încheierii de sesizare, se arată că în urma controlului efectuat, a fost examinat de către Curtea de Conturi, raportul de control efectuat ca urmare a verificării contului de execuție a bilanțului contabil încheiat pe anul

2006 al Consiliului județean

Examinând raportul, Curtea de Conturi a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 94/1992 de obținerea a descărcării de gestiune a ordonatorului de credite pentru exercițiul bugetar supus verificării. condițiilor de obținere a descărcării de gestiune, este consecința neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, consemnate în Cap.II "Alte constatări", din raportul de control intermediar. Cu prilejul verificării obiectivului prevăzut de art.25lit.c din Legea nr.94/1992 au fost constatate prejudicii în sumă totală de 1.014.065 lei compusă din 990.144,09 lei pagube efective și 23. 920,97 lei foloase nerealizate.

În timpul controlului au fost recuperate prejudicii în sumă de 23.290,06 lei din care 22.383,09 lei pagubă efectivă și 906,97 lei, foloase nerealizate cauzate de efectuarea unor plăți pentru cantități mai mari decât cele real executate.

Prejudiciul rămas de recuperat este potrivit sesizării Curții de Conturi cauzat de faptul că în perioada februarie 2006-iunie 2007 s-au efectuat plăți pentru cheltuieli de personal în sumă de 967.761 lei, compuse din 749.038 lei cheltuieli salariale(513.570 lei plăți către salariați și 235.468 lei contribuțiile angajaților)și 218.723 lei contribuții ale angajatorului aferente sporului de loialitate acordat personalului Consiliului județean - funcționari publici și personal contractual,fără a fi determinate de autorizările conținute în legi speciale sau în legile bugetare anuale și fără a avea bază legală.

Curtea de Conturi consideră irelevantă justificarea reprezentanților entității verificate referitoare la clauzele Contractului colectiv de muncă.

Potrivit Curții de Conturi "prin contractul colectiv de muncă, potrivit prevederilor art.1 din Legeanr.130/1996,se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare,precum și alte drepturi și obligații ce decurg din contractele de muncă"Legea,prin prevederile art.12(1),pentru salariații instituțiilor bugetare, stabilește însă o restricție:" Pentru aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale". Se arată că în reglementările legale OG nr.2 și nr.OG6/2007 pentru funcționarii publici și OG nr.3/2006 și OG nr.10/2007,nu este inclus sporul de loialitate. De asemenea nu există nici o altă reglementare legală pentru acordarea acestui spor. Se arată că salarizarea se stabilește pentru funcționarii publici numai prin lege, Contractul de muncă reprezintă un angajament legal, iar încheierea acestuia trebuie să respecte dispozițiile legale.

Prin sentința civilă nr. 83//19 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Neamța respins sesizarea Curții de Conturi, pentru următoarele considerente:

Este reală susținerea Curții de Conturi referitoare la restricția prevăzută de art.12(1) din Legea nr.130, conform căreia pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale. Această susținere însă este valabilă exclusiv pentru plata drepturilor bănești cu fonduri provenind de la bugetul centralizat al statului, respectiv pentru sumele provenind de la Ministerul Economiei și Finanțelor,în scopul cheltuielilor de personal din cadrul autorităților publice.

Pentru cazul în care sumele de bani provin din alte surse decât bugetul de stat (cum ar fi exemplificativ cazul veniturilor proprii sau sponsorizărilor), art. 120(1) din Legea nr. 130/1996 nu mai este aplicabil.

Este adevărată susținerea Curții de Conturi conform căreia reglementările legale (OG nr.2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG3/2006 și 10/2007) nu includ sporul de loialitate.

Interpretarea dată de Curtea de Conturi este însă eronată. În acest sens reglementările legale prevăd sporurile legale și obligatorii, însă nicăieri nu se prevede că acestea sunt expres și limitativ prevăzute. Nu este exclusă posibilitatea legală de acordare și a altor sporuri și drepturi bănești din alte surse de finanțare decât fondurile oferite de bugetul de stat.

Ceea ce ar fi nelegal, ar fi neacordarea sporurilor legale prevăzute în actele normative, nu acordarea unor sporuri neprevăzute în aceste acte normative.

