Contract administrativ. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.72/CA
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Comuna, județul I - prin Primar, în contradictoriu cu intimații: " Feroviare " I - Grup, Consiliul Local, având ca obiect - contract administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 667/CA din 5 noiembrie 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 22 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.667/CA/ din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Iași, respingând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta Comuna, reprezentată prin primar, în contradictoriu cu pârâții G" Feroviare I - Grup SA și Consiliul Local al comunei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat in judecată pe pârâtă pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de execuție de lucrări nr.3198/23.05.2008, încheiat între Consiliul Local și SC Feroviare SA, privind lucrarea " drum comunal DC 116 - ", pe motiv că contractul nu a fost aprobat printr-o hotărâre a Consiliului Local, că nu era asigurată finanțarea la momentul încheierii contractului și că nu era numită nici o comisie pentru recepția lucrurilor.
Raportându-se la dispozițiile art.287 indice 10 din OG nr.34/2006 și la prevederile Legii nr.554/2004, prima instanță a reținut că sesizarea instanței se putea face numai după îndeplinirea procedurii prealabile și că aceasta, în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative, are semnificația concilierii în litigiile comerciale, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile codului d e procedură civilă.
Întrucât, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezulta că reclamanta, anterior introducerii acțiunii, ar fi încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, în condițiile art.720 indice 1 Cod procedură civilă, prin comunicarea către pârâtă a presupuselor cauze de nulitate a contractului și a temeiului legal al acestora, lipsind invitația formală, expresă, la conciliere, și constatând că adresa nr.5385 din 28.10.2008 a fost emisă de Consiliul Local al comunei și nu de către reclamantă, prin reprezentant legal, act care reprezintă în fapt un răspuns la o adresă SC Feroviare SA, care solicita contravaloarea lucrărilor executate, în suma de 1.594.256 lei, prima instanță a considerat că actul respectiv nu are legătură cu solicitarea din prezenta cauză, care vizează lipsa de eficiență a contractului de execuție de lucrări, în condițiile in care actul adițional nr. l/23.05.2008 vizează extinderea duratei de execuție a lucrărilor.
S-a reținut de asemenea că adresa aflată la fila 78 dosar, emisă de Tribunalul Iași în dosarul nr-, nu are valoarea unei concilieri directe, ea reprezentând un înscris prin care se pune în vedere pârâtului Consiliul Local că are posibilitatea formulării unei acțiuni în anulare a contractului de execuție lucrări, că în corespondența purtată între părțile în litigiu nu se aduce în discuție problema nulității contractului și că reclamanta, considerată a fi subiect de drept distinct, prin reprezentantul său legal, nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prevăzute de art.720 indice 1 Cod procedură civilă, în condițiile și forma impusă de această nor-mă legală, apreciindu-se că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunii în justiție nu reprezintă o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție și la un proces echitabil, în însăși substanța sa.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta Comuna, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod eronat s-a apreciat că acțiunea în constatarea nulității contractului se supune regulilor instituite de art.720 ind.1 Cod procedură civilă, în condițiile în care această cerere a fost formulată ca o cerere reconvențională, in acțiunea în pretenții promovată de" SC Feroviare SA, că nu se putea disocia acțiunea în pretenții de acțiunea în constatarea nulității contractului pe care aceste pretenții se întemeiază, că fără temei s-a dispus introducerea unei acțiuni separate, apreciindu-se că, în speță sunt incidente dispozițiile art.720 ind.5 Cod procedură civilă, că între părți, astfel cum în mod corect s-a reținut, s-a purtat o intensă corespondență privitor la contractul in cauză și că interpretarea convenției trebuia să se facă plecându-se de la interesul public.
Intimata SC Feroviare SA, prin întâmpinare, solicitat respingerea recursului pe motiv ca în mod corect s-a reținut că nu s-a parcurs procedura prealabilă și că, urmare acestui fapt, acțiunea reclamantei trebuie considerată prematură și inadmisibilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, în procedura consacrată de OUG nr.34/2006, Consiliul Local, județul I, a atribuit SC Feroviare I - Grup SA contractul de lucrări având ca obiect "a DC 117 -", lucrare ce trebuia finalizată în două luni de la data specificată în ordinul emis de achizitor, și că întrucât nu s-a achitat contravaloarea lucrărilor executare, SC Feroviare SA Ias esizat Tribunalul Iași, solicitând obligarea autorității contractante la plata prețului, formându-se dosarul nr-
Este de asemenea necontestat faptul că, în cadrul acestui din urmă litigiu, pârâtul Consiliul Local a invocat nulitatea contractului de lucrări nr.3198 din 23.05.2008 și că instanța sesizată, pe cale administrativă, a refuzat să primească cererea pârâtului - reclamant, întrumându-1, prin adresa datată 18 martie 2009, să formuleze pe cale separată o acțiune în anularea contractului de execuție.
