Despăgubire. Sentința 1102/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Sentința civilă nr. 1102

Ședința publică din 03.03.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Eugenia Ion

Grefier: ---

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN-PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și cu chematul în garanție PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR (județul B).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 03.03.2010.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să transmită dosarul înregistrat sub nr. 5935/CC către evaluator sau societatea de evaluatori desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Dispoziția nr. 642/08.12.2005, emisă de Primarul comunei, județul B, i-au fost acordate măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilele construcții demolate, solicitate prin notificarea nr. 93/2001, emisă în baza Legii nr. 10/2001.

Reclamantul mai arătat că dispoziția menționată a fost transmisă împreună cu dosarul anexă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrată sub nr. 5935/CC, însă până la această dată nu a fost parcursă nicio etapă din procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce contravine art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul de a soluționa cauza în termen rezonabil atât în procedura prealabilă, cât și în contencios.

Reclamantul susținut că lipsa unui termen legal pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui justificare pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil cererii de către autoritatea publică.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 16 alin. 5 din Legea nr. 247/2005, modificată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 27.10.2009, pârâtul invocat excepția de nelegalitate Dispoziției nr. 642/2005 emisă de Primarul comunei, județul B, în temeiul disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și solicitat trimiterea dosarului Tribunalului București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării acesteia.

În motivarea excepției de nelegalitate, s- susținut că Dispoziția nr. 642/2005 fost emisă cu încălcarea disp. art. 3 alin. 1 lit. a) coroborat cu art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu s- făcut dovada preluării abuzive imobilului, precum și a deținerii imobilului notificat la data preluării, pentru care au fost stabilite măsuri reparatorii.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Dosarul aferent Dispoziției nr. 642/2005 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria comunei, județul B, în vederea parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fiind înregistrat sub nr. 5935/CC.

În urma analizării dosarului s- constatat că de la dosar lipsesc înscrisuri care să facă dovada preluării abuzive imobilului notificat, precum și dovada deținerii imobilului la data preluării abuzive (pct. 16.5 din HG nr. 1095/2005 coroborat cu pct. 23.1 din HG nr. 250/2007).

Prin urmare, dosarul de despăgubire a fost remis Primăriei comunei pentru completarea acestuia cu înscrisurile menționate, sens în care s- emis adresa nr. 5935/CC/19.10.2009.

Procedura administrativă nu a fost finalizată, deoarece s- constatat că dosarul nu este complet, astfel că solicitarea reclamantului de transmitere a dosarului către evaluator este neîntemeiată.

La data de 27.10.2009, pârâtul formulat și cerere de chemare în garanție Primăriei comunei, județul B, prin primar, arătând că aceasta avea obligația de transmite dosarul aferent Dispoziției nr. 7463/12.02.2007, conținând întreaga documentație care stat la baza soluționării notificării formulate de reclamant, iar în măsura în care aceasta nu și-a executat obligația privind completarea dosarului în cauză, nici Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu va putea să transmită dosarul la evaluare, chiar în cazul admiterii prezentei cereri de către instanță.

De asemenea, s- solicitat și obligarea Primăriei comunei, prin Primar, să răspunsă pentru eventualul prejudiciu cauzat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin stabilirea unor penalități și cheltuieli de judecată pretinse de reclamant în acest dosar.

Prin încheierea din data de 29.10.2009, Curtea dispus citarea în cauză, în calitate de chemată în garanție, Primăriei comunei, județul B, cu copie de pe cererea de chemare în garanție, în temeiul art. 60 și urm. Cod procedură civilă.

Chemata în garanție Primăria comunei, județul B, și- prezentat în scris, la data de 31.12.2009, poziția sa procesuală, considerând că nu trebuia chemată în garanție, deoarece respectat prevederile Legii nr. 10/2001, la nivelul comunei a fost încheiată faza administrativă prevăzută de lege, Dispoziția nr. 642/2005 nefiind contestată până la această dată de nicio persoană interesată.

De asemenea, față de susținerile Autorității Naționale pentru Restituirea a Proprietăților, s- precizat că la dosarul aferent notificării nr. 99/2001 există copia actului de identitate al notificatorului (fila 10), actul nr. 354/17.04.1940, prin care tatăl notificatorului a achiziționat 3,0745 ha teren împreună cu o casă - construcție veche compusă din 3 camere, sală și chiler, precum și actul de donație nr. 21/19.02.1948 prin care acest teren a fost donat notificatorului, imobilul fiind preluat de stat fără titlu în anul 1956.

Chemata în garanție formulat cerere de suspendare judecății cauzei în vederea completării dosarului, dacă notificatorul, care fost înștiințat de către Primăria comunei, prin adresa nr. 3843/2009, va depune și alte acte doveditoare ale preluării abuzive imobilului.

Prin încheierea din data de 25.02.2010, Curtea a respins cererea de suspendare judecății formulată de chemata în garanție, întrucât nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de suspendare judecății prevăzute de art. 242 și urm. Cod procedură civilă.

La aceeași dată, Curtea invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, având în vedere că Dispoziția nr. 642/08.12.2005, emisă de Primăria comunei, județul B, nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru putea face obiectul excepției de nelegalitate reglementate de art. 4 din acest act normativ, ci un act de natură civilă a cărui legalitate poate fi analizată în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

În considerarea acestor argumente, Curtea va dispune admiterea excepției invocate și respingerea excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Analizând, pe fond, acțiunea promovată de reclamant, Curtea reține următoarele:

Prin notificarea nr. 99/2001, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele construcții, situate în comuna, județul B, ce au aparținut autorului său, care au trecut în mod abuziv în proprietatea statului, iar ulterior a fost demolate.

Prin Dispoziția nr. 642/08.12.2005, emisă de Primarul comunei, județul B, s- dispus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilele-construcții demolate, cu precizarea că acordarea despăgubirilor se va face conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Dosarul aferent Dispoziției nr. 642/08.12.2005 fost înaintat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub nr. 5935/CC/12.12.2005.

Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, însă instituie procedură complexă pentru stabilirea și plata despăgubirilor care, în mod obiectiv, nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de soluționare dosarelor înaintate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanței îi revine obligația de a exercita un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative, pentru se asigura protecție reală a drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecății, Curtea constată că termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantului, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu a fost respectat, în condițiile în care notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 fost soluționată după 4 ani, deși termenul legal este de 60 de zile, iar de la data înregistrării dosarului nr. 5935/CC/12.12.2005 la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și până la data sesizării instanței (12.06.2009) au trecut 3 ani și 6 luni, fără ca autoritatea pârâtă să întreprindă vreun demers în vederea soluționării acestuia.

Termenul rezonabil de soluționare a cererilor de acordare despăgubirilor, în temeiul Legii nr. 10/2001, trebuie analizat atât în raport de durata procedurii administrative de soluționare notificărilor, cât și de durata procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cele două proceduri fiind succesive, iar în acest stadiu al procedurii de emitere deciziei constând în titlul de despăgubire, atitudinea adoptată de autoritatea pârâtă este de natură să anuleze legitimă a reclamantului că într-un interval de timp rezonabil și previzibil cererea îi va fi soluționată, iar dreptul urmărit va fi realizat.

Aceasta deoarece, restituirea dosarului de despăgubire Primăriei Comunei, județul B, dispusă de prin Adresa nr. 5935/CC/19.10.2009, intervenit după 3 ani de la înregistrarea dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale, ulterior sesizării instanței și este nejustificată, în considerarea următoarelor argumente:

- Dispoziția nr. 642/08.12.2005, emisă de Primăria comunei, județul B, a rămas definitivă, nefiind contestată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001;

- În referatul nr. 3538/05.12.2005 întocmit de Primăria comunei ( 38 dosar) s-a menționat că, din evidențele primăriei nu rezultă care fost modalitatea de preluare imobilului de către stat, astfel că este neîntemeiată solicitarea transmisă Primăriei de completare dosarului cu actul de preluare imobilului;

- Dreptul de proprietate al autorului reclamantului asupra imobilelor-construcții ce au făcut obiectul notificării nr. 99/2001 fost dovedit cu actul de vânzare-cumpărare nr. 273/17.04.1948, aflat în dosarul de despăgubire transmis, astfel că nu se impune completarea dosarului de către Primăria comunei cu dovada deținerii imobilelor pentru care s- propus acordarea de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât Dispoziția nr. 642/08.12.2005 este definitivă, iar legalitatea propunerii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent nu poate fi examinată în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005;

- Dosarul de despăgubire al reclamantului cuprinde informații privitoare la descrierea imobilelor-construcții demolate, respectiv: anul construcției, suprafețele construite, destinația acestora și materialele din care au fost edificate ( 40, 41, 49 dosar).

- Dosarul de despăgubire conține și copia actului de identitate al notificatorului ( 48 dosar).

În raport de cele reținute, Curtea constată că refuzul pârâtului de transmitere dosarului de despăgubire al reclamantului către evaluator sau societatea de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare, este unul nejustificat și urmează să dispună, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtului să transmită dosarul nr. 5935/CC către evaluator sau societatea de evaluatori.

Va fi respinsă cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată, întrucât nu s-au depus la dosarul cauzei documente justificative care să probeze realitatea și cuantumul acestora.

Cererea de chemare în garanție formulată de pârât va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că, din probatoriile administrate în cauză, analizate în precedent, nu rezultă nerespectarea vreunei dispoziții legale de către chemata în garanție Primăria comunei, județul B în procedura de acordare a despăgubirilor cuvenite reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată din oficiu.

Respinge excepția de nelegalitate, invocată de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca inadmisibilă.

Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în B,-, județul B, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN-PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1.

Obligă pârâtul să transmită dosarul nr. 5935/CC către evaluator sau societatea de evaluatori desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Respinge cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, în contradictoriu cu chemata în garanție PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul B, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - ---

Red.EI

Tehnored.CB/ 5ex.

14.04.2010

Președinte:Eugenia Ion
Judecători:Eugenia Ion

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire. Sentința 1102/2010. Curtea de Apel Bucuresti