Materialul probator depus în cauză face dovada că sumele de bani pentru plata sporului de loialitate sunt integral acoperite pe anul 2006 din venituri din concesiuni și închirieri, vânzări de bunuri aparținând domeniului privat, astfel încât nu este afectat bugetul de stat.

Constatând că în Raportul de control intermediar nu a fost avută în vedere proveniența extrabugetară a sumelor destinate plății sporului de loialitate, precum și faptul că în principiu, acordarea pe bază contractuală a acestui spor este legal posibilă, instanța de fond a respins sesizarea formulată prin Încheierea cu nr.13/03.08.2007a Curții de Conturi cu privire la debitorii din cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României, care a susținut că soluția primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite a legii.

Concret, recurenta a susținut că nu există nici o reglementare legală care să dispună că prevederile art. 12 al. (1) din legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă se aplică doar în cazul în care plata drepturilor bănești se asigură din fonduri provenind de la "bugetul centralizat al statului" și că în mod greșit a apreciat instanța de fond că sumele din care s-a plătit sporul de loialitate ar fi avut o proveniență extrabugetară, în raport de dispozițiile OUG 45/2003 privind finanțele publice locale.

De asemeni, s-a invocat faptul că soluția instanței de fond contravine dispozițiilor art. 14 al. l din OUG45/2003, potrivit cărora cheltuielile bugetare trebuie să fie determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale, ori sporul de loialitate nu este prevăzut în legile ce reglementează salarizarea funcționarilor publici

Față de motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii sesizării formulate prin Încheierea nr. 13/03 august 2007 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi

Intimatul - creditor Consiliul Județean Naf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, invocând, în primul rând, lipsa calității procesuale active a recurentei, motivat de faptul că la instanța de fond Curtea de Conturi nu a avut calitatea de parte.

Pe fondul cauzei, intimata a susținut că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a legii, întrucât plata sporului de loialitate s-a efectuat în baza contractului colectiv de muncă, încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii 130/1996 și ale dispozițiilor legale ce reglementează drepturile bănești ale funcționarilor publici.

În cauză au formulat întâmpinare și intimații - debitori -, G, și, care au invocat, la rândul lor, lipsa calității procesuale active a recurentei și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru aceleași considerente invocate de intimații - creditori.

Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, invocată de intimați, este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi definește această instituție ca fiind instituția supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor statului și ale sectorului public.

În urma revizuirii Constituției și a modificărilor dispozițiilor Legii 94/1992, atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi au fost preluate de instanțele de judecată.

Potrivit art. 31 al. l lit. (b) din Legea 94/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea 77/2002, rapoartele asupra conturilor sunt examinate de un complet format din: directorul direcției de control financiar ulterior, directorul adjunct sau șeful de serviciu și un controlor financiar, altul decât cel care efectuat controlul, pentru ordonatorul de credite.

Completul astfel format dispune - fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea instanței de judecată, pentru stabilirea răspunderii juridice, potrivit legii (conform art. 31 al. 2 din legea 94/1992 modificată).

Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și atribuțiile legale ale Curții de Conturi, care, potrivit art. 17 lit. (e) din legea 94/1992 "controlează constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile administrative autonome", este evident rolul Curții de Conturi de a acționa pentru respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești, în considerarea interesului public.

Atâta vreme cât sesizarea instanței de judecată, pentru stabilirea răspunderii juridice intră în atribuțiile Curții de Conturi, acest lucru implică toate demersurile necesare în vederea obținerii unui titlu executoriu definitiv pentru prejudiciile constatate.

În aceste condiții, Curtea de Conturi, în calitate de organ care sesizează instanța de judecată, are calitatea de a ataca hotărârea instanței, chiar dacă la fond nu a figurat ca parte, în sensul prevăzut de art. 294 al. l raportat la art. 316 Cod procedură civilă.

Ca urmare, instanța va respinge excepția privind lipsa calității procesuale active a recurentei.