Deși această soluție nu face obiectul recursului de față, Curtea constată că, în principiu, instanța de fond nu putea disocia cercetarea acțiunii în pretenții de cererea de verificare a legalității contractului de achiziție publică, pe care executanta SC Feroviare SA
își întemeia pretențiile, și că refuzul de a primi o cerere depusă pe parcursul desfășurării procedurii contencioase, în apărare, și restituirea acesteia pe cale administrativă nu-și află suport nici în Codul d e procedură civilă și nici în Legea nr. 554/2004, în acest mod de acțiune ajungându-se în situația total inacceptabilă ca acțiunea în pretenții să fie soluționată de tribunal ca instanță, comercială, iar rezolvarea acțiunii în constatarea nulității contractului, pe care acțiunea in pretenții se întemeia, să se facă tot de către tribunal, dar ca instanță de contencios administra tiv.
Dincolo de aceste disfuncționalități, care ignoră însăși sensul acțiunii instanțelor judecătorești, care este acela de a afla adevărul și a aplica corect legea, Curtea constată că hotărârea atacată abordează litigiul de față dintr-o perspectivă mai mult decât formală, ignorând caracterul unitar al procedurii de urmat atât în cazul atribuirii contractului de achiziție publică, cât și în ceea ce privește executarea acestuia, dar si sistemul de organizare și funcționare a administrației publice locale, în această materie.
Astfel, chiar dacă unitatea administrativ-teritorială, în speță Comuna, și autoritatea deliberativă ce funcționează la nivelul acesteia, respectiv Consiliul Local, sunt considerate, de regulă, subiecte de drept administrativ distincte, din punct de vedere patrimonial și al finalității actelor juridice îndeplinite în cauză, drepturile și interesul Consiliului Local se confundă, în raport cu executantul lucrării, cu drepturile li interesul Comunei, în condițiile în care art.36 alin.2 din Legea nr.215/2001 precizează în mod explicit că autoritatea deliberativa are atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei și de asigurare a dezvoltării economico-socială a comunei, contractarea lucrării in cauză făcându-se în folosul și utilizându-se resursele unității administrativ teritoriale și nu în beneficiul Consiliului Local.
Într-un atare cadru normativ, în mod greșit nu s-a dat eficiență dispozițiilor art.35 din Decretul nr. 31/ 1954, care stabilește că actele făcute de organele, în speță autoritatea deliberativă, persoanei juridice, în limitele puterilor ce ie-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși, respectiv actele unității administrativ teritoriale, singura entitate, care, conform art.21 alin.l din Legea nr.215/2001, este recunoscută ca persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sub raport obligațional, în cauză, neputându-se face nici o distincție între Comuna și Consiliul Local al comunei, inclusiv în ceea ce privește exercițiul drepturilor procesuale.
Cum nici art.720 indice 1 Cod procedură civilă și nici art.7 din Legea nr.554/2004 nu vizează modalități prestabilite de conciliere și nici nu impun formule sacramentale, pe care părțile interesate să le folosească, Curtea apreciază că, în condițiile in care părțile și-au exprimat opiniile cu privire la pretențiile formulate și la cauzele pentru care s-a ajuns în situația neachitării contravalorii prestației executate, nu mai erau necesare alte demersuri formale, ori expuneri detaliate cu privire la "presupusele cauze de nulitate a contractului și temeiului legal al acestora", astfel precum a apreciat prima instanță că se impunea, în condițiile în care însăși actul adițional,prin care părțile au încercat să găsească o soluție la situația litigioasă în care se aflau, trebuie considerat ca fiind o încercare de rezolvare pe cale amiabilă a diferendelor, mai înainte de a se fi sesizat instanța.
Cum ridicarea problemei nulității contractului are semnificația unei apărări de fond, în acțiunea în pretenții promovată de executantul lucrării, cum era inadmisibilă disocierea acțiunii în pretenții de cererea de verificare a legalității contractului pe care cea dintâi se întemeia și cum demersurile anterioare ale părților nu și-au găsit o soluție acceptabilă, Curtea Consideră că în mod greșit și îmbrățișând un formalism excesiv, ce depășește însăși scopul pentru care procedura prealabilă a fost consacrată, prima instanță a apreciat că reclamanta trebuia să facă propriile demersuri administrative, ignorându-se faptul că unitatea administrativ - teritorială nu poate acționa decât prin intermediul autorităților ce funcționează la acest nivel, respectiv a consiliului local și a primarului, ultimul ca autoritate executativă și reprezentant de drept al persoanei juridice de drept public, considerente pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza in vederea judecării ei în fond aceleiași instanțe de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanta Comuna, județul I, împotriva sentinței numărul 667/CA din 5 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.TD/22.02.2010
Tehnored.gref.TN/26.02.2010
Judecător fond- / Tribunalul Iași
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbâltoc
