Despăgubire. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.136/CA/2009 -
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bcu sediul în O, str. -, nr.2-4, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-, - 4,.A,.9, jud. B împotriva sentinței nr.483/CA din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare,în dublu exemplar, la care a anexat și practică judiciară, cauza este la primul termen în recurs, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.483/CA din 29 octombrie 2008, Tribunalul Bihora respins excepțiile de lipsă a calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, județul B, respectiv de inadmisibilitate a acțiunii, invocate de aceasta.
A fost admisă acțiunea intentată de reclamanta, cu domiciliul în O,-, -.4,.A,.9, județul B, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul anterior menționat, și în consecință, a obligat pârâta să restituie reclamantei contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme în sumă de 5.649 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - la data de 12.11.2007, sumă ce va fi actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut ă reclamanta a achitat in contul Trezoreriei Municipiului suma de 5.649 lei RON cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, pentru autoturismul marca Renault Laguna, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -, eliberată de Trezoreria Municipiului O la data de 12.11.2007 (4).
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată astfel că a fost respinsă ca atare, deoarece, în calitate de organ fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care are responsabilități fiscale, are calitatea de autoritate fiscală competentă, în sensul definit de art. 7 pct. 6 din Legea nr. 571/2003 actualizată privind Codul fiscal.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate, instanța a reținut că reclamanta a dovedit faptul că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, prin adresa cu numărul 53504 din 01.04.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O - Serviciul Colectare Venituri executare Silită Persoane Fizice ( 3) fiindu-i respinsă cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 214 1 - 214 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, iar cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 117 alin. (1) din OG92/2003 privind codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 214 1 - 214 3 din Codul Fiscal și pct.31 1 - 31 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatu Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Pârâta, prin răspunsul comunicat reclamantei a invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente: Constituția României și Jurisprudența Curții de Justiție Europene, Astfel:
De la 1 ian. 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Referitor la Jurisprudența Curții de Justiție Europene se poate aminti ca exemplu cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - ori, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare Tratatului, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă, în cuantum de 5.649 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. 1 din Tratat, considerente față de care instanța a apreciat acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință a obligat pârâtă să restituie taxa specială pentru autoturisme în cuantum, de 5.649 lei.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de suma de 5.649 lei RON, de la data plății - 12.11.2007, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei, în condițiile art. 1082-1084 Cod civil, instanța a obligat pârâta la plata sumei actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii excepțiilor invocate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs învederează că, în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii față d elipsa formulării procedurii prealabile raportat la prevederile art.7 in Legea nr.554/2004 și art.205 Cod procedură fiscală.
Arată că, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.649 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânzi până la data restituirii efective, cu toate că a achitat această taxă la Trezoreria O și mai mult decât atât, domiciliul fiscal al reclamantei se afla în raza teritorială de competență a Administrației Finanțelor Publice a municipiului O, organ fiscal căruia reclamanta trebuia să i se adreseze în prealabil cu o cerere de restituire a taxei solicitate.
Instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția, făcând abstracție de prevederile art.33 alin.1 Cod procedură fiscală, conform cărora competența revine "organului fiscal în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii".
Tot pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii față de lipsa formulării plângerii prealabile prin care reclamantul să fi solicitat anularea actului administrativ - răspunsul la cererea de restituire, respectiv anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza efectuării plății taxei de primă înmatriculare. Reclamanta a formulat o simplă cerere de restituire a sumei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu nerespectarea art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Simpla cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, fără a solicitat anularea actului administrativ - răspunsul la cererea de restituire, respectiv anularea actului administrativ fiscal, care a stat la baza efectuării plăți, nu poate acoperi dispozițiile legale menționate mai sus.
Arată că, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene la care face referire reclamantul în acțiunea formulată nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Ori, dispozițiile art.90 alin.1 din tratatul Comunității Europene, au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Precizează că nici Comisia europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor. De asemenea, menționează că, principiul"poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Învederează faptul că plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată de art.214/1 și 214/2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale abrogate de OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Solicită a se avea în vedere aceste modificări legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008.
În consecință, cere admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepțiilor invocate, iar în măsura în care se va trece peste excepții, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat prin"Întâmpinare" respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile învederează împrejurarea că, din considerentele sentinței civile nr.483/CA/2008 a Tribunalului Bihor rezultă că prima instanță a invocat, printre alte argumente pertinente că, " în cazul (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale".
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamantă reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art.2 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv de art.41 și urm. Cod procedură fiscală.
Răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la sumele achitate cu titlu taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit, este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat, practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanțele au apreciat la unison că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios, fără fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, fiind aplicabilă excepția prevăzută de alin.5 din același text de lege.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B arată că, aceasta constituie un artificiu în condițiile în care Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O este una dintre unitățile subordonate DGFP Mai mult, cererea de restituire depusă la Trezoreria O, unde a fost achitată taxa, a promit numărul de înregistrare 53504 din 31 martie 2008, cu antetul DGFP
Instanța de fond a stabilit în mod corect că excepția este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Pe fondul cauzei, soluția instanței de fond este legală și temeinică pentru argumentele care au stat la baza acesteia, pe care le nu le mai reiterează, învederând doar că, OUG nr.50/2008 nu este aplicabilă speței, persoanele care și-au înmatriculat autoturismele sau autovehiculele în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, achitând taxa stabilită potrivit art.214/1 - 214/3 Cod fiscal, fiind îndreptățite la restituirea integrală a unei taxe încasate cu încălcarea dreptului comunitar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat urmând a fi respins în consecință, iar sentința atacată va fi păstrată în totalitate ca fiind legală și temeinică având în vedere următoarele considerente:
Criticile recurentei vizând modul în care instanța de fond a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a DGFP B și cea a inadmisibilității cererii de chemare în judecată sunt nefondate.
Instanța de fond în mod corect a reținut că, recurenta în calitate de organ fiscal în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, are responsabilități fiscale, are calitatea de autoritate fiscală competentă, în sensul definit de art.7 pct.6 din Legea nr.571/2003 actualizată privind Codul Fiscal.
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O este una dintre unitățile subordonate Direcției Generale a Finanțelor Publice B, aceasta sub antetul recurentei formulând răspunsul la cererea înregistrată de reclamantă pentru restituirea taxei de primă înmatriculare.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, reclamanta a făcut dovada că a solicitat restituirea taxei, cererea sa fiind respinsă prin adresa nr.53.504 din 1 aprilie 2008, fiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 - contrar susținerilor recurentei.
Instanța de fond a soluționat în mod corect cererea și pe fondul cauzei apreciind legală și întemeiată cererea reclamantei pentru restituirea taxei speciale achitată pentru înmatricularea autoturismului.
În speță, în mod corect instanța de fond a constatat că sunt incidente prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari, decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Constatând că, dispozițiile art.214/1 - 214/3 Cod fiscal, sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța de fond în mod corect a înlăturat aceste dispoziții aplicând în mod direct dispozițiile dreptului comunitar, care au prioritate față de dreptul național, a obligat pârâta recurentă să restituie reclamantei intimate taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 5.649 lei.
În vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat, de asemenea judicios a fost obligată pârâta recurentă la plata sumei actualizată cu rata dobânzii până la data plății.
Invocarea modificărilor legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este irelevantă, actul normativ invocat fiind emis ulterior cererii formulate de către reclamantă și potrivit principiului neretroactivității legii, nu poate fi aplicat situațiilor juridice născute anterior.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bcu sediul în O împotriva sentinței nr.483/CA din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 18.03.2009
Jud. fond
Tehnoredact. --
20.03.2009 / 2 ex.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