Pe fondul cauzei, instanța de recurs reține următoarele:

Instanța de fond a apreciat că acordarea - de către Consiliul Județean N către funcționarii publici și personalul contractual - a sporului de loialitate ar fi o măsură legală, pentru două considerente:

1.-sumele de bani necesare plății acestui spor provin din alte surse decât bugetul de stat, astfel că dispozițiile art. 12 al. l din Legea 130/1996 nu sunt incidente;

2.-dispozițiile legale ce reglementează drepturile bănești ale funcționarilor publici prevăd sporuri obligatorii, fără a exclude acordarea altor sporuri din alte surse de finanțare decât bugetul de stat.

Ambele argumente invocate de instanța de fond sunt greșite, bazându-se pe o interpretare greșită a legii.

Astfel, potrivit art. 12 al. 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, "Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații unităților bugetare.

Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".

Textul nu face nici o distincție privind proveniența sumelor din care se asigură aceste drepturi, astfel că aprecierea instanței de fond, în sensul că art. 12 al. l din legea 130/1996 nu are avea incidență atunci când plata drepturilor se realizează din "fonduri extrabugetare" - este lipsită de temei legal.

De altfel, fondurile din care s-a achitat - în speță - sporul de loialitate nu au o proveniență extrabugetară, așa cum apreciază instanța de fond.

Potrivit art. 7 din OUG nr. 45/2003, veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute; veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.

Sumele primite ca donații și sponsorizări, chiar dacă au o destinație distinctă, se varsă tot la bugetul local, conform dispozițiilor art. 65 al. 2 din nr.OUG 45/2003 (așadar nici aceste sume nu sunt "extrabugetare").

În speță sumele necesare pentru plata sporului de loialitate provin din venituri proprii, impozite, venituri din concesiuni și închirieri, venituri din vânzări de bunuri aparținând domeniului privat.

Potrivit art. 2 pct. 52 din nr.OUG 45/2003, veniturile bugetare sunt definite ca "resursele bănești ce se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 al. (2) lit. (a) - (c), după caz, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri, cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și cele prevăzute la art. 5 al. 1 lit. (b) - (d)".

Art. 14 din același act normativ impune regula ca toate cheltuielile bugetare să fie determinate de "autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale".

Ori sporul de loialitate acordat de Consiliul Județean N nesocotește acest principiu, întrucât nici legislația privind drepturile salariale ale funcționarilor publici și ale personalului contractual (OG nr. 2/2006, OG6/2007, OG3/2006, OG 10/2007) și nici legile anuale ale bugetului de stat nu prevăd acordarea acestui spor.

Nu poate fi reținut argumentul potrivit căruia e posibilă acordarea sporului pe bază contractuală, întrucât contractul colectiv de muncă nu poate fi executat în condițiile în care încalcă regula impusă de art. 14 al. 3 din nr.OUG 45/2003.

Contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte în ceea ce privește modificarea posibilităților de salarizare, în condițiile în care drepturile stipulate nu sunt prevăzute de lege.

Acceptarea unei alte situații ar putea conduce la modificări salariale arbitrare și la crearea unor reglementări paralele, diferite de la o instituție publică la alta și care ar contraveni sistemului de salarizare al funcționarilor publici reglementat de legiuitor.

Pe lângă aceste aspecte, angajarea cheltuielilor referitoare la acordarea sporului de loialitate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 20 al. 3 din nr.OUG 45/2003, în sensul că nu a existat viza prealabilă de control financiar preventiv propriu.

Față de toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază că acordarea sporului de loialitate este nelegală, măsura având drept consecință un prejudiciu produs Consiliului Județean N, în sumă de 536.548 lei, din care - 513.570 lei - pagubă efectivă și 23.014 lei - foloase nerealizate.

Pentru producerea acestui prejudiciu, răspunderea revine ordonatorului principal de credite - (președinte Consiliul Județean) și înlocuitorului acestuia (vicepreședinte), în temeiul dispozițiilor art. 19 al. l din OUG 45/2003 ("ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai cu respectarea dispozițiilor legale"), art. 5 al. l din nr.OG 119/1999 ("persoanele care gestionează fonduri publice au obligația să realizeze o bună gestiune financiară, prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice").

Debitorul, în calitate de vicepreședinte al Consiliului Județean a semnat Acordul/contractul colectiv de muncă, prin care a angajat cheltuieli nelegale, astfel că se face răspunzător de producerea prejudiciului anterior menționat.

În solidar cu acesta răspund:

- președintele Consiliului Județean, pentru suma de 118.189 lei pagube și 6.872 foloase nerealizate, care a semnat state de plată și ordonanțări la plată (pentru diferența de până la 513.570 lei, ordonanțările au fost semnate de domnul );

- debitorii: pentru suma de 296.354 lei pagube și 16.617 lei foloase nerealizate, pentru suma de 67.592 lei pagube și 949 lei foloase nerealizate, pentru suma de 64.585 lei pagube și 525 lei foloase nerealizate și pentru suma de 66.512 lei pagube și 3.312 lei foloase nerealizate, care au acordat viza de control financiar preventiv pe statele de plată;

- debitoarea, șef birou resurse umane, pentru 513.570 lei pagube și 23.014 lei foloase nerealizate, care a certificat statele de plată din punct de vedere a realității, legalității și regularității, în calitatea sa de conducător compartimentului de specialitate;

- debitoarea G, director executiv, pentru suma de 385,526 lei pagube și 20.741 lei foloase nerealizate, care a semnat, alături de ordonatorul de credite, state de plată.

Apreciind că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, conform art. 998 - 999 Cod civil, instanța de recurs constată că se impune admiterea sesizării Curții de Conturi și obligarea debitorilor la plata sumelor menționate în actul de sesizare a instanței.

Totodată, având în vedere că urmare a plății sporului de loialitate s-au virat contribuții sociale către alte bugete, urmează a fi obligat Consiliul Județean să vireze la bugetul județului suma totală de 454.191 lei, reprezentând restituiri din finanțarea bugetară a anilor precedenți, după recuperarea acestei sume de la bugetele cărora li s-au virat necuvenit contribuțiile reținute din stopaj la sursă și ale angajatorului, aferente prejudiciilor la care vor fi obligați debitorii menționați mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția privind lipsa calității procesuale active a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană

Admite recursul declarat de recurentaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,cu sediul în B,--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 83/CF din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-creditor CONSILIUL JUDEȚEAN N, cu sediul în P N,-, județul N și intimații-debitori:, cu domiciliul în P N,-, -. A,. 24, județul N, cu sediul în P N,-, -. B,. 12, județul N, cu domiciliul în P N,-, județul N, cu domiciliul în P N,-,. 4,. 27, județul N,,cu domiciliul în P N, str. -. 122,. 22, județul N, cu domiciliul în P N, cel M. 12,. 55, județul N, cu domiciliul în P N, str. -. 122,. 4,. 99, județul N șiG,cu domiciliul în P N,-, -. 16, județul

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:

Admite sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Județeană

Obligă intimații-debitori să achite creditorului Consiliul Județean N, în solidar, suma totală de 536.584 lei, reprezentând 513.570 lei - pagube și 23.014 lei foloase nerealizate, după cum urmează:

-, în solidar cu următorii debitori și în limita următoarelor sume:

- - pentru 118.189 lei pagube și 6.872 lei - foloase nerealizate;

- - pentru 296.354 lei pagube și 16.617 lei - foloase nerealizate;

- - pentru 67.592 lei - pagube și 949 lei foloase nerealizate;

- - pentru 64.585 lei pagube și 525 lei foloase nerealizate;

- - pentru 56.512 lei pagube și 3.322 lei foloase nerealizate;

- - pentru 513.570 lei - pagube și 23.014 lei foloase nerealizate;

- G - pentru 385.526 lei pagube și 20.714 lei foloase nerealizate.

Obligă Consiliul Județean N să vireze la bugetul județean N suma totală de 454.191 lei, reprezentând restituiri din finanțarea bugetară a anilor precedenți, după recuperarea acesteia de la bugetele cărora li s-au virat necuvenit contribuțiile reținute prin stopaj la sursă și ale angajatorului, aferente prejudiciilor la care vor fi obligați debitorii menționați mai sus.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi17 aprilie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red. / Red. tehnored. 3 ex. 16/20 mai 2008

Președinte:Vera Stănișor
Judecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 322/2008. Curtea de Apel Bacau